BARZA își extinde portofoliul de produse și introduce Self Care Diagnostics – teste rapide acasă

La aproape 30 ani de când a introdus pe piața din România primul test de sarcină, BARZA lansează un nou brand: Self Care Diagnostics, ce vine în întâmpinarea nevoii de diagnosticare precisă si rapidă, în confortul propriei locuințe.

Portofoliul de produse BARZA include: teste de sarcină clasice și ultrasensibile, testul de sarcină cu determinarea săptămânii, test de sarcină din sânge, teste de ovulație, teste de fertilitate pentru cuplu, test de menopauză, plasturi împotriva durerilor menstruale și șervețele intime cu bicarbonat de sodiu. Pe lângă acestea, BARZA își extinde portofoliul cu brandul Self Care Diagnostics ce cuprinde teste rapide pentru 15 afecțiuni.

„BARZA a fost mereu un deschizător de drumuri, începând cu primul test de sarcină introdus pe piață acum aproape 30 de ani și continuând cu lansarea primei game de teste rapide pentru infecții intime – Veneris, iar acum cu extensia de brand Self Care Diagnostics – o gama extinsă de teste rapide pentru 15 afecțiuni, care oferă rezultate sigure și rapide, la tine acasă. Știm cum arată viețile noastre, cât de mult ne este afectată sănătatea de alimentele  ultraprocesate și sărace  în nutrienți, dar mai ales de stres și cât de puțin timp avem pentru noi. Din păcate, de cele mai multe ori, sănătatea devine o prioritate abia atunci când este deja prea târziu. De aceea, credem cu tărie că un test rapid făcut la timp, poate salva vieți” – a declarat Ioana Robu, fondator BARZA.

Self Care Diagnostics – teste rapide cu precizie de laborator

Cele 15 teste rapide ce pot fi găsite sub brandul Self Care Diagnostics ajută la identificarea unor afecțiuni ale ficatului, ale stomacului, ale tiroidei, ale rinichilor, ale prostatei, afecțiunilor intestinale, dar și la depistarea alergiilor, nivelului proteinei C reactive din sânge, prezenței Rota-Adenovirusului, a streptococul ß-hemolitic de grup A, a anemiei, a hemoragiilor oculte, a vitaminei D în corp, a bolii Lyme, dar și a intoleranței la gluten.

Testele pot fi realizate acasă și se adresează întregii familii, atât femeilor, bărbaților, cât și copiilor și oferă rezultate rapide, în doar câteva minute, cu precizie de laborator.  Astfel că, cei care suferă de exemplu de dureri abdominale, balonare, diaree și chiar întârzierea creșterii în cazul copiilor, pot face acasă testul pentru intoleranța la gluten și în doar 15 minute pot afla dacă suferă de boala celiacă. Acest lucru poate ajuta la luarea unor măsuri în timp util pentru a evita neplăcerile cauzate de această boală.

Un test rapid, făcut la timp, îți poate salva viața. Este și cazul testului rapid pentru afecțiuni ale ficatului,care este recomandat să fie făcut atuncicând există simptome precum urina închisă la culoare, lipsa poftei de mâncare, ochi sau piele gălbuie (icter), balonare a abdomenului, senzație de oboseală.

Testului rapid pentru afecțiuni ale ficatului ajută, în doar 10 minute, dintr-o picătură de sânge, la depistarea unor boli grave cum este hepatita, dar și icterul sau ciroza. Totodată el este recomandat și pentru monitorizarea pacienților care suferă de hepatită, obezitate, diabet sau tensiune arterială crescută.

Conform studiilor efectuate de OMS, 1 din 3 femei la nivel mondial suferă de anemie. În România, în anul 2019, 27.1% din populația de la nivel național suferea de anemie feriprivă, iar cea mai afectată grupă de vârstă era cea între 1-4 ani, conform unui alt studiu OMS. Grav este faptul că de cele mai multe ori anemia este asimptomatică, însă efectele sale pot fi permanente. În cazul copiilor de exemplu, deficitul de fier se asociază cu creștere deficitară, îi poate afecta la nivel cognitiv, motoriu, emoțional, dar și la nivelul sistemului nervos.

În unele cazuri, însă, pot exista simptome precum paloare, stare de oboseală, cefalee, un ritm cardiac mai rapid, iar la femei pe durata sarcinii sau după menstruații abundente este indicată realizarea testului rapid de anemie. După cum putem vedea, anemia feriprivă este foarte răspândită în rândul copiilor și femeilor de toate vârstele, iar acest test poate detecta rapid, în confortul propriei case, dintr-o probă de sânge, dacă există o carență de fier în sânge. Astfel, se pot evita complicațiile grave și uneori ireversibile, atât în rândul copiilor, cât și al femeilor.

Infecția cu Helicobacter pylori este una dintre cele mai răspândite în lume. Apare, de cele mai multe ori, în copilărie și netratată, ea poate fi purtată toată viața.

În plus, este una dintre cele mai importante cauze infecțioase de cancer la nivel mondial, 8 din 10 cancere gastrice la adulți sunt atribuite acestei infecții, de aceea este esențial să o depistăm și să o tratăm la timp, cu antibioticele prescrise de medic, pentru a împiedica apariția complicațiilor grave.

Un studiu din 2018, evidențiază un lucru îngrijorător: faptul că infecția cu H. pylori la copii a crescut de la 20% în 2003, până la 25% în 2018 în nord-vestul României. Același studiu arată că peste 40% dintre pacienții adulți din România au avut sau au o astfel de infecție, iar cifrele sunt în creștere.

