Am crezut că este un film stupid

Recunosc că trailer-ul a ajutat la formarea ideii că este încă un film clișeic, stupid și de văzut într-un moment în care nu ai altceva mai bun de făcut.

Am ajuns să îl văd împinsă de un amic. Aveam chef de un film și trebuia să alegem între Legenda lui Tarzan și Mame Bune și Nebune (‘Bad Moms’ în engleză – serios, cine face traducerile astea?!). Tipul a fost cel care a tras spre ăsta cu mame, crezând că este un film la care va râde de numa’. Dar am avut parte de o surpriză și am ajuns amândoi la concluzia că e un film care merită văzut și simțit.

Și de aici în jos începe spoiler-ul, anunț subtil ca să nu avem probleme că dau p-afară cu ce și cum se petrece. În centrul acțiunii este războiul dintre mame – cine este perfectă, ce face bine, cum încearcă să se impună, etc. Mila Kunis, Kristen Bell și Kathryn Hahn se revoltă împotriva mamelor perfecte de la școala unde sunt copii lor, așa că încep un joc de putere și ambiție împotriva echipei formată din Christina Applegate, Jada Pinkett Smith și Annie Mumolo. Și aici imaginile sunt destul de evidente – încep să bea, să petreacă mult timp împreună la filme și ieșiri în oraș, punându-și copiii pe planul secund.

anamariapopa.com bad moms mame bune nebune review mila kunis kristen bell kathryn hahn

Renunță la a le mai găti copiilor și îi pun să își facă singuri temele, se prezintă la târgul cu produse de patiserie cu preparate cu care nu aveau voie și intră în conflict cu mamele perfecte, care ajung să se răzbune în schimb pe copii. Declicul se produce când copiii au de suferit și ajung să reproșeze mamelor egoismul de care dădeau dovadă.

anamariapopa.com bad moms mame bune nebune review christina applegate

Atunci, Mila Kunis gândește că o va învinge pe șefa mamelor perfecte – Christina Applegate – chiar la jocul ei, și își pregătește candidatura pentru președinția comitetului de părinți. Finalul – deși happy end – aduce echilibru pentru toată lumea (știu, știu – fără bătăi cu tras de păr sau catfight, este dezamăgitor). Mila Kunis câștigă datorită unui discurs în care se arată ca om și femeie mai degrabă decât mamă, copiii ajung să se descurce singuri și să învețe să își facă de mâncare. Conflictul cu mama-perfectă-supremă se încheie în momentul în care aceasta își arată partea umană, plângând după pierderea alegerilor și recunoscând că viața ei nu este perfectă, iar acea activitate a comitetului de părinți era singura ei preferată.

Separat de șirul întâmplărilor pe fast-forward de mai sus, filmul are multe faze amuzante la care chiar râzi. Dar ce impresionează peste măsură este mesajul pe care îl transmite, și anume faptul că mamele nu sunt perfecte, oricât am fi fost noi învățați că ele sunt ființele supreme, la care copiii găsesc răspunsuri la toate întrebările. Oricât de duse la extrem fazele din film, ideea rămâne că mamele sunt oameni ca oricine altcineva și nu știu nici ele ce să facă în fiecare moment al vieții. Că și ele au nevoie de odihnă și liniște, de timpul lor, că nici ele nu își înțeleg copiii de multe ori și că greșesc, indiferent că o fac din iubire.

O chestie care mi-a rămas în minte a fost parte din discursul Milei Kunis – ‘Când cred că mi-am înțeles copilul și suntem pe aceeași lungime de undă, el crește și eu o iau de la capăt să mă pot adapta după el, să ne înțelegem iar bine și să nu ne mai certăm.’ 🙂

Filmul nu are nimic stupid în el, ci pictează diverse imagini din viața de zi cu zi, pe care chiar dacă nu le-au pus în practică, mamele sigur le-au gândit cel puțin o dată. Iar faptul că ele sunt oameni și fac greșeli stă la baza înțelegerii în familie, societate, etc.

Dar cireașa de pe tort a fost nota personală în care s-a încheiat filmul – cu actrițele principale povestind alături de mamele lor despre copilăriile pe care le-au avut și provocările relației mamă-copil. Un moment emoționant, care te face să părăsești sala de cinema cu un zâmbet pe buze.

