Seara de Storytelling

Aici și aici vă spuneam cum este la storytelling. Apoi, am primit și mai multe întrebări și interes din partea multora. Pe unii dintre voi, chiar i-am convins să mă însoțească, și nu doar o dată, hihi.

Acu’, a venit momentul potrivit să aflați mai multe! Aveți o invitație oficială din partea mea, pentru un eveniment nou creat, tot de această comunitate de oameni mișto – Seara de Storytelling.

Când? Joi, 2 Aprilie 2015, ora 18.45 (știu, v-am anunțtat cam târziu… Dar promit că dacă rămâneți pe aproape aflați și motivul pentru care am întârziat cu anunțul, curând, zilele astea, ce și cum. Dar serios că aici merită să ajungeți)

Unde?  Ceainăria ArCuB (locația e genială, been there, seen that, tried that, loved that!)

Aici puteți găsi mai multe detalii, chiar de la sursă. Haidi, dați un click acolo și aflați programul și desfășurarea serii interesante pregătite! Eu promit că vă va plăcea de povestitorii serii, îi știu pe toți și pe fiecare i-am ascultat cu mult interes, de fiecare dată. Pot doar să dau din casă faptul că au multe povești frumoase de spus, care vă vor lăsa cu ceva mai mult, la finalul întâlnirii 🙂

 

cover 2 aprilie joi 2015 storytelling ana maria popa blog post www.anamariapopa.com blogger.jpg

Revenirea la viață… și la social

E timpul. După trei săptămâni de lipsă – aproape totală, dar nu chiar – din ce e socialul, îmi fac revenirea. Și asta înseamnă, automat, și participarea la Social Media Summit.

Așa că, pe 18 Februarie, ne strângem de dimineață la Hotel Howard Johnson, locație cu care sunt deja obișnuită de la celelalte evenimente marca Biz. Acolo are loc a IV-a ediție a SMS în București, și abia aștept să văd ce au de spus speakerii noștri: Beata Wickbom, Vlad Ioan Tăușance, Cristian Manafu, Alexandru Negrea, Mugur Pătrașcu, Iulian Pădurariu, Cristian China-Birta și Costin Cocioabă.

Temele abordate vor avea legătură cu strategiile de planificare și integrare a social media, blogosfera românească în 2014, topul agențiilor și bloggerilor în 2014, dar și cele mai mișto campanii social media de anul trecut. Dacă vi se pare că sună bine, click aici pentru înscriere șiiii ne vedem acolo!

P.S.: Bloggerii au intrare gratuită, în limita rezervărilor și confirmării locurilor.

 

www.anamariapopa.com blog post social media summit sms bucuresti 2015 18 februarie hotel howard johnson

Cum a fost la Stai să-ți povestesc…

Vă spuneam aici că urma să particip la un eveniment de storytelling, o comunitate practică, mai exact.

E doar normal că o să revin la voi și cu o părere… Păi, nu?

Deci, a fost foarte tare, m-am distrat maxim la prima ediție, și pentru  că mi-a plăcut, am revenit și la a doua, și la a treia și toooootttt așa. Deh, momentan suntem într-o mică pauză, după Sărbători și o schimbare de locație. Așa că o să vă povestesc, pe scurt, despre ce se întâmplă pe acolo. Cu dovezi! aka poze.

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri

 

Da, ați ghicit – eu am făcut parte din povestitori. După cum se poate vedea, eram foarte captivă în povestea mea. Subiectul? Compromisul în viață. Ideea generală? Faptul că eu mi-am dorit de mică un câine. Meh, long story short, ca să îmi satisfac nevoia și nici să nu o oblig pe mama să îmi ia un câine de care tot ea să aibă grijă apoi, mi-am fâcut prieteni cu câini, pentru ca apoi să ies cu ei în parc și să pun monopol pe animalele lor. Pe cuvânt că suna mai drăguț în momentul prezentării, și nu atât de freak precum am prezentat eu acum.

A fost chiar atâââââttttt de draăguț, că am și câștigat diplomă la final!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri alexandra cilliota

 

Despre oameni? Mișto, mă! Și astea sunt încă poze de la prima întâlnire, doar. Acum suntem și mai mișto, e o comunitate în adevăratul sens al cuvântului!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri grup

 

Ah, era să uit. Selfieeeeeee!!!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri selfie

 

Basically, arată cum arată din poze, eu vă pot povesti și mai multe, dar cel mai bine vedeți voi, participați și aflați pe pielea voastră 😀

Despre bărbați

În toată nebunia dintre Crăciun, Revelion și răceala care m-a ținut la pat, am uitat să vă povestesc despre o întâmplare haioasă tare, care pe mine m-a amuzat maxim. Implică un bărbat, o anumită intenție și reținere. Poate fi privită și ca un banc sec, pentru că dintre cei doi protagoniști, doar pentru mine a fost amuzantă situația, iar lui i se părea cât se poate de normal.

