3, 2, 1… 24!

Acum un an (și puțin) mă pregăteam deja de momentul acela al anului. Știi, când se apropie ziua ta și tot ce poți să gândești este cum o să fie anul ăsta, abia aștepți să îți strângi oamenii dragi și să îi vezi pe toți într-un singur loc și să fiți voi, în stilul vostru.

Anul trecut, am început mai devreme cu o lună lista de dorințe și am ajuns la rezultatul ăsta. Deloc rău, aș spune eu. M-am bucurat de momentele respective cu oamenii mei de atunci. Și, chiar dacă între timp s-a mai schimbat raportul de drăgălășenie, amintirea rămâne una frumoasă, iar surpriza făcută de ei – unică. Chiar îmi pare rău că i-am lăsat să aștepte în fața ușii, timp de 2 minute, cu tortul de înghețată în brațe și cu lumânările deja aprinse pe el. Au fost dulci foc, apoi când am văzut înregistrarea și oamenii erau aproape să își piardă speranța……… Dar totul a fost bine când s-a terminat cu bine 🙂

 

anamariapopa.com blog post ziua mea 16 decembrie sagetator happy birthday princess ice cream bubblegum marshmallow cake tort inghetata

 

Acum, după un an de la povestea asta? Dorințele mele rămân aceleași. Nu vreau cadouri, lucruri materiale. Cel mai frumos cadou sunt oamenii din viața mea, oamenii pe care îi cunosc. Că unii dintre ei rămân o perioadă mai lungă în viața mea și se dovedesc a fi simpatici, este minunat. Cine pleacă, e bine plecat și trece la capitolul de experiență. Dar oricum ar fi, corectez dorința de anul trecut și o completez cu faptul că vreau să dau de oameni care știu să fie oameni, nu doar ca aspect fizic. Oameni sufletiști, deschiși, comunicativi, empatici, care știu ce înseamnă respectul.

Și mai completez lista de cerințe – povești. La 23 de ani (pentru încă o mână de ore!), la finalul anului cel mai răvășitor din viața mea, am realizat că indiferent ce s-ar întâmpla în viața asta, cu ce ies pe plus sau pe minus, nimeni nu îmi poate lua experiențele și poveștile pe care le-am trăit. Așa că mi-am propus să am o viață plină de povești demne de transmis mai departe, o viață cu experiențe care să merite să fie povestite, indiferent de învățătura lor.

Spre deosebire de anul trecut, acum mă găsesc în Austria, fizic departe de oamenii mei dragi. Dar ei reușesc să mă facă să nu simt distanța, și să îi simt tot așa, aproape de sufletul meu. Ăștia sunt oamenii mei, cei care au un loc special în sufletul meu. Și nu pot să îmi doresc decât ca, orice s-ar întâmpla de la o zi la alta, să rămână acolo, că îmi place tare mult cum e acum.

 

În rest, numai de bine pentru toată lumea, indiferent de vârste! 😀

 

Vunk – UNU. AMR 1

A venit acel moment al anului. În care Vunk ține concertul mult așteptat. Deja este al treilea an în care voi fi prezentă, cred că de la anul mă încadrez la discount-ul de fidelitate.

Lomo Photo Effect Tool: https://www.tuxpi.com/photo-effects/lomo

 

2015 aduce ca temă a concertului: UNU – Un Nou Univers, iar motto-ul punctează faptul că ‘Este timpul să te întorci. La tine’. Poate fi un semn. Sau nu.

Ca idee, concertul sparge tiparele din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, este primul concert al unei trupe din România care va fi pus în scenă sub forma unui eveniment multimedia, fiind filmat la 360 de grade și care va avea parte de o scenografie digitală interactivă, la care participă toți cei 5000 de spectatori.

