Dragoste în jurul lumii: World Ride 2016

Există dragoste. Există nebunie. Și mai există ceva numit dragoste nebună, în cel mai bun și frumos sens al cuvântului. Așa sunt Diana și Florin 🙂 Sau cum se descriu chiar ei – ‘Un cuplu pe două roți…și multe bagaje…pleacă în jurul lumii’.

anamariapopa.com blog world ride 2016 post diana florin moraru casatorie

Oamenii ăștia mișto și-au pus în minte să sărbătorească într-un mod special evenimentul cel mai important din viața lor: de curând căsătoriți, ei au planul de a stabili trei recorduri mondiale – prima excursie în jurul lumii, în cuplu, pe motocicletă, cele mai multe căsătorii – prin fiecare țară prin care trec, și cele mai multe steaguri ale unei țări, plantate prin întreaga lume.

Mai pe scurt, globul pământesc le va oferi aventura vieții. How cool is that, serios?! Diana și Florin și-au făcut planul și vor traversa 87 de țări, unde vor planta steagul României, pe 5 continente, în timp ce vor parcurge peste 90.000 km.

Așa, ei calcă pe urmele primului român care a făcut înconjurul lumii. În 1910, Dan Dumitru a stabilit recordul mondial pentru parcurgerea a 100.000 km, pe jos, purtând mereu costumul național. (Băi, și eu am făcut răni în talpă de la 8-9 km de mers pe jos prin București…). Până în anul 1923, când a finalizat traseul, Dan Dumitru a uzat 497  de perechi de opinci și 28 de costume naționale.

Daaar, să revenim în prezent, la oamenii noștri interesanți. Bineînțeles că o astfel de experiență necesită multă pregătire și sprijin, așa că și-au pus tot curajul la bătaie și sufletul pe tavă, atunci când au recunoscut că au nevoie de ajutor. Au adunat deja o listă de parteneri și sponsori, și rămân deschiși la orice comunicare și dorință de a participa, direct sau indirect, la povestea ce o vor scrie. Aici pot afla mai multe detalii toți cei care doresc să se implice, de la personalizarea steagurilor pe care le montează, la sprijin financiar prin transferarea de sume în conturile deschise special pentru ocazia asta, sau doar sfaturi legate de locurile pe unde urmează să exploreze.

Ba mai mult, simpla veste și transmitere de info despre planul lor, ajută! Pentru că suntem oameni și așa funcționăm. Ne aprindem de la emoțiile și sentimentele care ne încearcă atunci când citim/vedem/auzim povești și experiențe.

Iar asta este o poveste despre iubire, curaj, aventură, nebunie, călătorii, recorduri personale și mondiale. Doar – lucrurile mărețe nu au fost realizate niciodată din zona de confort, nu? 🙂

Despre bărbați

În toată nebunia dintre Crăciun, Revelion și răceala care m-a ținut la pat, am uitat să vă povestesc despre o întâmplare haioasă tare, care pe mine m-a amuzat maxim. Implică un bărbat, o anumită intenție și reținere. Poate fi privită și ca un banc sec, pentru că dintre cei doi protagoniști, doar pentru mine a fost amuzantă situația, iar lui i se părea cât se poate de normal.

Deci, se făcea că veneam într-o seară acasă, încărcată de bagaje – geanta de sală pe un umăr, o pungă cu cadouri, un braț de flori, dar și geanta mea pe cealaltă parte. Cum eram în contextul săptămânii mele de aniversare a celor 23 de ani, adăugăm în poveste și o rochie scurtă și o pereche de cizme cu toc.

Și intru eu în bloc, mă descurc cu toate cele la purtător, dar și cu ușa. După mine, agitat-nevoie-mare, intră un domn pe la 40 de ani, foarte ‘prietenos’. Mă salută, mă admiră, îi mulțumesc. Așteptăm la lift amândoi, eu pe treaba mea și el tot cam p-acolo, că la treaba lui sigur nu îi stătea mintea. Îl vedeam cu coada ochiului cum mă studia. Urcăm în lift și, ca o fată cuminte, mă așez cu bagajele în așa fel, încât să nu deranjez vecinul de călătorie. Domnul mă întreabă la ce etaj merg și îi răspund scurt că la 3 – Slavă Domnului că nu aveam drum mai lung de parcurs.

Acum, nu că sunt rea sau ceva, dar nu știu ce căuta domnul în bloc, căci se vede că nu era de acolo, și nici nu avea intenția de a merge la vreun etaj anume. Secundele care au urmat până a oprit liftul în dreptul etajului 3 mi-au făcut toată seara, pe bune. Nefiind de prin preajma locului, domnul nu știa că ușile liftului trebuiesc ținute, ca să nu se deschidă în timpul călătoriei. Altfel, riscam sa rămânem blocați în lift. Așa că, cu o cinceamie mână, cea stângă, mă întind să țin ușile liftului.