Testul rapid pentru afecțiuni ale stomacului ajută la depistarea infecției cu Helicobacter pylori în doar 10 minute, dintr-o picătură de sânge, cu precizie de laborator, fără a mai fi necesară deplasarea la o clinică pentru analize.

Nivelul scăzut de Vitamina D este asociat cu multe boli, ea este esențială pentru sănătatea oaselor, însă are un rol important și în diminuarea inflamației și în creșterea imunității. Deficitul de vitamina D poate conduce la rahitism, în cazul copiilor, iar la adulţi la osteoporoză, dar şi la boli autoimune, accidente vasculare cerebrale sau diverse forme de cancer de prostată și colon. Potrivit datele obținute prin proiectul ODIN, finanțat de UE, pe parcursul a patru ani (începând cu anul 2013), se estimează că aproximativ 13% din populația UE are deficit de vitamina D. În ultimii ani, tot mai multe țări din Europa au devenit conștiente de riscul semnificativ pentru sănătatea publică și au încercat să găsească strategii pentru rezolvarea problemei, inclusiv țara noastră, unde Ministerul Sănătății estima în 2019 că este posibil ca aproape 65% din populaţia României să aibă un nivel inadecvat de vitamina D.

Determinarea nivelului de Vitamina D este considerată un „Test de screening necesar din punct de vedere medical” dat fiind faptul că în prezent deficitul de această vitamină este recunoscut ca fiind o epidemie globală. Vestea bună este că testul rapid pentru Vitamina D poate determina nivelul ei în doar 10 minute și poate fi făcut acasă.

Infecția cu streptococul ß-hemolitic de grup A, este una foarte comună și foarte contagioasă, ea fiind cea mai frecventă cauză a faringitei acute, dar poate cauza, de asemenea, și infecții la nivelul pielii, cum ar fi scarlatina, impetigo și erizipel.  Nedepistată și tratată la timp această infecție poate fi cauza sindromului de șoc toxic si a altor infecții mai grave care pot pune viața în pericol, în special fasceita necrozantă.

Tocmai de aceea este recomandată efectuarea testului rapid Strep A încă de la primele simptome, cum ar fi durerile în gât, febra sau amigdalele inflamate. Rezultatul este obținut rapid, în doar 5 minute, ceea ce permite începerea tratamentului cu antibioticele prescrise de medic în cel mai scurt timp.

Acestea sunt doar câteva dintre testele rapide disponibile sub brandul Self Care Diagnostics menite să ușureze procesul de diagnosticare, dar și să economisească timp și bani pentru cei care au nevoie să găsească răspunsuri în cel mai scurt timp pentru diverse simptome cu care se confruntă.

– – –

Comunicare conform Galeriu & Partners PR

BARZA își extinde portofoliul de produse și introduce Self Care Diagnostics – teste rapide acasă

Horeca Culinary School și Asociația „Taxiul cu bomboane” au lansat proiectul de incluziune socială, „Armonia simțurilor”, dedicat tinerilor hipoacuzi

Horeca Culinary School, o școala culinară contemporană ce combină noțiunile tradiționale cu o viziune deschisă asupra viitorului și Asociația „Taxiul cu bomboane” au lansat pe 8 iunie, un proiect de incluziune socială printr-un atelier gastronomic pe tema preparării de pizza, proiect dedicat tinerilor cu deficiențe de auz.

Atelierul a găzduit 11 elevi, 4 profesori însoțitori, dar și un interpret de la Școala Specială pentru copiii cu deficiențe de auz „Sfânta Maria”, iar în cadrul acestuia tinerii au putut învăța cum să frământe și să prepare pizza prin armonizarea simțurilor. Proiectul inițiat de Cristian Roman, de la Asociația „Taxiul cu bomboane” cu sprijinul Horeca Culinary School și-a propus să deschidă noi orizonturi pentru copii defavorizați, să-i ajute să-și crească stima de sine și să  dobândească încredere în forțele proprii.

„Se spune că există două moduri de a-ți trăi viața. Unul, de a crede că nu există miracole, altul, de a crede că TOTUL este un miracol. Noi practic asta am încercat să facem prin acest proiect, să le arătăm acestor tineri că viața în sine este un miracol și că nu există „nu se poate”. Gesturile simple care se transformă în fapte bune, gesturile mici pot deschide noi orizonturi unor copii defavorizați. Frământarea aluatului este o activitate senzorială, trebuie să simți aluatul, să își dai seama când este gata pentru a lucra cu el. Atunci când simțurile se armonizează și pui dragoste în ceea ce faci este imposibil să nu iasă bine. Prin acest atelier gastronomic de inițiere în tainele unuia dintre cele mai iubite preparate de noi toți, pizza, ne-am propus să le insuflăm acestor elevi încrederea în forțele proprii. Ne bucurăm că am putut face parte din acest proiect împreuna cu Asociația „Taxiul cu bomboane” și salutăm inițiativa lui Cristian Roman”  a declarat Cristina Van der Schaaf, owner Horeca Culinary School.

