Pasiune Archives - Ana Maria Popa

Amintiri (muzicale) din copilărie

iunie 1, 2016Ana Maria Popa 1 Comment

Primesc ieri un mesaj care m-a luat pe nepregătite – o rugăminte să descriu copilăria mea în 3 cuvinte. Pare ușor, dar nu mi-a ieșit chiar din prima. Ce-i drept, nici foaaaaarte mult nu mi-a luat, iar rezultatul se poate citi în articolul Sabinei, unde am participat alături de alți 32 de bloggeri la buchetul de cuvinte despre copilărie.

Și pentru că e Ziua Copilului, și îmi place muzica, și îmi plac provocările – fac 3 în 1 (eu și cafeaua :D): lansez o provocare: Ție ce melodie îți aduce aminte de copilărie?

Eu știu că aveam casete pe care le ascultam doar în mașină, pentru că nu aveam încă walkman. Momentul meu preferat al zilei era dimineața când mă duceam spre școală și îi înnebuneam pe ai mei cu aceleași melodii pe repeat. Culmea a fost că nu ascultatul zi de zi le-a deteriorat. Thalia și Azucar Moreno erau, și au rezistat doar până mașina a fost inundată. Pentru că a căzut în lac. Mă rog, fiecare cu ce-l doare, iar eu cred că am plâns după casetele alea, cât nu plângeam pentru o păpușă Barbie.

Acum, de Thalia se mai aude ce se mai aude, o poză pe Facebook, un parfum, etc, dar Azucar Moreno a dispărut complet. Eh, până una-alta, vă las cu una din melodiile copilăriei mele… ↓

…și vă provoc să vă amintiți o melodie de când erați mici și să o postați pe Facebook cu hashtag-ul #ProvocareMuzicală 🙂

Dragoste în jurul lumii: World Ride 2016

aprilie 26, 2016Ana Maria Popa 2 Comments

Există dragoste. Există nebunie. Și mai există ceva numit dragoste nebună, în cel mai bun și frumos sens al cuvântului. Așa sunt Diana și Florin 🙂 Sau cum se descriu chiar ei – ‘Un cuplu pe două roți…și multe bagaje…pleacă în jurul lumii’.

Oamenii ăștia mișto și-au pus în minte să sărbătorească într-un mod special evenimentul cel mai important din viața lor: de curând căsătoriți, ei au planul de a stabili trei recorduri mondiale – prima excursie în jurul lumii, în cuplu, pe motocicletă, cele mai multe căsătorii – prin fiecare țară prin care trec, și cele mai multe steaguri ale unei țări, plantate prin întreaga lume.

Mai pe scurt, globul pământesc le va oferi aventura vieții. How cool is that, serios?! Diana și Florin și-au făcut planul și vor traversa 87 de țări, unde vor planta steagul României, pe 5 continente, în timp ce vor parcurge peste 90.000 km.

Așa, ei calcă pe urmele primului român care a făcut înconjurul lumii. În 1910, Dan Dumitru a stabilit recordul mondial pentru parcurgerea a 100.000 km, pe jos, purtând mereu costumul național. (Băi, și eu am făcut răni în talpă de la 8-9 km de mers pe jos prin București…). Până în anul 1923, când a finalizat traseul, Dan Dumitru a uzat 497 de perechi de opinci și 28 de costume naționale.

Daaar, să revenim în prezent, la oamenii noștri interesanți. Bineînțeles că o astfel de experiență necesită multă pregătire și sprijin, așa că și-au pus tot curajul la bătaie și sufletul pe tavă, atunci când au recunoscut că au nevoie de ajutor. Au adunat deja o listă de parteneri și sponsori, și rămân deschiși la orice comunicare și dorință de a participa, direct sau indirect, la povestea ce o vor scrie. Aici pot afla mai multe detalii toți cei care doresc să se implice, de la personalizarea steagurilor pe care le montează, la sprijin financiar prin transferarea de sume în conturile deschise special pentru ocazia asta, sau doar sfaturi legate de locurile pe unde urmează să exploreze.

Ba mai mult, simpla veste și transmitere de info despre planul lor, ajută! Pentru că suntem oameni și așa funcționăm. Ne aprindem de la emoțiile și sentimentele care ne încearcă atunci când citim/vedem/auzim povești și experiențe.