Domnul stătea foarte relaxat, puțin într-o rână, sprijinit pe un braț și în poziție de alergare, gata de atac, ce vreți voi. Îl văd că zâmbește seducător, dar puțin cam strâmb după părerea mea, și mă privește din cap până în picioare. Mă analiza, mă măsura, nu știu nici eu. Și traseul ochilor îl duceau după corpul meu. Așa că, la un moment dat, privirea lui ajunge și la mâna mea stângă, care ținea ușile.

 

anamariapopa.com post blog ana maria popa barbati verigheta funny

 

Văzându-mi inelul-verighetă, domnul se îndreaptă brusc din poziție, și își schimbă zâmbetul. Imediat apoi, îmi spune – ‘V-aș fi ajutat cu mare drag cu bagajele, dar oricum mai aveți puțin și ajungeți’.

Atât. Un fel de banc sec.

I-am mulțumit dumnealui pentru intenție și lui Doamne-Doamne că, într-un final după câteva secunde care au părut o eternitate, am ajuns cu liftul la etajul meu.

Cum a fost la Future of Media 2014

Știți deja de aici că ieri am fost la #futureofmedia14. Așadar, ce am aflat acolo?

Păi, în primul rând, l-am cunoscut pe Gigi – robotul care mi-a spus că sunt simpatică, de parcă nu știam asta deja (serios acum). Dar având în vedere că Gigi este robotul viitorului, ce bănuiesc eu este că el a văzut că și mai încolo voi fi la fel, iar asta nu poate decât să mă bucure.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel robot

El este Gigi.

 

Dar, să trecem la lucruri serioase. Referitor la speakeri și prezentări, mi-a plăcut tare mult de Laura Barbu de la Vodafone, cea care ne-a arătat cam ce se petrece în Social Media în lume, la fiecare 60 de secunde.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel laura barbu vodafone prezentare

 

În partea a doua, am aflat de la Ilyan despre puterea video-ului, cât de scurt sau lung ar fi el, și faptul că textul va mai putea fi găsit doar folosind hashtag-ul.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo ilyan.com prezentare

 

Ah, și mi-a foarte plăcut începutul prezentării lui – există cineva căruia să nu îi fi captivat atenția?!

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel find the right buttons presentation ilyan.com

 

Una din prezentările mele favorite, dacă nu chiar cea mai, a fost a lui Tudor Galoș de la Microsoft. Deși a început prin a spune că el vine cu parte mai mult teoretică decât practică, și deja îmi făceam griji că voi fi ca la școală, informațiile primite mi-au trezit interesul și le-am găsit extrem de folositoare.

 

anamariapopa.com blot post future of media 2014 hojo hotel tudor galos microsoft prezentare marketing

 

Alte lucruri random auzite și notate:

  • Radio PRO Fm este de vânzare, iar una dintre oferte este făcută de Digi – Petrișor Obae, paginademedia.ro
  • ‘Humans go Mobile, but it”s also time that Mobile goes Human’ – Laura Barbu, Vodafone
  • România are cea mai dezvoltată piață de blogging din Europa de Est, iar prețurile pentru un articol sunt fabuloase față de Ungaria sau Bulgaria – Ilyan Kovatchev, ilyan.com
  • ‘Nu pune clientul să învețe lucruri noi!’ – Tudor Galoș, Microsoft
  • WhatsApp este creația a doi foști angajați a Yahoo. Este cea mai populară aplicație de chat, pe locul 2 fiind Facebook Messenger, iar Viber ocupă locul 6 sau 7 – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • S-a început promovarea companiilor și a campaniilor acestora prin Whatsapp; Delaco a propus transmiterea de poze cu sandwich-urile făcute cu brânza lor, prin Whatsapp, pentru intrarea în concursul respectiv – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • Cum se fac bani din blogging? Punând un V în față => Vlogging – Ilyan Kovatchev, ilyan.com
  • ‘Viitorul se răpește, nu se așteaptă’ – Mihai Gongu, GMP Advertising
  • ‘Don’t market to customers, market to situations’ – Mugur Pătrașcu, iLeo
  • 80% dintre utilizatorii de Whatsapp au Android – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • Marketing-ul nu moare, el se transformă – Tudor Galoș, Microsoft
  • ‘Digital is becoming a game of inches’ – Mugur Pătrașcu, iLeo
  • Câștigurile din media se împart astfel: 65% Google, 15% Facebook, 20% piața locală – Dragoș Stanca, ThinkDigital
  • Agile Marketing este viitorul în marketing – Tudor Galoș, Microsoft
  • Nici un telefon, indiferent de sistemul de operare, nu este safe în fața hacker-ilor (Yey, not!) – Bogdan Bob Botezatu, BitDefender
  • Publicitatea cea mai bună este cea greu de identificat – Răzvan Căpănescu, Leo Burnett.