„Asociația noastră a luat naștere în 2021 și de atunci și până acum „Taxiul cu bomboane” a luat parte la numeroase proiecte umanitare dedicate mamelor și copiilor din spitale. Acum taxiul are câteva curse cu destinație deosebită: spitalele de pediatrie și la școlile cu nevoi speciale din București. Printre acestea se numără și Școala Specială pentru copii cu deficiențe de auz „Sfânta Maria”, unde am întâlnit copii speciali care merită să creadă în ei și să se creadă în ei. Ne-am dorit să oferim accesul acestei categorii de tineri cu deficiențe într-o bucătărie profesională pentru a le demonstra că sunt înzestrați cu tot ce le trebuie, că pot lucra cu aluatul și pot ieși lucruri minunate din mâinile lor. Acest proiect vine în sprijinul lor, tocmai pentru a-i ajuta să capete mai multă încredere în sine.” – a punctat Cristian Roman,  Asociația „Taxiul cu bomboane”

***

Despre Horeca Culinary School

Horeca Culinary School este singura școală culinară din România distinsă cu Recognition of Quality Culinary Education de către prestigioasa asociație profesională internațională World Association of Chefs Societies, înființată în anul 1928 la Sorbona în Paris. Horeca Culinary School este o școala culinară contemporană ce combină noțiunile tradiționale cu o viziune deschisă asupra viitorului. În calitate de școală parteneră WORLDCHEFS, aceasta oferă absolvenților săi o dublă certificare.

www.horecaschool.ro

Despre Asociația „Taxiul cu Bomboane”

Asociația a luat naștere în 2021 la inițiativa taximetristului Ion Cristian Roman. În timp, sute de voluntari şi donatori, parteneri în fapte bune, s-au alăturat în proiectele umanitare dedicate mamelor şi copiilor din spitale. „Taxiul cu bomboane” este despre gesturi simple care se transformă în fapte bune, despre gesturi mici care pot schimba viaţa celor din jur. Taxiul are acum câteva curse cu destinaţie deosebită: spitalele de pediatrie şi la şcolile cu nevoi speciale din Bucureşti.

www.taxiulcubomboane.ro

#InMemoriamNati: Părinții comunității LaPrimulBebe au strâns 405.300 Euro pentru dotarea secției ATI a Spitalului Sf. Maria din Iași

Părinții comunității de Facebook LaPrimulBebe au strâns, în doar 6 zile, 405.300 Euro și vor dota cu aparatură secția ATI a Spitalului Sf. Maria din Iași

Totul a plecat de la moartea lui Nati, o fetiță cu ochii albaștri ca cerul. 72 de ore s-au luptat medicii din spitalul Sf. Maria de la Iași să îi salveze viața, însa nu au putut. Astăzi, ei spun că dacă ar fi avut aparatura modernă necesară, Nati poate ar fi trăit.

Medicul Lavinia Ionescu și șeful secției Dr. Corneliu Paiu, împreună cu toți medicii secției de ATI, fac tot ce le stă în putință să își doteze secția cu tot ce au nevoie, astfel încât micii pacienți să fie în siguranță. Doamna doctor lonescu este cea care a trimis un proiect de dotare Asociației LaPrimulBebe, iar determinarea ei și a întregii echipe ne-au convins că pentru această secție vom pune în mișcare puternica roată LaPrimulBebe.

Timp de 6 zile, părinții comunității online de Facebook LaPrimulBebe, au stat din nou umăr lângă umăr, așa cum o fac de aproape 10 ani, în fiecare primăvară și iarnă, de data aceasta în emoționanta campanie #InMemoriamNati. În această primăvară, nu s-au unit pentru renovarea unei secții de spital, ci pentru a dota secția ATI a Spitalului de Copii din Iași cu aparatură ce va oferi șanse uriașe la viață copiilor care ajung pe această secție, în stare foarte gravă.

Pentru aparatura necesară, și-au propus să strângă 340.000 de Euro. 16.452 de părinți LaPrimulBebe, care au licitat aproape 11.500 de produse și servicii au reușit să strângă, la final, suma de 405.300 Euro!
Din toată suma, 10.000 Euro au fost sponsorizați de Bebe Tei, 2.000 Euro de Woom și 1.000 Euro de Clinica Dental Premier.

Va fi achiziționată toată aparatura propusă de secția ATI a Spitalului de Copii din Iași, dar și televizoare în fiecare salon, pentru ca mamele și copiii să poată uita măcar puțin de durerea lor. De suma rămasă, s-a decis achiziționarea și de aparatură pentru pacienții cu arsuri de pe aceeași secție. Pentru că în zona Moldovei, se pare că numărul cazurilor de arși sunt mult mai multe decât în restul țării.

—————————————

LaPrimulBebe este singura comunitate online din România premiată de Facebook cu o bursă de învățare de 1 an alături de echipa lor și aleasă de ei drept una dintre cele mai de impact 100 de comunități online din lume. Este și singura comunitate din țara noastră devenită case-study pentru aceștia.

Cu peste 240.000 de membri activi, 300 de evenimente de educație parentală, crearea primului sistem de sprijin pentru mame din România numit BebeBunVenit și zece ani în slujba părinților din România, LaPrimulBebe a devenit o voce puternică a nevoilor și drepturilor mamelor din țară.

Împreună cu părinții comunității, s-au strâns până în prezent 3.300.000 de Euro, cu care s-au renovat și dotat 20 de spitale și maternități din România și au fost sprijinite proiecte sociale care impactează viața a mii de copii și familii din România.