Iar asta este o poveste despre iubire, curaj, aventură, nebunie, călătorii, recorduri personale și mondiale. Doar – lucrurile mărețe nu au fost realizate niciodată din zona de confort, nu? 🙂

Bucurie de Aprilie

aprilie 6, 2016Ana Maria Popa 1 Comment

De când mă știu, Aprilie m-a bucurat cel mai mult dintre toate lunile anului (chiar și mai mult decât luna mea de naștere). Nu doar pentru că înseamnă Primăvară, ci și pentru evenimentele pe care le-a adus.

Pentru mine, Aprilie este Fericire și Iubire. Acum 8 ani, începeam o relație ce avea să dureze câțiva ani frumoși, o relație alături de un om de minune, care m-a ajutat să cresc și să mă dezvolt cât poate alții nu o fac în toată viața lor. Iar acum un an, dădeam curs ideii de a petrece o viață alături de o singură persoană, cu care să împart tot.

Revin în prezent și cele de mai sus fac parte din trecut, amândouă, cu bune și rele. A trecut timpul peste fiecare etapă în parte, iar acum Aprilie mă găsește în altă postură și îmi aduce o nouă șansă la un alt tip de fericire.

Cu bagajele făcute și deja trei sferturi de casă împachetată și băgată în cutii și saci și pungi, mă pregătesc pentru un nou episod: mutarea pe un alt continent, care aduce cu sine și o a doua experiență de a depăși granițele României, când vine vorba de zona profesională. După o poveste de 3 luni în Austria, acum a venit acest moment.

Elementul de noutate, împreună cu pasiunea pentru subiect, m-au făcut să împărtășesc vestea mai devreme decât planificasem – deh, ce să-i faci cu nerăbdarea! Toate detaliile nu le voi da din casă (și rog persoanele apropiate care știu despre ce este vorba, să mențină misterul), dar promit să revin cât de des pot cu povești, întâmplări și poze, pe blog și pe Facebook, așa că ținem aproape! 😀

Și, vorba cântecului, s-auzim de bine!

3, 2, 1… 24!

decembrie 15, 2015Ana Maria Popa Leave a Comment

Acum un an (și puțin) mă pregăteam deja de momentul acela al anului. Știi, când se apropie ziua ta și tot ce poți să gândești este cum o să fie anul ăsta, abia aștepți să îți strângi oamenii dragi și să îi vezi pe toți într-un singur loc și să fiți voi, în stilul vostru.

Anul trecut, am început mai devreme cu o lună lista de dorințe și am ajuns la rezultatul ăsta. Deloc rău, aș spune eu. M-am bucurat de momentele respective cu oamenii mei de atunci. Și, chiar dacă între timp s-a mai schimbat raportul de drăgălășenie, amintirea rămâne una frumoasă, iar surpriza făcută de ei – unică. Chiar îmi pare rău că i-am lăsat să aștepte în fața ușii, timp de 2 minute, cu tortul de înghețată în brațe și cu lumânările deja aprinse pe el. Au fost dulci foc, apoi când am văzut înregistrarea și oamenii erau aproape să își piardă speranța……… Dar totul a fost bine când s-a terminat cu bine 🙂

Acum, după un an de la povestea asta? Dorințele mele rămân aceleași. Nu vreau cadouri, lucruri materiale. Cel mai frumos cadou sunt oamenii din viața mea, oamenii pe care îi cunosc. Că unii dintre ei rămân o perioadă mai lungă în viața mea și se dovedesc a fi simpatici, este minunat. Cine pleacă, e bine plecat și trece la capitolul de experiență. Dar oricum ar fi, corectez dorința de anul trecut și o completez cu faptul că vreau să dau de oameni care știu să fie oameni, nu doar ca aspect fizic. Oameni sufletiști, deschiși, comunicativi, empatici, care știu ce înseamnă respectul.

Și mai completez lista de cerințe – povești. La 23 de ani (pentru încă o mână de ore!), la finalul anului cel mai răvășitor din viața mea, am realizat că indiferent ce s-ar întâmpla în viața asta, cu ce ies pe plus sau pe minus, nimeni nu îmi poate lua experiențele și poveștile pe care le-am trăit. Așa că mi-am propus să am o viață plină de povești demne de transmis mai departe, o viață cu experiențe care să merite să fie povestite, indiferent de învățătura lor.

Spre deosebire de anul trecut, acum mă găsesc în Austria, fizic departe de oamenii mei dragi. Dar ei reușesc să mă facă să nu simt distanța, și să îi simt tot așa, aproape de sufletul meu. Ăștia sunt oamenii mei, cei care au un loc special în sufletul meu. Și nu pot să îmi doresc decât ca, orice s-ar întâmpla de la o zi la alta, să rămână acolo, că îmi place tare mult cum e acum.