Tot din seria ‘primelor’, afișul Vunk pentru concertul UNU a fost primul afiș în format .gif, al unei trupe românești. Click pe afiș să vezi despre ce vorbesc.

anamariapopa.com blog post vunk un nou univers concert unu 2015 sala palatului 7 octombrie

Recent, și anume pe 2 Octombrie, în cadrul Webstock, a fost lansat și cel mai ultim videoclip al Vunk, Un Nou Univers. Videoclipul, lansat inițial doar pe jumătate, a făcut parte dintr-un puzzle și arată povestea a două personaje venite într-o lume străină lor, căutându-se atât unul pe celalalt, cât și încercând să își găsească locul în noul univers.

anamariapopa.com blog post vunk 2015 un nou univers concert 7 octombrie 2015 videoclip unu

Cornel de la Vunk a denumit acesta #primulclipviu, hashtag-ul oficial al bucăților ce așteptau să devină un întreg – ‘Clipul este unul viu pentru că respiră emoție, mesaj, iar căutarea lui inițiază și căutarea ta interioară. Mai mult decât orice, este un clip viu, pentru că suntem într-Un Nou Univers, iar aici totul este posibil’.

Deci? Nu că abia așteptați și voi să ne vedem acolo?

Webstock? Și eu, și eu!

2 Octombrie, Hotel Marriott, ora 8.30. Webstock 2015.

Comunicatul de presă al ediției de anul ăsta spunea așa:

Profesionistii mediului digital si persoanele pasionate de social media sunt asteptati pe 2 octombrie la Webstock 2015, cea mai mare conferinta locala dedicata platformelor sociale. Anul acesta, evenimentul organizat de Evensys si initiat impreuna cu Vodafone Romania va aduce in prim plan cele mai noi si mai interesante teme din zona retelelor sociale, blogging si comunicare.
 
Prima parte a evenimentului este un exercitiu de inspiratie asigurat de o serie de oameni cu recunoastere in media si mediul online, reuniti sub tema comuna “The Game Changers”. Pe marea scena a Webstock vor urca Andrei Rosu (sportiv), Dragos Lumpan (fotograf), Cabral Ibacka (realizator TV), Cornel Ilie (Vunk), Erwin Albu (antreprenor), Florin Georgescu (ciclist), alaturi de doi reprezentati cu greutate din lumea afacerilor, Andrea Rossini (Vodafone Romania) si Michele Grassi (Enel Energie Muntenia).
 
Ei vor vorbi participantilor despre modul in care au obtinut succesul prin alegerea unui drum mai putin conventional, despre cum actiunile lor au dobandit o vizibilitate crescuta cu ajutorul mediului online si despre importanta pasiunii si a ambitiei ca surse pentru a face o schimbare.
 
Partea a doua a zilei va include trei micro-conferinte ce vor aborda subiecte importante despre retelele sociale, blogging si comunicare online. La final de zi, va avea loc Gala Webstock Awards, unde vor fi premiate cele mai bune proiecte din online, realizate in ultimul an, pe una din cele 12 categorii existente: Publishing, Utility, Best Use of Photography, Blogging Campaigns, Special Projects, Facebook Applications, Mobile Applications, Corporate Blogs, Innovation, Best Brand on Instagram, Best Use of Video in Online.
 
In plus, cea mai vizibila personaliltate din online, conform votului public, va primi premiul Intel Online Personality of the Year.
 
Webstock 2015 este organizat in parteneriat cu Vodafone, Enel, Raiffeisen Bank, HP, Bitdefender, Staropramen, McDonald’s, Gerovital, McVitie’s, Intel, Coca-Cola si LG.’

 

În plus, aș adăuga eu despre aplicația oficială a evenimentului – Zoniz, care va cuprinde toate activările și concursurile din cadrul Webstock și este compatibilă atât cu Android, cât și cu iOS.

În ziua evenimentului, adică mâine, puteți urmări hashtag-urile #webstockro pe Facebook și Twitter pentru live-blogging.

Deci, see you there! 🙂

Lecția de turcă

‘Vreau înapoi’ – primele cuvinte la întoarcerea din Istanbul.

Primul lucru făcut și observat – au al naibii de multe mall-uri… Ajunsă dup-amiaza, pe la orele 18, mare chestie nu mai aveam de făcut decât luat cina și plimbat, etc – că doar eram în vacanță 🙂

Aqua Florya – mall pe malul mării. Locul ideal de relaxare…

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul aqua florya pelit priveliste wonderful view

…și de mâncat ceva bun (dulce, logic)…

Wet Heart-Shaped Chocolate Cake @ Pelit

Wet Heart-Shaped Chocolate Cake @ Pelit

…și perfect pentru admirat apusul.

