3, 2, 1… 24!

Acum un an (și puțin) mă pregăteam deja de momentul acela al anului. Știi, când se apropie ziua ta și tot ce poți să gândești este cum o să fie anul ăsta, abia aștepți să îți strângi oamenii dragi și să îi vezi pe toți într-un singur loc și să fiți voi, în stilul vostru.

Anul trecut, am început mai devreme cu o lună lista de dorințe și am ajuns la rezultatul ăsta. Deloc rău, aș spune eu. M-am bucurat de momentele respective cu oamenii mei de atunci. Și, chiar dacă între timp s-a mai schimbat raportul de drăgălășenie, amintirea rămâne una frumoasă, iar surpriza făcută de ei – unică. Chiar îmi pare rău că i-am lăsat să aștepte în fața ușii, timp de 2 minute, cu tortul de înghețată în brațe și cu lumânările deja aprinse pe el. Au fost dulci foc, apoi când am văzut înregistrarea și oamenii erau aproape să își piardă speranța……… Dar totul a fost bine când s-a terminat cu bine 🙂

 

anamariapopa.com blog post ziua mea 16 decembrie sagetator happy birthday princess ice cream bubblegum marshmallow cake tort inghetata

 

Acum, după un an de la povestea asta? Dorințele mele rămân aceleași. Nu vreau cadouri, lucruri materiale. Cel mai frumos cadou sunt oamenii din viața mea, oamenii pe care îi cunosc. Că unii dintre ei rămân o perioadă mai lungă în viața mea și se dovedesc a fi simpatici, este minunat. Cine pleacă, e bine plecat și trece la capitolul de experiență. Dar oricum ar fi, corectez dorința de anul trecut și o completez cu faptul că vreau să dau de oameni care știu să fie oameni, nu doar ca aspect fizic. Oameni sufletiști, deschiși, comunicativi, empatici, care știu ce înseamnă respectul.

Și mai completez lista de cerințe – povești. La 23 de ani (pentru încă o mână de ore!), la finalul anului cel mai răvășitor din viața mea, am realizat că indiferent ce s-ar întâmpla în viața asta, cu ce ies pe plus sau pe minus, nimeni nu îmi poate lua experiențele și poveștile pe care le-am trăit. Așa că mi-am propus să am o viață plină de povești demne de transmis mai departe, o viață cu experiențe care să merite să fie povestite, indiferent de învățătura lor.

Spre deosebire de anul trecut, acum mă găsesc în Austria, fizic departe de oamenii mei dragi. Dar ei reușesc să mă facă să nu simt distanța, și să îi simt tot așa, aproape de sufletul meu. Ăștia sunt oamenii mei, cei care au un loc special în sufletul meu. Și nu pot să îmi doresc decât ca, orice s-ar întâmpla de la o zi la alta, să rămână acolo, că îmi place tare mult cum e acum.

 

În rest, numai de bine pentru toată lumea, indiferent de vârste! 😀

 

Oameni minunați, pur și simplu.

Mai știți când vă spuneam ce îmi doresc de ziua mea? Aici era faza. Și toată ideea se construia în jurul faptului că de ziua mea tot ce vreau este să am în preajma mea oameni frumoși. Eu mă mulțumeam și cu unul singur, pe care îl aveam deja, Florin pe numele lui. Dar nuu, lucrurile nu au rămas așa… Florin mi-a adus o armată de oameni frumoși, cu ocazia zilei mele de naștere.

Ce au făcut ei? Au planificat cu câteva săptămâni înainte de ziua mea, ca astăzi, 14 Decembrie și cu două zile înaintea zilei mele de naștere, să mă surprindă. Am avut o săptămână tare agitată și pe fugă dintr-o parte în alta, iar ziua de duminică mi-o rezervasem doar pentru mine. În limbajul meu, era me-day, ziua în care eu nu răspundeam la telefoane, ziua în care mă ocupam doar de mine și atât. Și am anunțat acest lucru și celor din jurul meu, ca să nu mă dea disparută.

Mi s-a părut absolut normal că oamenii încercau să mă scoată în oraș, iar eu cu cea mai mare naturalețe îi refuzam. Și aici e partea în care Florin, din om frumos, devine om minunat. El a coordonat oamenii din București – Găbitza, Onur, Sorin, Sergiu, dar și pe verișoara mea de la Oradea – Iulia, astfel încât să pună la punct o surpriză maximă. Numai că nu a ieșit un singur mic amănunt: eu refuzasem toate invitațiile în oraș și deja îmi închisesem telefonul, așa că nimeni nu dădea de mine, în nici un fel. Și astfel, nu reușeau să mă cheme la ceainăria mea favorită.

Așa căăă, oamenii aștia mișto au venit la mine acasă și m-au trezit din somn. Au sunat timp de aproximativ două minute la ușă, ceea ce este incredibil. Serios, ați stat la ușa cuiva să sunați 2 minute într-una?! E groaznic, mai ales pentru cel care este înăuntru. Inițial, am zis că sunt colindătorii, având în vedere perioada specifică. Apoi, tot lungindu-se, mi-am dat seama că era cineva cunoscut, dar din moment ce eu anunțasem că vreau să mă relaxez, nu vedeam urgența.