În rest, numai de bine pentru toată lumea, indiferent de vârste! 😀

Future of Media 2015, ne vedeeem jooooiiii

noiembrie 25, 2015Ana Maria Popa Leave a Comment

Future of Media este evenimentul de la care afli tendințele în media, mobile & tech, marketing, etc. Reprezentanți ai UniCredit, Vodafone, Bitdefender, Zoot, Europa FM și nu numai, dezbat în cadrul conferinței – temele momentului, provocări, efectele noilor tehnologii.

Agenții de media, planning sau advertising, precum și bloggerii și jurnaliștii vor împărtăși din cunoștințele și experiența lor, îm așa fel încât să afli ce înseamnă o campanie de impact, cum influențează media domeniul comunicării și cum poți oferi audienței experiențe inedite, care sunt ultimele tendințe în industrie și cum poți să creezi noi oportunități.

Am fost și anul trecut. Cu ce am rămas după prima ediție la care participasem? Aici.

Deci, ne vedem p-acolo, mâine? 🙂

Lecția de turcă

septembrie 30, 2015Ana Maria Popa Leave a Comment

‘Vreau înapoi’ – primele cuvinte la întoarcerea din Istanbul.

Primul lucru făcut și observat – au al naibii de multe mall-uri… Ajunsă dup-amiaza, pe la orele 18, mare chestie nu mai aveam de făcut decât luat cina și plimbat, etc – că doar eram în vacanță 🙂

Aqua Florya – mall pe malul mării. Locul ideal de relaxare…

…și de mâncat ceva bun (dulce, logic)…

Wet Heart-Shaped Chocolate Cake @ Pelit

…și perfect pentru admirat apusul.

Traficul rutier din Istanbul este sub orice critică, cum este în București, dar să conduci acolo e sinucidere curată! Și încă mi s-a zis să stau liniștită că era vacanță – Kurban Bayramı – și majoritatea plecase din oraș, iar traficul era cam la o treime din intensitatea obișnuită. Era să conduc la un moment dat, însă m-a ferit o zână să mă urc la volan, pentru că imediat cum am ieșit pe o stradă aglomerată și în pantă, în direcția de urcare, venea nervos un taxi cu turiști, în condițiile în care exista o singură bandă pe fiecare sens. Nu știu cum am scăpat, am închis ochii și i-am mai deschis doar când am răsuflat ușurată că nu eram eu la volan și am mulțumit lui Dumnezeu că am avut șofer bun.

Ah, dar să nu încep despre taximetriști! Încă o dată, cum sunt ăștia din București, nu se compară cu taximetriștii din Istanbul! Da, au o infrastructură genială, multe autostrăzi care speră să descongestioneze traficul, dar nu ai cum, pur și simplu, să reușești să te menții calm, pe cuvânt. La un moment dat, era să avem un accident cu vreo 120km/h, pentru că un taximetrist s-a gândit să schimbe benzile ca nebunul, și în loc să decurgă lin raliul ăsta, punea frână din 5m în 5m.

Bine, nici pietonii nu sunt mai prejos. De ce există treceri de pietoni, când e mai simplu să te arunci în fața mașinii și să ceri să îți acorde prioritate?!

Însă, un lucru pe care l-am apreciat a fost banda specială pentru autobuze, de pe autostradă. Părea așa………utilă!

Istanbulul este un oraș al pisicilor – așa cum vezi câinii străzii la noi, așa sunt pisicile la ei. Își găsesc loc peste tot, nu contează că e magazin, restaurant, galerie de artă sau mașină.

Mă uitam la numerele lor de înmatriculare și îmi puneam tot felul de întrebări legate de cum erau numerotate, nu mă prindeam de ce nu aveau litere care să reprezinte orașul Istanbul.

Și am aflat – 34 este locul pe care îl ocupă Istanbul pe lista orașelor din Turcia, în ordine alfabetică. Literele și cifrele de după pot fi alese random sau pot fi personalizate după bunul plac.

Oh, era să uit – cea mai mișto chestie ever în materie de dulciuri: se numește Oreo Magnolia și este budincă de vanilie cu Oreo, la CookShop. Arată cam așa.

De vizitat, nu sunt genul să stau la cozi. Da, există o moschee peste tot pe unde te uiți, și cam toate seamănă – în părerea mea.