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul aqua florya pelit apus de soare sunset

 

Traficul rutier din Istanbul este sub orice critică, cum este în București, dar să conduci acolo e sinucidere curată! Și încă mi s-a zis să stau liniștită că era vacanță – Kurban Bayramı – și majoritatea plecase din oraș, iar traficul era cam la o treime din intensitatea obișnuită. Era să conduc la un moment dat, însă m-a ferit o zână să mă urc la volan, pentru că imediat cum am ieșit pe o stradă aglomerată și în pantă, în direcția de urcare, venea nervos un taxi cu turiști, în condițiile în care exista o singură bandă pe fiecare sens. Nu știu cum am scăpat, am închis ochii și i-am mai deschis doar când am răsuflat ușurată că nu eram eu la volan și am mulțumit lui Dumnezeu că am avut șofer bun.

Ah, dar să nu încep despre taximetriști! Încă o dată, cum sunt ăștia din București, nu se compară cu taximetriștii din Istanbul! Da, au o infrastructură genială, multe autostrăzi care speră să descongestioneze traficul, dar nu ai cum, pur și simplu, să reușești să te menții calm, pe cuvânt. La un moment dat, era să avem un accident cu vreo 120km/h, pentru că un taximetrist s-a gândit să schimbe benzile ca nebunul, și în loc să decurgă lin raliul ăsta, punea frână din 5m în 5m.

Bine, nici pietonii nu sunt mai prejos. De ce există treceri de pietoni, când e mai simplu să te arunci în fața mașinii și să ceri să îți acorde prioritate?!

Însă, un lucru pe care l-am apreciat a fost banda specială pentru autobuze, de pe autostradă. Părea așa………utilă!

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul highway bus traffic autobuz pe autostrada trafic infernal

 

Istanbulul este un oraș al pisicilor – așa cum vezi câinii străzii la noi, așa sunt pisicile la ei. Își găsesc loc peste tot, nu contează că e magazin, restaurant, galerie de artă sau mașină.

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul stray cat 3 anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul stray cat 4 anamariapopa.com blog post turcia turkey stray cat 5 anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul stray cat 1 anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul stray cat 2Mă uitam la numerele lor de înmatriculare și îmi puneam tot felul de întrebări legate de cum erau numerotate, nu mă prindeam de ce nu aveau litere care să reprezinte orașul Istanbul.

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul parcare placute inregistrare registration plate

 

Și am aflat – 34 este locul pe care îl ocupă Istanbul pe lista orașelor din Turcia, în ordine alfabetică. Literele și cifrele de după pot fi alese random sau pot fi personalizate după bunul plac.

Oh, era să uit – cea mai mișto chestie ever în materie de dulciuri: se numește Oreo Magnolia și este budincă de vanilie cu Oreo, la CookShop. Arată cam așa.

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul budinca oreo mangolia pudding cookshop

 

De vizitat, nu sunt genul să stau la cozi. Da, există o moschee peste tot pe unde te uiți, și cam toate seamănă – în părerea mea.

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul suleyman mosque

Moscheea Sultan Ahmet

Dar ce mi-a atras atenția a fost Basilica Cistern, cea mai mare bazilică cu apă din vechiul Constantinopol, construită de Împăratul Iustinian în anul 537.

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul basilica cistern

Iar acolo am profitat de ocazie și m-am distrat în zona turiștilor, îmbrăcând costume turcești și pozând pentru fotografi 😀

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul basilica cistern turkish costume

Și dacă tot ajungeți prin Turcia, trebuie neapărat să beți chestia asta – Uludağ, vă spun doar că are aromă de bubblegum!

anamariapopa.com blog post turcia turkey istanbul uludag drink bubblegum aroma

 

La final, vă las cu un mic dicționar ce reprezintă vocabularul meu, achiziționat în cele 5 zile:

Yakamoz (iacamoz) – Reflecția lunii pe suprafața mării

Harika (haarica) – Minunat

Așk (așc) – Iubire

Çok yaşa (cioc iașa) – Sănătate (când cineva strănută)

Teşekkürler (teșechiurler) – Mulțumesc

Rica ederim (rija ederim) – Cu plăcere

Merhaba (meraba) – Bună

Günaydın (ghiunaidîn) – Bună dimineața

Iyi günler (iii ghiunler) – Bună ziua

Iyi geceler (iii gejeler) – Noapte bună

Afiyet olsun (afiet olsun) – Poftă bună

Evet (evet) – Da

Hayır (haiîr) – Nu

Efendim (efendim) – Poftim? Ce ai zis?

