Mai am o lună…

Și mai cresc puțin.

Pe 16 decembrie împlinesc 23 de ani 🙂 De mică am fost o răsfățată și cam în perioada asta a anului începeam să fac lista pentru: ziua mea, Moș Nicolae, Moș Crăciun, Revelion. Aveam multe de sărbătorit, așa că și lista pentru familie era pe măsură.

Eh, acum câteva zile mă entuziasmasem ca un copil mic de ziua mea, și mi-am dat seama că este momentul potrivit să fac lista de dorințe. M-am gândit la ce îmi doresc eu de ziua mea, pentru mine de la mine. Pentru că deja am crescut și nu mai depind de nimeni pentru cadouri. Și, deși totul pare în general ușor, că văd o geantă sau o pereche de pantofi sau orice, în viața de zi cu zi, acum când m-am așezat să le pun pe hârtie să îmi dau seama ce cadou să îmi iau, am realizat un singur lucru: nu vreau nimic din ce pot cumpăra banii.

În ultima lună, am ajuns la concluzia că lucrurile materiale nu mă mai fac fericită, din contră. Mă simt sufocată de toate obiectele pe care le dețin și de care nu mai am loc. Așa că am început să dau din ele sau să le donez, în funcție de starea în care se găsesc. Pe de altă parte, recunosc că sunt femeie și totuși rămân un copil când vine vorba de ‘jucării’ noi, le văd și mi le doresc. Așa că am făcut un pact cu mine: vreau calitate și nu cantitate, iar la fiecare lucru de calitate pe care mi-l cumpăr, dau sau donez alte 3 lucruri din garderoba mea.

Iar acum cu ziua mea și celelalte sărbători aveam ocazia perfectă să îmi fac cadou lucrurile de calitate pe care mi le doresc. Dar stând și punând în balanță raportul nevoie-dorință, mi-am dat seama că de ziua mea îmi doresc ceva în care banii nu sunt mijlocul de achiziție. Îmi doresc ceva ce nici măcar nu ține în mare parte de mine.

Am realizat că îmi doresc să am parte de oameni frumoși, oameni care să intre și să rămână în viața mea, oameni constanți și echilibrați. Mi-aș dori să trăiesc momente frumoase alături de oamenii respectivi. Aș vrea să văd mai multă bunătate și înțelegere de la oameni către oameni, dar și sprijin și acceptare necondiționate… Pentru că mă întristează să văd persoane din jurul meu care suferă când sunt judecate sau tratate în feluri cum nu ar merita.

Așa că de ziua mea îmi doresc, și știu că nu cer multe, pentru că am văzut că se poate: persoane frumoase, deschise, comunicative, cu care chiar dacă ceva nu se întâmplă conform dorințelor sau așteptărilor, să se poată rezolva divergențele. Persoane empatice și care să țină la respectul și sprijinul între oameni. Mai pe scurt, persoane umane 🙂 Vreau să le cunosc și mai vreau să rămână în preajma mea. Atât.

La mulți ani mie, peste o lună!