Fundația pentru SMURD și KAUFLAND lansează evenimentele de instruire cu ajutorul Centrului mobil de instruire a populației pentru răspuns la situații de urgență

În data de 11 Mai, la Școala George Călinescu din București, a avut loc un prim eveniment de instruire a elevilor pentru răspuns la situații de urgență, utilizând Centrul mobil de instruire pentru răspuns la situații de urgență. Cu această ocazie, a avut loc și o conferință de presă de prezentare către publicul larg a acestuia.

Centrul mobil de instruire a fost achiziționat de Departamentul pentru Situații de Urgență, prin Fundația pentru SMURD, cu sprijinul Kaufland România, încă din anul 2021 și pus la dispoziția Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, dar utilizarea lui nu a fost posibilă până acum din cauza situației epidemiologice.

Centrul mobil de instruire este în valoare de 435,707.8 EUR, dintre care 386,590.9 EUR sunt contribuția Kaufland România, iar 49,116.9 EUR sunt contribuția Fundației pentru SMURD din sumele colectate de la populație prin 3.5%.

160 de elevi au fost instruiți pentru evitarea incidentelor casnice și gestionare situațiilor de urgență
Cu această ocazie, Centrul mobil își începe activitatea de instruire, după această lungă perioadă de pandemie, în unitățile de învățământ, urmând ca în cursul anului să staționeze în mai multe orașe din țară, pentru a forma o parte cât mai mare a populației în vederea cultivării comportamentelor de evitare a incidentelor casnice și gestionare a situațiilor de urgență.

În data de 11 Mai, în intervalul 9:00-17:00, aproximativ 160 de elevi din cadrul Școlii George Călinescu, în serii consecutive de 10 elevi, participă la instruire în cadrul acestui centru mobil (durata unui ciclu de instruire este de 30 minute).

Momentul a fost marcat prin prezența reprezentanților instituțiilor implicate în răspunsul la situații de urgență
La evenimentul care a avut loc la Școala George Călinescu au participat: Ministrul Educației – Domnul Sorin Cîmpeanu, Secretar de Stat și Șef al DSU – Doctor Raed Arafat, Domnul General Locotenent și Inspector general IGSU – Dan Paul Iamandi, Prefect al Municipiului București – Toni Greblă, Doamna Mihaela Ștefan – Inspector general școlar pe Municipiul București, precum și Domnul Marco Hößl – Director General Kaufland România.

Simulări realiste ale situațiilor de urgență pentru asigurarea unei învățări experențiale
Centrul mobil de instruire este dotat cu echipamente inteligente ce simulează situații de urgență, cum ar fi incendiile, dar și un pachet inteligent pentru condiții meteo extreme – simularea realistă a unui cutremur și a modalității cum se percepe acesta în locuință (apartament), un telefon inteligent pentru situații de urgență conectat la alte elemente de recuzită inteligente din cadrul centrului, simulând răspunsul unui operator de urgență.

Scăderea numărului de accidente casnice și instruire a populației pentru un răspuns rapid în cazul unor evenimente nedorite
Prin obiectivul său de formare a populației, Centrul mobil va îmbunătăți capacitatea de identificare și reducere a pericolelor, astfel încât să scadă numărul de accidente în locuințe. Participanții la formare experimentează scenarii de urgență sigure, dar extrem de realiste, ce pot varia în intensitate și rezultat.

‘Ne bucură nespus faptul că avem oportunitatea să fim parteneri într‐o acțiune pe cât de nobilă, pe atât de importantă. Prin informație și cunoaștere, înlăturăm nesiguranța și ne pregătim pentru neprevăzut. Este important să educăm tinerele generații să crească cu această sete de cunoaștere și încredere de sine. Iar în acest caz, educația salvează vieți’, declară Marco Hößl – Director General Kaufland România.

Doctor Raed Arafat, Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, spune:
‘Acest Centru mobil de instruire a populației pentru răspuns la situații de urgență se va alătura Caravanei Fii Pregătit, ca parte a demersurilor Departamentului pentru Situații de Urgență și a Inspectoratului pentru Situații de Urgență de a pregăti populația pentru un răspuns prompt, adecvat și eficient în situații de urgență. Invităm toate unitățile școlare interesate să‐și exprime intenția de a găzdui un astfel de eveniment de instruire a elevilor lor utilizând acest Centru. Vom face toate demersurile ca acest Centru, precum și Centrul Fii Pregătit să ajungă la cât mai mulți copii și tineri, dar și la populația largă.’


Kaufland România se numără printre cele mai mari companii de retail din Europa, cu 1.300 de magazine în 8 țări, 132.000 de angajați și o rețea de 152 de magazine în România. Asumarea responsabilității ecologice și sociale este un aspect esențial al politicii corporative Kaufland. Crezul companiei constă în ideea că lumea poate fi un loc mai bun prin implicarea fiecăruia și, de aceea, în 2018, Kaufland a dezvoltat platforma Implicarea face diferența, sub umbrela căreia sunt comunicate toate acțiunile de responsabilitate socială. Cea mai mare parte a proiectelor CSR ale companiei sunt desfășurate în parteneriat cu asociații non-guvernamentale regionale sau naționale și urmăresc implementarea de programe sociale complexe ce se adresează unor grupuri mari de beneficiari. Pentru mai multe detalii, vizitați www.kaufland.ro


Fundația pentru SMURD este o organizație non-guvernamentală, înființată în 2006, ca persoană juridică privată, non-profit, apolitică, independentă de orice altă instituție sau persoană. Promovând transparența și profesionalismul, Fundația pentru SMURD susține, prin toate proiectele dezvoltate, activitatea Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD). Fundația funcționează independent, contribuind la formarea unui sistem integrat de asistență medicală, tehnică de urgență și prim ajutor puternic. Activitatea Fundației se desfășoară prin intermediul unor parteneriate durabile între instituții abilitate precum Ministerul Administrației și Internelor (Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Unitatea Specială de Aviație), Ministerul Sănătății, administrațiile publice locale sau alte companii și organisme responsabile sau dornice să se implice în acest sens.