Deci, se făcea că veneam într-o seară acasă, încărcată de bagaje – geanta de sală pe un umăr, o pungă cu cadouri, un braț de flori, dar și geanta mea pe cealaltă parte. Cum eram în contextul săptămânii mele de aniversare a celor 23 de ani, adăugăm în poveste și o rochie scurtă și o pereche de cizme cu toc.

Și intru eu în bloc, mă descurc cu toate cele la purtător, dar și cu ușa. După mine, agitat-nevoie-mare, intră un domn pe la 40 de ani, foarte ‘prietenos’. Mă salută, mă admiră, îi mulțumesc. Așteptăm la lift amândoi, eu pe treaba mea și el tot cam p-acolo, că la treaba lui sigur nu îi stătea mintea. Îl vedeam cu coada ochiului cum mă studia. Urcăm în lift și, ca o fată cuminte, mă așez cu bagajele în așa fel, încât să nu deranjez vecinul de călătorie. Domnul mă întreabă la ce etaj merg și îi răspund scurt că la 3 – Slavă Domnului că nu aveam drum mai lung de parcurs.

Acum, nu că sunt rea sau ceva, dar nu știu ce căuta domnul în bloc, căci se vede că nu era de acolo, și nici nu avea intenția de a merge la vreun etaj anume. Secundele care au urmat până a oprit liftul în dreptul etajului 3 mi-au făcut toată seara, pe bune. Nefiind de prin preajma locului, domnul nu știa că ușile liftului trebuiesc ținute, ca să nu se deschidă în timpul călătoriei. Altfel, riscam sa rămânem blocați în lift. Așa că, cu o cinceamie mână, cea stângă, mă întind să țin ușile liftului.

Domnul stătea foarte relaxat, puțin într-o rână, sprijinit pe un braț și în poziție de alergare, gata de atac, ce vreți voi. Îl văd că zâmbește seducător, dar puțin cam strâmb după părerea mea, și mă privește din cap până în picioare. Mă analiza, mă măsura, nu știu nici eu. Și traseul ochilor îl duceau după corpul meu. Așa că, la un moment dat, privirea lui ajunge și la mâna mea stângă, care ținea ușile.

 

anamariapopa.com post blog ana maria popa barbati verigheta funny

 

Văzându-mi inelul-verighetă, domnul se îndreaptă brusc din poziție, și își schimbă zâmbetul. Imediat apoi, îmi spune – ‘V-aș fi ajutat cu mare drag cu bagajele, dar oricum mai aveți puțin și ajungeți’.

Atât. Un fel de banc sec.

I-am mulțumit dumnealui pentru intenție și lui Doamne-Doamne că, într-un final după câteva secunde care au părut o eternitate, am ajuns cu liftul la etajul meu.

Cine este Moș Crăciun?

M-am întâlnit ieri cu Lina, și dintr-una în alta, am intrat în spiritul Crăciunului. Cu conversația. Și am început discuții despre tradiții, Moș, cadouri, cum era când eram mici, etc.

Cu ocazia asta, mi-am adus aminte că eu am crezut în Moș până foooaaarte târziu. Nu că dau numere sau ceva, dar cred că aveam undeva în jurul vârstei de 13 ani, când eu încă mai susțineam sus și tare că Moșul există. Nu exista nici un motiv sau idee rațională, cu atât mai puțin emoțională pentru a mă face să cred altceva. Ideea a atins punctul maxim în momentul în care eu le spuneam tuturor copiilor de la școală că Moșul exista, iar ei râdeau de mine. Ei știau deja ceva ce mie îmi scăpase.

La un moment dat, sătulă de certurile mele cu copiii, dar și de faptul că eu îi luam apărarea cu înverșunare Moșului, într-atât încât era să iau la bataie un copil din clasă, mama se decide să aibă ‘acea’ discuție cu mine. Și mă ia frumos și începe să îmi explice că, de fapt și de drept, pe scurt, Moșul nu există și nu a existat niciodată.

