Și am ajuns și la #webstockro 2014. Eram nesigură dacă o să pot să particip sau nu, și am zis totusi să dau destinului și piciorului meu o șansă. Despre piciorul meu, pentru cei care nu știu, aici.
Și, cu ajutorul lui Doamne-Doamne (aka Mircea și apoi Manafu), am ajuns să particip și eu, pentru prima dată, half-day la ceea ce se intitulează a fi (și am descoperit că și este) cea mai mare conferință de Social Media din România. Half-day a fost suficient, pentru că oricum pe final m-a lăsat funcționalitatea piciorului și am ratat gala și after-party-ul. Fix cele mai tari momente ale unui eveniment. Dar hei, mereu există și următorul an. Promit pentru anul următor că nu voi mai dansa în stradă, cu două luni înaintea conferinței.
Povestea spune că am întâlnit oameni simpatici, și mi-am revăzut lume dragă, vezi-l pe Sorin, un om mai energic decât mine cu mult (cum reușește omul ăsta?!), și mai ales pe Alex. Despre Alex nu zic nimic, numele lui e suficient. Totuși, dacă chiar vreți, aici găsiți mai multe. Și, că să nu fiu rea, vă arăt și o poză drăguță cu el. Dar mai ales cu mine. Asta și pentru că e prima poză pe care o am cu el și nu făcută de el, dar fie, și pentru că îmi este drag.
Am văzut de la depărtare (pentru că hei, cu un picior și jumătate nu prea poți alerga prin mulțime să saluți lumea) și alți oameni de social media, și am dat nas în nas cu simpatica echipa Shoppy. Așa am aflat că pregătesc un update complet pentru iOS, care va fi disponibil în aproximativ 3 săptămâni în Apple Store. Eu una, abia îl aștept, pentru că îmi prind urechile în versiunea curentă. Deh, dacă mi-a trebuit iPhone și nu am și eu Android ca …alții.
Un om interesant cunoscut la Webstock este un ardelean. Menționez asta pentru că este lucrul care m-a făcut să mă duc la el să mă prezint și să vorbesc cu el. Accentul lui îmi aducea aminte de copilărie, de verile petrecute la bunici și de cuvintele pe care nu le înțelegea bucuresteanca de mine. Dar e ok, cu omu’ ăsta m-am înțeles super. Tipu’ a fost speaker la secțiunea de Blogging & Online Content. Sincer, când m-am dus la el, nu aveam întrebări în minte, dar el a fost atât de simpatic și deschis, încât întrebările îmi veneau natural. Așa am aflat că blogul și l-a făcut în clasa a 7a și apoi a crescut și el, înspre partea de vlogging. Ce mi-a plăcut la el, în mod special, a fost partea umană (deh, am studiat psiho!) – când mi-a spus că preferă să vorbească în fața unui public, să simtă o interacțiune, decât în fața unui webcam. Și mai drăguț a fost când a acceptat să facă un selfie cu mine. Pardon, a acceptat să facă 3 selfie-uri cu mine. În primul nu mi-a plăcut mie cum am ieșit, în al doilea mi s-a părut că poate zâmbi și el mai mult, iar în al treilea a acceptat să și zâmbească. Rezultatul, mai jos.
Da, el e Mihai. Sau ZMenta.ro.
Concluzie? Mi-a plăcut, mai vreau 😀