Cum este să te întorci la birou, după ce ai lucrat de acasă: acomodare, avantaje și dezavantaje

După atâta timp de lucrat remote, de acasă – de pe canapea sau de la biroul improvizat, odată cu renunțarea la mască și relaxarea măsurilor de protecție, multe persoane se vor muta la biroul de la birou (😊)) și va începe o nouă etapă de acomodare.

Părțile bune sunt evidente:

  • Socializarea – avem ocazia să revedem/ întâlnim/ cunoaștem oameni vechi și noi
  • Creșterea productivității – atenția este concentrată pe task-urile de pe lista de to-do, fără a mai fi distrasă de mediul familiar de acasă
  • Colaborarea și coordonarea echipei – membrii echipei pot comunica mai rapid și ușor, putând relaționa și fizic, iar asta ajută la alinierea tehnicilor și a rezultatelor.

Bineînțeles, există și dezavantaje: motive de îngrijorare legate de sănătate (că ar urma o perioadă de îmbolnăvire, fiind în contact cu mulți oameni deodată), anxietatea (poate fi ciudat să fii în preajma multor oameni din nou, să auzi multe voci și activități desfășurându-se în jurul tău), senzația că ceva lipsește sau e incomplet.

Ce putem face, să ne fie mai ușor tuturor?

Din start, primul lucru este să avem așteptări scăzute în ceea ce privește adaptarea la noul stil de a lucra. Schimbarea este o ieșire din zona de confort, din confortul casei. Unii dintre noi poate abia așteaptă să revină într-un birou cu colegi, să aibă cu cine să facă o glumiță, în timp ce alții pot avea o stare generală mai joasă, pot fi temători sau, pur și simplu, dezobișnuiți să mai relaționeze – dacă au folosit pandemia și lucrul de acasă ca moment pentru a se închide în bula lor.

Atâta vreme cât observăm situația și acceptăm disconfortul, care poate fi atât propriu, cât și al unui alt coleg, putem relua legăturile într-un mod cât mai natural și benefic de toate părțile.

Încearcă să revii la un program de birou, chiar dinainte, când ești încă acasă. Setează-ți ora de trezire, rutina de dimineață, orele de masă pe care le ai conform programului de lucru etc..

Ai putea discuta cu superiorul, să vezi dacă există o variantă pentru un mod de muncă hibrid (câteva zile lucrate de acasă, câteva zile de mers la birou) – în primă fază, cel puțin, astfel încât adaptarea să se facă treptat.

La birou, fii sincer/ă legat de limitele personale pe care ți le stabilești. Comunică deschis și exprimă-ți punctul de vedere despre ce înseamnă și cum se realizează această trecere de la lucrul remote la cel de la birou, pentru tine. Menține comunicarea activă atât cu colegii, cât și cu superiorul. Nu ai motive pentru a simți vină sau presiune, în nici un fel – chiar dacă, la un moment dat, constați că prea multă socializare te obosește fizic sau emoțional.

Folosește lucruri care te pot ajuta să te adaptezi mai ușor – o minge anti-stres, un difuzor cu uleiuri esențiale, muzică de relaxare în căști, o gustare pe sufletul tău.

Acordă atenție emoțiilor și sănătății mentale. Oricând ai nevoie să discuți cu un specialist, să te îndrepți în această direcție, fără teamă sau rușine.

Scrie pe o hârtie dezavantajele pe care le-ai resimțit când lucrai de acasă, lucrurile cu care nu te-ai împăcat, precum și amintirile plăcute despre munca de la birou de dinainte de pandemie. Astfel, vei avea un motiv să ai, în minte și în suflet, gânduri optimiste legate de întoarcerea la birou.

Cum a fost pentru mine să revin într-un mediu cu mulți oameni

Din punct de vedere profesional, eu nu am experimentat partea cu lucrul de acasă. Fiind Office Manager al unei clinici medicale, responsabilitățile mele se învârteau în jurul activității de la fața locului. Astfel, chiar și pe perioada pandemiei, am avut constant interacțiune cu oamenii – atât colegi, cât și pacienți. Nu m-am temut de virus si nici nu l-am prins de prin clinică.

Am dus o viață absolut normală – asta a fost decizia pentru familia mea, alcătuită din mine și fiica mea de 4 ani (în prezent). Ea a participat la grădiniță, ca de obicei, iar eu aveam job-ul meu. Am călătorit, am plecat în vacanțe, am ieșit la film, am mers la cumpărături – ca în mod normal, ne-am văzut cu prieteni și familie. Am respectat distanțarea, când a fost cazul și ne-am protejat cu tot ce a fost în controlul nostru – am purtat măști chiar și când vizitam familia, evitam îmbrățișările și pupăturile, foloseam constant dezinfectantul și chiar mănușile (din nou, când a fost cazul).