Îmi aduc și acum aminte discuția – ‘Ana… Trebuie să vorbim… Știi, Spiritul Crăciunului nu stă într-un personaj, el se simte în fiecare dintre noi, există în sufletul nostru. Eh, acel spirit al Crăciunului este Moș Crăciun. El nu există în sine, ca persoană, dar îl simțim în suflet, an de an’. Nu a fost chip. Am început să plâng, am spus că nu este adevărat… Că eu îl auzisem de atâtea ori pe Moș, pe hol, când punea cadourile (explicație separată – până la vârsta înaintată de 17 ani, am avut o frică teribilă de întuneric, dar asta e altă poveste). Și atunci nu înțelegeam cum de Moșul nu exista… Mama încerca în continuare – ‘Păi, tu nu ai văzut că de multe ori, cadourile pe care le găseai tu ascunse în șifonier la noi erau și cele pe care le găseai sub brad în ziua de Crăciun?’. Explicația mea era simplă – părinții mei erau ajutoarele lui Moș Crăciun, pentru că el era un om tare ocupat, care trebuia să ajungă în vizită la toți copiii din lume, într-o singură noapte.

Pentru un copil, eram tare cerebral, totul avea o logică, eram extrem de naiv, și luptam pentru crezul meu până în pânzele albe! În mintea mea, eu am crezut în lumea din jurul meu, în părinți, în bunici, în cei care îmi vorbeau despre Moș… Iar acum totul se năruia. Mă simțeam tradată și mințită la modul urât… Dar, cu toate astea, am mai avut o curiozitate – ‘Dar Iepurașul?’… ‘Nici Iepurașul nu există, Ana. El este spiritul Paștelui’. Discuția a continuat cu întrebări despre Moș Nicolae și alte cele. La final, eram devastată. Părinții și familia mea mă mințiseră, copiii de la școală aveau dreptate, niște străini au fost cei care mi-au spus adevărul dur, iar eu mă facusem de cacao în fața colegilor… Dar, mai presus de toate, personajul crezului meu nu exista.

Mi-a fost greu să trec peste, iar Crăciunul nu a mai fost niciodată la fel. Și atunci, în cadrul discuției cu Lina, mă întrebam dacă eu voi face la fel cu copiii mei. Sau, în mare, mă întrebam dacă este corect ce le facem copiilor. Înțeleg ideea de tradiție, înțeleg ideea de Moș Crăciun ca spirit al Crăciunului, dar chiar trebuie să îi dăm un chip Moșului? Chiar trebuie să îl umanizăm în asemenea fel? Pentru unii copii, cum am fost și eu, Moșul era ceva special, ceva separat de lumea noastră, era o ocazie specială când venea la mine, așteptam tot anul doar ca să îi aud pașii pe holul apartamentului și să aud cum aranja pungile sub brad (din nou, menționez că frica de întuneric mă împiedica să mă duc să îl și văd). An de an, eu trăiam cu impresia că persoana aia specială – out of this world de specială, mă vizitează pe mine o dată pe an. Și credeam atât de tare în ideea asta, încât mi-o susțineam și luptam oricum pentru ea!

Părinții își învață copiii să nu mintă, de ce? Chiar am curiozitatea asta – de ce? E drept, nu am copii și nu știu cum e, nu știu dacă voi ști vreodată, dar de ce să le facem asta, să îi mințim, când noi le spunem lor să nu facă asta nici atunci când sunt mici, și nici mai târziu? De ce se consideră că părinții pot folosi minciuni ‘albe’ cu copiii, dar apoi se supără dacă primesc același lucru apoi? Ce ne facem atunci când ei cresc și află adevărul? Da, unii copii trec mai ușor peste, unii nu pun la suflet… Însă există copii pentru care momentul adevărului este prima dezamagire a vieții. Există copii ca mine, care merg oriunde pentru crezul lor, chiar dacă asta înseamnă să și-o ia de la ceilalți sau să fie ridiculizați pentru ce cred ei, pentru ceva ce este parte din ei la momentul respectiv.

Și pentru că încă mai merg departe pentru crezul meu, iată mai jos istoria lui Moș Crăciun, căutată de mine din curiozitatea următoare: chiar merită să umanizăm atât de mult un personaj fictiv?

Se pare că povestea lui Moș Crăciun își are originea în povestea Sfântului Nicolae. Acesta ar fi fost un episcop creștin care a trăit în secolul IV și era renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci. La un moment dat, el a dăruit și bani unor fete sărace, pentru a își face nunțile și astfel, să fie salvate de la prostituție. În timp, tradiția creată de acest episcop s-a răspândit și s-a dezvoltat mai ales în zona Statelor Unite, americanii fiind cei care au promovat și descris Moșul ca pe o ființă umană. Ei au fost aceia care l-au creionat ca pe un personaj simpatic, zâmbăreț, grăsuț, îmbrăcat în costum roșu, care stă la Polul Nord și conduce o sanie trasă de reni, cu care duce toate cadourile pentru copii. Iar mai târziu, Coca-Cola a fost cea care a contribuit masiv la această imagine a Moșului și la promovarea lui.