Ca o concluzie, pot doar să vă urez vizionare plăcută 🙂 Pun pariu că o să vă facă să vă sunați mamele după.

 

anamariapopa.com bad moms mame bune nebune review mila kunis kristen bell kathryn hahn christina applegate poster

 

 

Surse foto: IMDB și încă una.

De ce nu am plâns la ‘Înainte să te cunosc’

Probabil că răspunsul pe care toată lumea îl presupune este faptul că sunt o insensibilă sau că îmi este rușine să plâng de față cu alții. Dar nu, nu despre asta este vorba.

Am fost în weekend la filmul ‘Înainte să te cunosc’ sau cum e el în engleză – ‘Me Before You‘. Și cu toate review-urile emoționale și toate avertizările avute înainte, nu am simțit nevoia să plâng. Eu, care bocesc la animații și desene animate. Să ne înțelegem, ‘How to Train Your Dragon 2’, ‘Up’, ‘Inside Out’, ‘Despicable Me’, ‘Bolt’, etc., toaaate m-au făcut să lăcrimez. Ah, și ‘Little Prince’, nu pot să îl omit de pe listă.

Dacă nu vă plac spoilerele și nu l-ați văzut încă, nu citiți mai jos de atât. Dacă e bifat și văzut, e liber la judecat și tras concluzia că Ana este o insensibilă. Ideea generală a filmului e dragostea (duh!), iar mai în detaliu, o tipă pe două picioare și un tip în scaunul cu rotile (aproape complet imobilizat) se îndrăgostesc și petrec ceva timp împreună. Ea află întâmplător că el și-a programat moartea – pentru că nu suporta viața din scaunul respectiv, în condițiile în care fusese un tip super activ la vremea lui – și se decide că vrea să îi arate că viața merită continuată chiar și așa. Și îl scoate din casă și îl duce în vacanță și face tot felul de lucruri drăguțe cu el.

anamariapopa.com me before you inainte sa te cunosc review emilia clarke sam claflin beach

Eh, odată atașați, el îi mărturisește ce avea programat, iar ea îi recunoaște că știa și că tot ce a făcut pentru el a fost ca să îi demonstreze că viața încă mai e frumoasă și că merită trăită, și că ea spera ca el să se răzgândească după timpul petrecut cu ea. El i-a explicat frumușel că nu era vorba de ea, ci de el, că nu putea duce viața dintr-un scaun cu rotile, mai ales după ce a călătorit foarte mult și a explorat locuri minunate și mai făcuse și sporturi extreme. Îi explica cum el nu poate să ducă o viață cu ea, lângă ea, și să nu o atingă, să nu o mângâie, pentru că nu își poate mișca mâinile. Etc, etc. Iar ea se apucă să plângă și să îi reproșeze chestii de ambiție și voință și să îi spună că regretă că s-a atașat de el. Iar mie de aici mi s-a tăiat cheful.

anamariapopa.com me before you inainte sa te cunosc review emilia clarke

Poate trăiesc eu orice film de parcă sunt în pielea personajelor și le simt prea mult, dar vorbim de un om care era chinuit și de o ea care ia decizia lui de a nu mai continua viața în felul respectiv foarte personal. De parcă omul ăla nu e deja suficient de chinuit, mai vine și ea și se poartă ca un copil râzgâiat, căruia i se ia jucăria. Eu înțeleg că dacă e iubire, te gândești la binele celuilalt și vezi ce l-ar face pe el fericit. Să renunțăm puțin la egoism, zic. Asta și ca un exemplu pentru viața reală.