Cu o falcă în cer și una în pământ, am deschis ușa și i-am văzut… Aveau un tort portocaliu (culoarea mea favorită) cu conținut de Bubblegum și Marshmallows (înghețata mea favorită). Și îmi cântau ‘La Mulți Ani’. Asta, pe scurt… Pentru imagini și sunet – vă invit aici.

Povestea este cu atât mai frumoasă și mai wow, pentru mine, cu cât eu sunt persoana care se prinde foarte repede de absolut tot ce i se pregătește… D-asta, în general, este foarte greu ca mie să îmi facă cineva un cadou sau o surpriză. Iar Florin știe tare bine asta, pentru că de fiecare dată când mi-a făcut un cadou, am ghicit dinainte ce urma. Și acum, nu numai că a reușit să mă surprindă, dar mai coordonase o echipă de oameni care să facă asta cu el, împreună.

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends featured image

 

Așadar, am primit o tiară demnă de o prințesă – care sunt, da?! – și o diplomă prin care se atestă că astăzi, 14 Decembrie, sunt declarată a fi cel mai vesel copil!

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends cake cutting orange bubblegum picture tiara princess diploma

 

Gândul meu în legătură cu povestea de azi?… Că nu știu ce am făcut la viața mea, dar sigur a fost ceva al naibii de bine, de am acești oameni frumoși în preajmă, cu Florin în frunte! 🙂 Pentru ei și pentru surpriza asta, știu că am de ce să fiu recunoscătoare!

 

P.S.: Iar dacă vă întrebați cum arată un tort făcut din înghețată Bubblegum și Marshmallows, mai jos găsiți răspunsul 🙂

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends cake cutting orange bubblegum picture tiara princess diploma marzipan

 

Mai am o lună…

Și mai cresc puțin.

Pe 16 decembrie împlinesc 23 de ani 🙂 De mică am fost o răsfățată și cam în perioada asta a anului începeam să fac lista pentru: ziua mea, Moș Nicolae, Moș Crăciun, Revelion. Aveam multe de sărbătorit, așa că și lista pentru familie era pe măsură.

Eh, acum câteva zile mă entuziasmasem ca un copil mic de ziua mea, și mi-am dat seama că este momentul potrivit să fac lista de dorințe. M-am gândit la ce îmi doresc eu de ziua mea, pentru mine de la mine. Pentru că deja am crescut și nu mai depind de nimeni pentru cadouri. Și, deși totul pare în general ușor, că văd o geantă sau o pereche de pantofi sau orice, în viața de zi cu zi, acum când m-am așezat să le pun pe hârtie să îmi dau seama ce cadou să îmi iau, am realizat un singur lucru: nu vreau nimic din ce pot cumpăra banii.

În ultima lună, am ajuns la concluzia că lucrurile materiale nu mă mai fac fericită, din contră. Mă simt sufocată de toate obiectele pe care le dețin și de care nu mai am loc. Așa că am început să dau din ele sau să le donez, în funcție de starea în care se găsesc. Pe de altă parte, recunosc că sunt femeie și totuși rămân un copil când vine vorba de ‘jucării’ noi, le văd și mi le doresc. Așa că am făcut un pact cu mine: vreau calitate și nu cantitate, iar la fiecare lucru de calitate pe care mi-l cumpăr, dau sau donez alte 3 lucruri din garderoba mea.

Iar acum cu ziua mea și celelalte sărbători aveam ocazia perfectă să îmi fac cadou lucrurile de calitate pe care mi le doresc. Dar stând și punând în balanță raportul nevoie-dorință, mi-am dat seama că de ziua mea îmi doresc ceva în care banii nu sunt mijlocul de achiziție. Îmi doresc ceva ce nici măcar nu ține în mare parte de mine.

Am realizat că îmi doresc să am parte de oameni frumoși, oameni care să intre și să rămână în viața mea, oameni constanți și echilibrați. Mi-aș dori să trăiesc momente frumoase alături de oamenii respectivi. Aș vrea să văd mai multă bunătate și înțelegere de la oameni către oameni, dar și sprijin și acceptare necondiționate… Pentru că mă întristează să văd persoane din jurul meu care suferă când sunt judecate sau tratate în feluri cum nu ar merita.

Așa că de ziua mea îmi doresc, și știu că nu cer multe, pentru că am văzut că se poate: persoane frumoase, deschise, comunicative, cu care chiar dacă ceva nu se întâmplă conform dorințelor sau așteptărilor, să se poată rezolva divergențele. Persoane empatice și care să țină la respectul și sprijinul între oameni. Mai pe scurt, persoane umane 🙂 Vreau să le cunosc și mai vreau să rămână în preajma mea. Atât.

La mulți ani mie, peste o lună!