Într-un final, ce a fost, a fost. Iar cât despre generațiile următoare, nu cred că trebuie să ne mai facem griji. Ele vor afla de pe Facebook, când vor vedea că toata lumea va posta poze cu ‘Moșul’, în același timp, iar Moșii vor arăta diferit în fiecare poză. Sau, poate până atunci, părinții găsesc noi ‘minciuni albe’ pe care să le spună copiilor…

Oameni minunați, pur și simplu.

Mai știți când vă spuneam ce îmi doresc de ziua mea? Aici era faza. Și toată ideea se construia în jurul faptului că de ziua mea tot ce vreau este să am în preajma mea oameni frumoși. Eu mă mulțumeam și cu unul singur, pe care îl aveam deja, Florin pe numele lui. Dar nuu, lucrurile nu au rămas așa… Florin mi-a adus o armată de oameni frumoși, cu ocazia zilei mele de naștere.

Ce au făcut ei? Au planificat cu câteva săptămâni înainte de ziua mea, ca astăzi, 14 Decembrie și cu două zile înaintea zilei mele de naștere, să mă surprindă. Am avut o săptămână tare agitată și pe fugă dintr-o parte în alta, iar ziua de duminică mi-o rezervasem doar pentru mine. În limbajul meu, era me-day, ziua în care eu nu răspundeam la telefoane, ziua în care mă ocupam doar de mine și atât. Și am anunțat acest lucru și celor din jurul meu, ca să nu mă dea disparută.

Mi s-a părut absolut normal că oamenii încercau să mă scoată în oraș, iar eu cu cea mai mare naturalețe îi refuzam. Și aici e partea în care Florin, din om frumos, devine om minunat. El a coordonat oamenii din București – Găbitza, Onur, Sorin, Sergiu, dar și pe verișoara mea de la Oradea – Iulia, astfel încât să pună la punct o surpriză maximă. Numai că nu a ieșit un singur mic amănunt: eu refuzasem toate invitațiile în oraș și deja îmi închisesem telefonul, așa că nimeni nu dădea de mine, în nici un fel. Și astfel, nu reușeau să mă cheme la ceainăria mea favorită.

Așa căăă, oamenii aștia mișto au venit la mine acasă și m-au trezit din somn. Au sunat timp de aproximativ două minute la ușă, ceea ce este incredibil. Serios, ați stat la ușa cuiva să sunați 2 minute într-una?! E groaznic, mai ales pentru cel care este înăuntru. Inițial, am zis că sunt colindătorii, având în vedere perioada specifică. Apoi, tot lungindu-se, mi-am dat seama că era cineva cunoscut, dar din moment ce eu anunțasem că vreau să mă relaxez, nu vedeam urgența.

Cu o falcă în cer și una în pământ, am deschis ușa și i-am văzut… Aveau un tort portocaliu (culoarea mea favorită) cu conținut de Bubblegum și Marshmallows (înghețata mea favorită). Și îmi cântau ‘La Mulți Ani’. Asta, pe scurt… Pentru imagini și sunet – vă invit aici.

Povestea este cu atât mai frumoasă și mai wow, pentru mine, cu cât eu sunt persoana care se prinde foarte repede de absolut tot ce i se pregătește… D-asta, în general, este foarte greu ca mie să îmi facă cineva un cadou sau o surpriză. Iar Florin știe tare bine asta, pentru că de fiecare dată când mi-a făcut un cadou, am ghicit dinainte ce urma. Și acum, nu numai că a reușit să mă surprindă, dar mai coordonase o echipă de oameni care să facă asta cu el, împreună.

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends featured image

 

Așadar, am primit o tiară demnă de o prințesă – care sunt, da?! – și o diplomă prin care se atestă că astăzi, 14 Decembrie, sunt declarată a fi cel mai vesel copil!

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends cake cutting orange bubblegum picture tiara princess diploma

 

Gândul meu în legătură cu povestea de azi?… Că nu știu ce am făcut la viața mea, dar sigur a fost ceva al naibii de bine, de am acești oameni frumoși în preajmă, cu Florin în frunte! 🙂 Pentru ei și pentru surpriza asta, știu că am de ce să fiu recunoscătoare!