Ea s-a supărat, nu a mai vorbit cu el, a plecat acasă și nu l-a însoțit pe drumul spre terminare. Mă rog, în primă fază. Că apoi, cum e în filme, ea se răzgândește, se duce după el și îl prinde fix în ultimele clipe, cât să își așeze capul pe umărul lui și să mai schimbe câteva ultime cuvinte.

anamariapopa.com me before you inainte sa te cunosc review emilia clarke sam claflin last kiss

Mi-a plăcut finalul foarte mult, în schimb. După moarte, el îi lăsase un anumit cont bancar cu o anumită sumă de bani, cu care ea să poată să își construiască o viață, să călătorească, să vadă și să descopere lumea și să își găsească un loc al ei. Ba chiar mai mult, mi-a plăcut formularea lui – ‘Ai aici suficient cât să îți faci o viață, dar nu suficient cât să nu trebuiască să muncești vreodată’. Și așa m-a atins la suflet, că asta e dragoste – să ajuți omul să crească în sensul în care el își dorește, să îi dai un start, dar nu să îl faci să se culce pe o ureche *inimioare, inimioare* 🙂 Pe ideea că mai degrabă înveți un om să pescuiască și va avea de mâncare toata viața, decât să îi scoți tu un pește din baltă și el să mănânce o singură dată.

Anyways, per total, e un film mișto, povestea emoționantă, pentru cine simte dragostea la nivelul respectiv. Tipa – Emilia Clarke, a fost super simpatică și haioasă. Mi se pare o actriță tare expresivă, iar asta nu vezi la foarte multe. El – Sam Claflin, și-a jucat rolul static și aprecierea mea se duce cu atât mai mult înspre el, încât îmi dau seama că să fii săltăreț și energic la comandă e extrem de ușor, dar să îți imaginezi că ești paralizat și să nu îți poți folosi membrele devine ceva mai greu, trebuind să lucrezi cu reflexele și să le ții sub control.

anamariapopa.com me before you inainte sa te cunosc review emilia clarke sam claflin

 

Cât despre mine, am descoperit în biblioteca mea și cartea pe care se bazează filmul, scrisă de Jojo Moyes. Se pare că mi-am cumpărat-o cu mult timp în urmă, din Londra. Să tot fie vreo 3 ani și eu tot nu am apucat să o citesc. Dar acum chiar m-a făcut curioasă, mai ales că de obicei se zice că filmul este inferior cărții. Voi afla în curând 🙂

 

 

Surse foto: IMDB și Youtube.

Filmul ‘Herman – Omul din spatele terorii’ licitează recuzita din film

Este vorba despre a doua campanie de strângere de fonduri pe care echipa de producție o lansează pe platforma românească de crowdfunding – Sprijina.ro, astăzi, 24 Noiembrie, începând cu orele 17.00.

De această dată, echipa a pregătit numeroase surprize donatorilor, ca de exemplu licitarea ceasului pe care actorul Ion Caramitru l-a purtat în film, o întalnire cu echipa de producție, posibilitatea de a deveni producător asociat, invitații la premieră și la petrecerea de premieră, distincția de onoare ‘Art Angel’, precum și multe altele, minuțios descrise aici. Companiile comerciale au de asemenea posibilitatea să doneze cei 20% din impozitul anual pe profit. Filmul mai are nevoie de încă 45 000 de euro.

 

‘Herman – Omul din spatele terorii’ este un film de ficțiune, inspirat de povestea lui Eugen Țurcanu și de evenimentele ‘Experimentului Pitești’ / ‘Fenomenului re-educării’.  Este primul film despre acest subiect pe piața românească și internațională.

Filmul urmărește povestea de viață a unui tânăr român în perioada anilor 1942-1954 și transformarea lui odată cu mișcările societății vremii. Întâmplările sunt construite pe baza documentării de arhivă. Personajelor reale și rudelor acestora le-au fost protejate identitățile, la cererea lor.

Filmul este construit în două părți: adolescența tânărului Herman și transformarea lui odată cu maturizarea. Povestea are un fir epic linear, clasic narativ, aproape simplificat. Evenimentele sunt construite succesiv, crescendo pe sistemul avalanșei și a bulgărelui de zăpadă. Acțiunea vine spontan, surprinde, intrigă și pune semne de întrebare.

‘Herman – Omul din spatele terorii’ este construit ca film de artă și evită comercialul. Cadrele lungi, statice, luminozitatea artificială și locațiile autentice din prima parte a filmului dau atmosfera clasică a anilor ’40, iar filmarea hand-held, luminozitatea aproape naturală, cadrele scurte și locatiile austere, simplistie, din a doua parte a filmului, accentuează tragismul evenimentelor.