Yavaș (iavaș) – Încet

Yıldız (iîldîz) – Stea

Șerefe (șerefe) – Noroc (când bei)

Su (su) – Apă

Pasta (pasta) – Tort

Makarna (macarna) – Paste

Satılık (satîlîc) – De vânzare

Kiralık (chiralîc) – De închiriat

Salak (salac) – Prost

Havalimanı (havalimanî) – Aeroport

Canım (janîm) – Dragul meu/draga mea

Și, pentru că toți suntem curioși de asta:

Sikecem (sichejem) – Futu-ți 🙂

 

Una peste alta, frumos acolo, mă mai duc.

P.S.: Mai multe poze și mai editate, le puteți găsi pe contul meu de Instagram.

Șiii câștigătoarea este…

the winner is anamariapopa.com blog post ana maria popa brigitta poveste carpisa giveaway featured image

 

Dadada, ea este câștigătoarea gentuței despre care povesteam aici.

Am primit multe povești simpatice, emoționante, triste, frumoase, însă ce m-a bucurat tare mult la povestea Brigittei, este faptul că are o doză de realism dur în ea, dar finalul este happy, iar ea a jucat un rol foaaarte mare și a fost persoana care a contribuit la o chestie minunată. Nu știu dacă ea își dă seama cât de mult a ajutat femeia respectivă… Iar eu una, chiar am putut simți emoția ei, deşi doar printr-un simplu mail trimis.

Brigitta e studentă la UMF, și e pusă în diverse situații-limită. Uimirea mea maximă vine din faptul că she is still sane! Dar gata cu vorbăraia, vă las să citiți povestea ei 🙂

~ Hai măi Ana, îmi ceri să-ți povestesc povești demne să fie povestite. Toate ale mele sunt triste. Prin prisma zonei în care mă învârt presupun. Am una mai ferice (zic eu), care pe mine însă mă întristează și nu din cauza chinului persoanei despre care urmează să îți vorbesc, ci din cauza lipsei persoanei care putea să îmi țină cu brio locul în sală, lângă ea.

Eram de gardă într-o noapte, pe o secție de ginecologie a unui spital al cărui nume nu își are rostul sau scopul în cele relatate de mine dar oricum, spital încărcat emoțional în urma unor evenimente tragice întâmplate cu puțin timp înainte de evenimentul de care îți povestesc acum. La camera de gardă s-a prezentat o pacientă cu contracții, dar a cărei sarcină nu ajunsese la timp. A trebuit să intrăm cu ea în sală, copilul nu se poziționase cum trebuie, contracțiile deveneau din ce în ce mai dese… Îmi e și greu să scriu aici toate astea, pentru că amintirea nopții de atunci are mai degrabă imagine și sentiment în defavoarea cuvintelor. În toată agitația de atunci din jurul ei, eu fiind pe vremea aceea studentă an mic și punând mai mult preț pe natura ..emoțională a lucrurilor, am făcut ce simțeam eu că trebuie să fac în momentele alea…(nu n-ai ghicit, nu i-am făcut nicio manevră tehnică/ medicală/științifică sau cum mai vrei să îi spui) …și am luat-o de mână. Nașterea în sine a durat câteva ore bune, timp în care nu m-am mișcat de lângă ea și am vorbit despre de toate și nimic, în speranța în care ideile mele și strângerea mea de mână înseamnă oricum mai mult decât singurătatea ei. ~

 

Eh, mie mi-au dat lacrimile la citirea poveștii, dar într-un sens bun. Pot doar să mă bucur ca există oameni, în adevăratul lor sens, și că aceștia sunt viitori medici.

 

P.S.: Vreau să vă mulțumesc vouă, tuturor celor care ați participat și ați trimis părți din voi… Mi-a făcut o deosebită plăcere să aflu despre oameni care ajută, despre oameni frumoși, și sper să ne citim cu drag și cu următoarele ocazii.