 

Sper să nu fi omis nimic, și știu că abia s-a terminat ediția de anul ăsta, dar serios că abia o aștept pe cea de anul viitor! Cică ăsta a fost ultimul an în care am primit pozele pe magneți pentru frigider, de la anul vom avea holograme! Abia așteptăm să vedem, zic!

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel

 

Surse foto: telefonul meu iPhone 5S și aparatul lui Sergiu.

Cum să (nu) dai o fată pe spate

Toți (sau toate) vrem sa trăim momentele alea, ca din filme, romantice și simpatice. Vreți să aflați cum se poate transforma un moment de genul, în ceva pe cât de haios, pe atât de stupid?

 

 

 

Păi, se făcea că Thomas m-a scos la teatru. Pe data de 19 August, Thomas mă anunță că a luat bilete la teatru (piesa ‘Te iubesc! Te iubesc? – recomand oricui dorește o viziune realistă asupra dragostei). Pe Lipscani. Acum, oricine mă cunoaște câtuși de putin, știe că eu nu suport Centrul Vechi.

De ce? Nu aveam un motiv anume, pur și simplu nu mă încântau aglomerația și mizeria și țigănia și faptul că mereu mă întâlneam cu persoanele pe care nu voiam să le văd. Motive proprii și personale, de altfel, știu. Și nu neapărat fondate. Mai ajungeam în zonă cu ocazia evenimentelor de networking. Eh, acum chiar pot să spun că nu îmi place. Acum am motiv. Pentru că acolo mi-am luxat una bucată genunchi drept, deplasat rotulă, rupt ligamente.

Dar să revenim la momentul cu pricina. Nu se făcea să îl refuz pe Thomas din motive nefondate, așa că el m-a ajutat sa găsesc unul fondat. Știu, e un simpatic Thomas. Așadar, am fost la teatru. Am savurat piesa, deși era a doua oară când o vedeam. Și apoi am pornit pe străzi, puțină mișcare după cartofii prăjiți devorați cu poftă… Și pe stradă dăm de un muzicant, simpatic el așa, cânta la vioară… Și Thomas a fost mișcat de muzica lui, mi-a spus că îl supără că nimeni nu dansează să îi arate că îl apreciază. Și mă invită la dans. Un feeling am avut eu, pentru că alt motiv nu îmi pot imagina pentru care nebuna de mine a și gândit acea decizie, întrebând – ‘Aici și acum?’. Thomas mi-a confirmat și mi-a întins mâna, pe care eu am acceptat-o.

Am început să dansăm. Am menționat că eram pe tocuri? Bun, ați aflat acum. Tocul mi s-a prins în piatra cubică fix cu vreo 5 secunde înainte ca Thomas să vrea să ma lase pe spate. Nu am apucat să zic nimic, eu am fost lasată pe spate, iar rotula mea dreapta deplasată spre stânga. S-a auzit un clic-clac, și am leșinat în brațele lui Thomas, imediat cum m-a ridicat. Dar măcar a fost cu atenționare, i-am spus ca voi leșina, simțeam cum îmi pierdeam cunoștința.

Mă trezesc așezată pe jos, puțin amețită, și încep să râd. Serios acum, ce om normal râde după ce își luxează genunchiul? Pardon, după ce cineva îi luxează genunchiul. Până și Thomas mă întreabă dacă sunt ok, și el chiar e una din cele mai ciudate persoane cunoscute. Nu în sensul rău, ci doar…special. Am început să râd și mai tare și i-am spus că e și asta o experiență, una nouă și mai…altfel.

Ce a urmat? Durere, multă durere, o apă rece aplicată pe genunchi, un selfie pe care l-ați putut vedea la începutul articolului… Și mulți oameni care se amuzau pe situație, și eu alături de ei!

Și hai să își ia Ana mașina și să meargă la spital (nu, Thomas nu avea carnet). Îndurerată și aproape plânsă, îmi conduc mașina până acasă (cam jumătatea drumului dintre Lipscani și spital), și realizez că nu voi ajunge prea curând la spital, cu durerile respective și la 20km/h.

Cu puțin ajutor, ajung la spital și povestesc ce pățesc, spre deliciul tuturor din camera de gardă, și al meu, bineînțeles. Da, am ajuns să am un picior în ghips apoi, dar come on, câți au și o poveste demnă de scenariu de film în spatele pățaniei?!

 

broken leg hospital smile funny anamariapopa.com blog post ana maria popa

 

Morala? Nu încercați combinația Lipscani-tocuri-dans. Iar cât despre mine, no more Centrul Vechi, acum știu de ce!