Montajul vine ca o continuare a celor spuse mai sus, cu o abordare clasică, cursiv-progresivă în prima parte, tocmai pentru a sublinia naturaletea și autenticul evenimentelor, în a doua parte optându-se pentru o editare eliptică, trunchiată, care intrigă și surprinde în același timp.

Este un film pentru o nișă clară, realizată în urma unui studiu de fezabilitate: connaiseurs cu vârsta cuprinsă între 25-45 de ani, iubitori de cinematografie, istorie și cultură, cu studii medii și peste medii, din România. Pentru piața internațională se păstrează aceeași nișă, cu adăugarea publicului de pe platformele on-line.

 

anamariapopa.com blog post herman omul din spatele terorii film cinematografie licitatie donatie lungmetraj victoria baltag regizor filmare

 

‘Este un proiect realizat cu suflet, pentru suflet. Vă invit cu drag și sinceritate să luați parte la finalizarea lui, implicându-vă ca membru al echipei, suporter, partener și sponsor. Mai avem doar câteva etape până când filmul nostru va vedea lumina sălilor de cinema. Fiți cu noi, fiți lângă noi!’ – Victoria Baltag, regizoarea filmului.

 

anamariapopa.com blog post herman omul din spatele terorii film cinematografie licitatie donatie lungmetraj victoria baltag regizor montaj

 

Pentru curioși, puteți descărca fotografii din timpul filmărilor, până pe 26 Noiembrie – aici.

Transporter fără Jason Statham, nu e Transporter!

Am pornit cu o stare sceptică la adresa noului Transporter, Ed Skrein, recunosc. Poate pentru că sunt mare fană Jason Statham, the original Transporter sau poate pentru că primele trei filme – din 2002, 2005 și 2008, mi-au plăcut enorm de mult. Cel mai mișto mi s-a părut primul, bineînțeles, apoi fiecare avea câteceva ce lipsea. Primul a avut cantitatea perfectă de acțiune, bătaie, romantism și suspans. Apoi, al doilea a avut un subiect interesant, dar puțin previzibil, iar al treilea deja a avut prea multe sentimente pentru rolul de curier si regulile pe care și le setase.

Dar să revenim la al patrulea. Păi, cu ce să încep? În primul rând – nu e Jason! Intrigant, dar aerul bad-ass al filmului este deja foarte low, iar sentimentele și jocul seducției iau locul acțiunii, și să nu mai zic de montaj! – care este puțin mai mult tras de păr.

 

anamariapopa.com blog post review the transporter 2015 refueled ed skrein frank martin anna loan chabanol

 

Iar, mă scuzați, faza de la final cu lacrimi și discuții despre iubire și cruțare de viață, pe un vârf de munte, m-a făcut să vreau să îl arunc pe unul din ei de pe stâncă. Ups!

 

anamariapopa.com blog post review the transporter 2015 refueled ed skrein frank martin anna loan chabanol final scene

 

Am apreciat povestea, de care nu îmi dădeam seama până nu o aflam de la personajul principal feminin (numit Anna, întâmplător sau nu), care se destăinuie lui Frank după momentul lor intim, în timp ce se țin în brațe, iar Frank este profund impresionat… ‘Aww’!, dar nu pentru asta venisem la filmul ăsta.

Cea mai mișto fază a filmului e când……………….dar o să vă las pe voi să o recunoașteți când apare, pun aici doar un preview 🙂

 

anamariapopa.com blog post review the transporter 2015 refueled ed skrein frank martin audi car action scene

 

Una peste alta, am aflat că o rană de glonț se va rezolva frumos până a doua zi, dacă este îngrijită cu zahăr și pânze de păianjen! :)) Amuzamentul meu este întruchipat de personajul tatălui curierului, care face tot filmul cu stilul de interpretare a rolului, prea genial! Ah, și mașinile, normal. Acum, dacă ar fi lipsit și mașinile din filmul ăsta, zău că mă supăram și plecam!

Dar, serios acum, merită văzut, și nu oricum, ci cum l-am văzut și eu la AFI IMAX, ca o prințesă 🙂 Și asta măcar ca un reminder să le revezi pe primele. La mine a urmat un maraton de The Transporter, în seara următoare, hehe.

 

anamariapopa.com blog post review the transporter 2015 refueled ed skrein frank martin anna loan chabanol blonde girls

 

Surse foto: IMDB