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul suleyman mosque

Moscheea Sultan Ahmet

Dar ce mi-a atras atenția a fost Basilica Cistern, cea mai mare bazilică cu apă din vechiul Constantinopol, construită de Împăratul Iustinian în anul 537.

Iar acolo am profitat de ocazie și m-am distrat în zona turiștilor, îmbrăcând costume turcești și pozând pentru fotografi 😀

Și dacă tot ajungeți prin Turcia, trebuie neapărat să beți chestia asta – Uludağ, vă spun doar că are aromă de bubblegum!

La final, vă las cu un mic dicționar ce reprezintă vocabularul meu, achiziționat în cele 5 zile:

Yakamoz (iacamoz) – Reflecția lunii pe suprafața mării

Harika (haarica) – Minunat

Așk (așc) – Iubire

Çok yaşa (cioc iașa) – Sănătate (când cineva strănută)

Teşekkürler (teșechiurler) – Mulțumesc

Rica ederim (rija ederim) – Cu plăcere

Merhaba (meraba) – Bună

Günaydın (ghiunaidîn) – Bună dimineața

Iyi günler (iii ghiunler) – Bună ziua

Iyi geceler (iii gejeler) – Noapte bună

Afiyet olsun (afiet olsun) – Poftă bună

Evet (evet) – Da

Hayır (haiîr) – Nu

Efendim (efendim) – Poftim? Ce ai zis?

Yavaș (iavaș) – Încet

Yıldız (iîldîz) – Stea

Șerefe (șerefe) – Noroc (când bei)

Su (su) – Apă

Pasta (pasta) – Tort

Makarna (macarna) – Paste

Satılık (satîlîc) – De vânzare

Kiralık (chiralîc) – De închiriat

Salak (salac) – Prost

Havalimanı (havalimanî) – Aeroport

Canım (janîm) – Dragul meu/draga mea

Și, pentru că toți suntem curioși de asta:

Sikecem (sichejem) – Futu-ți 🙂

Una peste alta, frumos acolo, mă mai duc.

P.S.: Mai multe poze și mai editate, le puteți găsi pe contul meu de Instagram.

Când te plictistești, depășește-ți o frică :)

august 1, 2015Ana Maria Popa Leave a Comment

Vine o vreme în viața fiecărei femei, când se plictisește. Și atunci, are mai multe opțiuni. Eu am ales să îl vizitez pe Costin, iar ceea ce a urmat, poate fi definit drept șoc și groază (da, am folosit acele cuvinte).

Frica de care vă menționam în titlul nu are nici o legătură cu tunsul părului și schimbarea de look, ci mai degrabă cu ce se află mai jos.

Costin este un hairstylist de 26 de ani, care și-a descoperit pasiunea în urmă cu 6 ani, din întâmplare, datorită surorii lui. Iar printre celelalte pasiuni ale lui se numără animalele. Reptilele. Chestiile ciudate, cum le-am cataloga unii dintre noi. Eu am văzut o oportunitate să îmi depășesc frica, așa că mi-am pus în aplicare curiozitatea și m-am băgat la luat șerpi în brațe.

Și să îmi fac brățări din ei.

La fel am făcut și cu iguana, pe care o cheamă Hug. Chiar e o iguană, deși nefocalizată de camera telefonului.

Dar și cu dragonul de mai jos.

Și mai are și 4 puiuți de cameleoni, dar care sunt prea mici pentru a fi ținuți în brațe.

Ah, și el e Ralph, era să uit.

După ce mi-am învins frica de șerpi, m-am așezat linistită pe scaunul schimbării. La început, arătam ca Prinșesa Leia, știți, Star Wars.

Dar Costin nu m-a lăsat așa. Deși eu îi spuneam că eram tare mulțumită deja. A tuns, a finisat, a făcut ce a făcut pe acolo, îmi usucă părul și îmi zice că sunt gata. Eu arătam așa –

– și puțin confuză.

Dar totul a fost bine când s-a terminat cu bine, iar eu sunt fericită de schimbarea mea de look! 😀

Recomandarea mea în materie de hairstyling și schimbări de look este Costin Vămanu, deci, la care eu deja mi-am programat următoarea ședință 🙂 Este ocazia ideală de 2-în-1, scăpăți și de plictiseala de zi cu zi, a uitatului în oglindă, dar și de o frică-două-trei, depinde câte dintre animalele deținute de el se înscriu pe lista de NU.

Sau, oricând este valabilă varianta să scăpați doar de plictiseală, normal, după preferințe.