Pe final de an 2021, am luat o pauză de la activitatea profesională și m-am concentrat mai mult pe mine. Acela a fost momentul când am experimentat statul acasă – pentru mine și sufletul meu.

La scurtă vreme, mi s-a oferit șansa să mă alătur unei comunități de oameni faini și interesanți, așa că am ieșit iar din casă. Am devenit parte din povestea Casa AIA – Rosetti și am început un drum pe cont propriu. Am biroul meu, într-o cameră în care ne-am adunat oameni glumeți, deschiși și săritori. Râdem zilnic, sărbătorim fiecare zi și ne cerem păreri și feedback, deși suntem complet din alte filme. Eu sunt cu online-ul, colega mea construiește saune și piscine, un coleg se ocupă cu case din lemn, iar alt coleg se joacă cu filtrarea apei.

Nu mi-a fost ușor de la început: în prima zi, mi-am dat seama că mă defectasem din punct de vedere social. Venise cineva în vizită și, când a intrat pe ușă, și-a cerut scuze politicos pentru deranj – că ne întrerupea din muncă. Răspunsul meu? E ok, stai liniștit. Facepalm! Tocmai îi confirmasem omului că a deranjat. Poate că pare o chestiuță măruntă, dar pentru mine a fost imensă, pentru că mi-am dat seama că skill-urile mele sociale a avut de suferit cât timp fusesem doar eu cu mine și fără alte persoane în jur.

Aveam un birou, aveam colegi. A fost un mare pas înainte. De acolo, hub-ul Casa AIA și-a făcut magia. Am început să cunosc oamenii din celelalte camere, să leg prietenii și să povestim împreună. Indiferent de domeniile în care activăm, faptul că suntem acolo împreună face fiecare zi mai roz.

Primele două săptămâni au fost extenuante, până m-am reobișnuit cu oameni și voci și discuții în jurul meu. Energia mi-era pe zero în fiecare seară și abia așteptam să mă bag în pat. Apoi, așa mi-a devenit normalul și, în prezent, dacă lipsesc de la birou pentru că e fii-mea bolnavă și stau acasă, duc dorul colegilor și abia aștept să revin la biroul meu și numai al meu.

Asta e fain la Casa AIA – Rosetti, că ai biroul tău, spațiul și locul tău, într-un loc nou, amenajat foarte classy, unde îți e mai mare dragul să mergi să lucrezi și să îți chemi întâlnirile. Plătim o taxă lunară, care (în prezent, în luna martie 2022) este de 690 lei/ lună/ birou și care include serviciile de curățenie, internet, utilitățile și ceai/ cafea. Cel mai, cel mai, cel mai mișto lucru este că prima lună este gratuită. Adică vii în vizită, îți place locul, decizi că vrei să fie biroul tău aici și nu achiți nimic. Vii la birou în fiecare zi sau când vrei tu (accesul este 24/7), lucrezi câte ore pe zi vrei, beneficiezi de sălile de meeting. Abia în a doua lună începi să achiți taxa lunară, după ce ți-ai luat timpul necesar pentru acomodare.

De când am venit eu, în luna Februarie, birourile s-au tot ocupat, pe rând. În momentul de față, mai sunt doar câteva locuri disponibile. Se întâmplă să fim oameni tot mai diferiți, dar cu vibe bun, iar asta ne face pe toți să ne bucurăm când ne adunăm. Recomand hub-ul Casa AIA – Rosetti ca spațiu de co-working pentru freelanceri, antreprenori, din toate domeniile. ♡

Nu există să ‘treci peste’

Anul trecut pe vremea asta pierdeam pe cineva foarte drag. Este prima dată când mi-a murit o persoană cu care aveam contact constant, care stătea aproape de mine și pe care vedeam de câteva ori pe lună. Pe lângă faptul că era persoana care mă învățase să fac tabel la mate și care mă lua de la școală și mă ducea la antrenamentele de la scrimă, ea m-a crescut și m-a învățat și m-a educat.

Cumva, era inevitabilă treaba și pe cuvânt că chiar încercasem să mă obișnuiesc cu gândul la momentul respectiv, mai ales că avusesem suficient timp pentru asta. Mătușa mea era în vârstă și avea diverse probleme de sănătate, însă după accident situația s-a înrăutățit. Nimeni nu știe exact ce s-a întâmplat și cât din ce a povestit e adevărat, însă s-ar părea că a fost prinsă cu ușile de un șofer de autobuz neatent, care vorbea la telefon și nu s-a uitat că pe scară era cineva care urca mai greu. Ar fi fost prinsă între ușile închise care i-au imobilizat un membru, dar nu a scăpat complet printre ele, ci autobuzul ar fi târât-o câțiva metri pentru că, deși se țipa la el, șoferul nu a oprit, fiind atent la conversația telefonică. Nu știu ce și dacă este reală sau completă povestea, pentru că mătușa mea a fost foarte afectată de incident și nu a vrut să povestească, iar atunci când își mai revenise psihic, povestea părți din întâmplare diverselor persoane care se aflau în preajma ei fix în momentul respectiv. Mai sus ar fi ce am pus eu cap la cap, după toate. În fine, dpdv legal se pare că șoferul s-a ales cu dosar penal. Dar nu despre asta este vorba acum.