 

P.S.: Iar dacă vă întrebați cum arată un tort făcut din înghețată Bubblegum și Marshmallows, mai jos găsiți răspunsul 🙂

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends cake cutting orange bubblegum picture tiara princess diploma marzipan

 

Cum a fost la Future of Media 2014

Știți deja de aici că ieri am fost la #futureofmedia14. Așadar, ce am aflat acolo?

Păi, în primul rând, l-am cunoscut pe Gigi – robotul care mi-a spus că sunt simpatică, de parcă nu știam asta deja (serios acum). Dar având în vedere că Gigi este robotul viitorului, ce bănuiesc eu este că el a văzut că și mai încolo voi fi la fel, iar asta nu poate decât să mă bucure.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel robot

El este Gigi.

 

Dar, să trecem la lucruri serioase. Referitor la speakeri și prezentări, mi-a plăcut tare mult de Laura Barbu de la Vodafone, cea care ne-a arătat cam ce se petrece în Social Media în lume, la fiecare 60 de secunde.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel laura barbu vodafone prezentare

 

În partea a doua, am aflat de la Ilyan despre puterea video-ului, cât de scurt sau lung ar fi el, și faptul că textul va mai putea fi găsit doar folosind hashtag-ul.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo ilyan.com prezentare

 

Ah, și mi-a foarte plăcut începutul prezentării lui – există cineva căruia să nu îi fi captivat atenția?!

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel find the right buttons presentation ilyan.com

 

Una din prezentările mele favorite, dacă nu chiar cea mai, a fost a lui Tudor Galoș de la Microsoft. Deși a început prin a spune că el vine cu parte mai mult teoretică decât practică, și deja îmi făceam griji că voi fi ca la școală, informațiile primite mi-au trezit interesul și le-am găsit extrem de folositoare.

 

anamariapopa.com blot post future of media 2014 hojo hotel tudor galos microsoft prezentare marketing

 

Alte lucruri random auzite și notate:

  • Radio PRO Fm este de vânzare, iar una dintre oferte este făcută de Digi – Petrișor Obae, paginademedia.ro
  • ‘Humans go Mobile, but it”s also time that Mobile goes Human’ – Laura Barbu, Vodafone
  • România are cea mai dezvoltată piață de blogging din Europa de Est, iar prețurile pentru un articol sunt fabuloase față de Ungaria sau Bulgaria – Ilyan Kovatchev, ilyan.com
  • ‘Nu pune clientul să învețe lucruri noi!’ – Tudor Galoș, Microsoft
  • WhatsApp este creația a doi foști angajați a Yahoo. Este cea mai populară aplicație de chat, pe locul 2 fiind Facebook Messenger, iar Viber ocupă locul 6 sau 7 – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • S-a început promovarea companiilor și a campaniilor acestora prin Whatsapp; Delaco a propus transmiterea de poze cu sandwich-urile făcute cu brânza lor, prin Whatsapp, pentru intrarea în concursul respectiv – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • Cum se fac bani din blogging? Punând un V în față => Vlogging – Ilyan Kovatchev, ilyan.com
  • ‘Viitorul se răpește, nu se așteaptă’ – Mihai Gongu, GMP Advertising
  • ‘Don’t market to customers, market to situations’ – Mugur Pătrașcu, iLeo
  • 80% dintre utilizatorii de Whatsapp au Android – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • Marketing-ul nu moare, el se transformă – Tudor Galoș, Microsoft
  • ‘Digital is becoming a game of inches’ – Mugur Pătrașcu, iLeo
  • Câștigurile din media se împart astfel: 65% Google, 15% Facebook, 20% piața locală – Dragoș Stanca, ThinkDigital
  • Agile Marketing este viitorul în marketing – Tudor Galoș, Microsoft
  • Nici un telefon, indiferent de sistemul de operare, nu este safe în fața hacker-ilor (Yey, not!) – Bogdan Bob Botezatu, BitDefender
  • Publicitatea cea mai bună este cea greu de identificat – Răzvan Căpănescu, Leo Burnett.

 

Sper să nu fi omis nimic, și știu că abia s-a terminat ediția de anul ăsta, dar serios că abia o aștept pe cea de anul viitor! Cică ăsta a fost ultimul an în care am primit pozele pe magneți pentru frigider, de la anul vom avea holograme! Abia așteptăm să vedem, zic!

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel

 

Surse foto: telefonul meu iPhone 5S și aparatul lui Sergiu.