Accidentul a pus-o la pat în spital cu fractură de șold, însă fără posibilitatea de a fi operată în urgență pentru că avea probleme cu respirația, iar o operație ar fi fost riscantă prin prisma faptului că nu se știa dacă va rezista. După câteva săptămâni, starea i-a fost mai stabilă și s-a putut interveni. Operația a fost un succes și înafara faptului că trebuia să treacă prin terapie fizică pentru recuperare, nimic nu părea îngrijorător. Starea ei psihică era bună și abia aștepta orele zilnice de recuperare, ca să poată pleca acasă. Ce a urmat nu a prevăzut nimeni. Imobilizată în pat, într-un salon de spital supraaglomerat (cu paturi pliante puse printre cele de spital) și deja cald afară, plus vârsta și starea ei de sănătate de la momentul respectiv, mătușii mele începuseră să i se înrăutățească starea și să dezvolte alte probleme. A făcut apă la plămâni sau ceva de genul, recunosc că nu mă pricep la detaliile medicale și oricum îmi era greu să mă interesez de partea asta. Eu mă ocupam cu ridicarea moralului și încurajările. Cert este că starea ei s-a înrăutățit și a ajuns la terapie intensivă, conectată la aparate pentru că singură nu mai respira. De acolo nu credeam că mai scapă, așa că am început să mă pregătesc sufletește. Întâmplarea a făcut că a reușit să își revină și a ajuns înapoi în același salon, unde mai târziu a intrat și a ieșit din două come cauzate tot de condițiile în care era internată. Până la un moment dat, când nu a mai fost cazul să își revină. A stat 3 luni în spital în total și a murit fix în ziua când făcea 3 luni de la internare.

S-a întâmplat în ziua când fii-mea făcea 6 luni. Cică e moment important – jumate de an. Copilul începe altă etapă a vieții: stă în fund, face/drege, îi introduci alimente în dietă (până atunci fiind doar pe lapte).
Dimineață mă dusesem la sală, ca de obicei. Când ajung înapoi la vestiar, mă uit la telefon și am făcut inventarul: mesaje de La Mulți Ani pentru fii-mea și să îmi trăiască. Și niște multe apeluri nepreluate de la diverși din familie, plus un mesaj din doar câteva cuvinte și finalizat cu niște puncte de suspensie. Am înghițit în sec și mi-am zis în gând – Să se odihnească în pace. E ok, pentru asta m-am pregătit în minte de atâtea ori, pentru asta am plâns de atâtea ori, încercând să mă obișnuiesc cu gândul și cu sentimentul. Și am pus telefonul în vestiar înapoi, mi-am luat prosopul și am intrat la duș, complet teleghidată. Am dat drumul la apă și când m-am simțit acoperită din cap până în picioare, am izbucnit în urlete de plâns. Nu mă mai puteam controla. Nu știu ce au crezut cei din restul vestiarului, norocul era că eram în duș și nu putea intra peste mine, să mă întrebe chestii. Nu știu cât am stat și nici nu contează, oricum nu a fost suficient. Eram pe pilot automat, făceam lucrurile doar ca să le fac, pentru că aia era rutina de după sală. Am fost așa o perioadă, nu știu unde și cum s-a oprit. Mi-a prins bine că nu am fost singură, și mai ales doar cu copilul. Nu puteam să conduc, nu puteam să țin nimic în mână, plângeam nonstop, înfundat și pe silent. Urlam în interior.

Am stat aproape nonstop la priveghi sau cum se numesc zilele de dinaintea înmormântării (nici asta nu mai știu), că am zis că dacă o văd așa mă obișnuiesc cu gândul. Nu a fost așa. În momentul când au băgat-o în pământ a fost crunt, îmi dădeam seama că fizic va fi pa pentru totdeauna. Pe de cealaltă parte, sufletește nu va fi niciodată.

Cel mai dureros lucru când treci printr-un episod de genul este să îți spună cineva că va fi bine sau va fi mai ușor în timp sau ‘preferata’ mea – o să treci peste. Hai, nu zău! Va fi bine după pierderea unui telefon, nu a cuiva drag. O să fie mai ușor în timp după o despărțire de cineva nepotrivit pentru tine, nu după ce îți dispare din viață cineva din familie. Treci peste un pod, nu peste un deces al cuiva iubit.

În cazul de față, niciodată nu treci peste. Doar înveți să trăiești cu durerea.

Acum a venit vremea parastasului de 1 an. NU este mai bine, NU este mai ușor, NU am trecut peste. Și nici nu are cum să fie așa, în orice fel încerc să mă gândesc. Îmi imaginez că a suferit mult lunile din spital, așa că zic să mă bucur că nu i s-a prelungit durerea. Dar nu pot să nu mă gândesc că dacă nu era accidentul, nu ajungea unde este acum. Așa cum era ea, cu problemele de sănătate și vârsta, și le-ar fi dus înainte ca și până atunci. Din cauza neatenției șoferului respectiv, fii-mea o va ști doar din povești pe cea care și-a vândut apartamentul din Drumul Taberei ca să se mute lângă mine în Colentina, pe cea care îmi citea mereu poveștile cu toate că le știam pe de rost și mereu sărea pasaje din poveste ca să vadă dacă o corectez și verificând astfel dacă chiar am adormit sau doar mă prefăceam, pe cea care credea în mine și mă încuraja să fac totul cu pasiune în viața asta și să nu trăiesc degeaba, să nu fac pământului umbră.

Nu se trece peste oamenii importanți din viață și pe care i-ai iubit, doar înveți să trăiești cu durerea și fără ei. Fizic nu mai sunt și e greu să îți imaginezi că nu vei mai sta niciodată la o masă cu ei, că nu vor mai fi niciodată la capătul celălalt al telefonului sau că nu le vei mai auzi intonația când își spun părerile despre diverse. În schimb, ei vor fi mereu în suflet, în imaginație și în amintiri și timpul doar te învață să continui așa…

Andreea, guest post: ‘Am trăit de toate în alăptare și am făcut ce era bine pentru copilul meu’

‘Pentru mine, alăptarea a fost un adevărat roller coaster al emoțiilor. A început destul de ambițios încă din spital, pentru că dorința de a-mi alăpta copilul era foarte mare. După nașterea prin cezariană într-un spital de stat, m-am grăbit să mă ridic din pat și să îmi iau copilul, ca să fim din nou împreună.

La început, nu îți este dat la cameră bebele și trebuie să mergi sus la camera de alăptare. Alăptarea se face din 3 în 3 ore, dar vă spun drept că la alăptarea de la miezul nopții, mai veneam doar eu și o alta mama, moțăind pe scaun, cu dureri peste tot, dar cu dorința asta arzătoare de a învăța să ne hrănim micuții.
Ne ieșea sau nu ne ieșea treaba asta, noi ne înfățișam la datorie. Nu-mi amintesc, din păcate, cât de tare am fost încurajată să alăptez, ci din contră, cât am fost descurajată. Mai ales mai târziu când mi-a fost dat copilul în cameră și chiar dacă îl țineam la sân tot timpul (zi și noapte), al meu Adam părea că nu se satură. Colostrul curgea, dar el nu se oprea din supt. Poate asa este și normal, nu știu.
Mi s-au spus multe lucruri în spital zilele acelea: că nu am suficient lapte, că nu am sfârcurile cum trebuie, că nu e laptele consistent (era colostru, bineînțeles, care oricum e atât de bun și important pentru el, apropo), că nu atașez copilul corect, că e înfometat – mai ales pe asta s-a mers foarte mult.
Multe mâini străine de moașe și asistente mi-au strâns sânul zilele acelea ca să vadă care e treaba. Și pentru că el tot plângea, după spusele personalului medical – de foame, mi-au fost aduse o căniță cu lapte praf și o linguriță, dar am încercat să le evit, pe cât posibil.

Acasă ajunși, lucrurile au revenit la normal: am trecut prin toată experiența: răni-vindecare-febra laptelui cu frisoane-pompare mai târziu etc.
Timp de două luni, lucrurile au decurs aproape normal. Adam a luat bine în greutate, chiar dacă alăptam mai des decât alte mămici: la 1-2 ore maxim. Lucrurile s-au stricat însă, iar atunci a început declinul… Copilul se zbătea la sân, era evident nesătul, nu mai lua în greutate, și astfel consultanta în alăptare insista să ne ne lăsăm. Și am insistat până la ultima picatură de lapte. Când copilul nu a mai vrut sa pună nici gura pe sân, am pompat și ultimul strop din mine. Lunile acelea m-au marcat – când Adam nu se sătura, soțul se plimba cu el ore întregi ca să-l liniștească și nimeni nu avea un răspuns pentru noi înafară de clasicul nu renunța, nu băga lapte praf pentru că se va pierde alăptarea.

Bine-bine, dar copilului meu ÎI ESTE FOAME. Înțeleg cum merge treaba, dar băiatul nu a luat ok în greutate, iar. Și atunci a trebuit să îngrop eu toată fantezia alăptatului până la 2 ani, să las vina și regretele deoparte și să-mi hrănesc copilul cu lapte praf.
Mai târziu, am aflat că din cauza frenului lingual (o bucată mică de țesut care leagă limba de baza gurii este prea groasă sau restricționează mobilitatea limbii) nu am reușit alăptarea, chiar dacă atât pediatrii, cât și consultanta în alăptare care a venit la domiciliu m-au asigurat la momentul respectiv că nu despre asta este vorba.

Singurul mic regret care rămâne este că nu am putut continua ideea alăptării, însă sunt liniștită că eu, ca mamă, am făcut tot ce am știut, tot ce am putut și tot ce a fost în controlul meu ca să îmi hrănesc copilul. Important este să fie el bine, iar Adam este minunea mea zilnică.’ – Andreea, 30 de ani

 

*** Articolul de față face parte din ajutorul acordat de VitaPrim proiectului Dragoste în Acțiune, prin care VitaPrim donează câte o cutie de formulă pentru fiecare poveste despre experiența alăptării. Cutiile de formulă de continuare se vor îndrepta către copiii din familiile defavorizate pe care asociația îi are în grijă – copii mai puțin norocoși, copii din sate sărace, copii care dorm câte 5 într-un singur pat, copii crescuți de bunici…

Încurajez mamele să împărtășească experiența și poveștile lor, care postate pe Facebook și însoțite de hashtag-urile #MameCuDragoste și #VitaPrim, se transformă în fapte bune pentru copiii mai puțin norocoși. VitaPrim va dona cutiile de Crăciun, astfel că data limită a postărilor este mâine, 20 Decembrie (spre a putea fi centralizate).

Cutiile pot fi monitorizate doar prin utilizarea hashtag-urilor #MameCuDragoste și #VitaPrim, deci vă rog nu le uitați în postările voastre. <3

 

 

 

Sursă foto: aici