La ce folosesc părerile de rău?

Ultima oară povestisem aici despre faza care mi-a marcat ultimele luni. După asta, am primit tot felul de reacții – îngrijorări, cuvinte de încurajare, oferte de ajutor și sprijin, și… păreri de rău. Cei care mi-au adresat acele păreri de rău au primit de la mine același răspuns: mie nu îmi pare rău, a fost și asta o experiență pe care trebuia să o am, ca să mai învăț ceva în viața asta. Dacă am și reușit, o să aflu mai încolo, de-a lungul timpului.

Dar. M-a pus pe gânduri. La ce folosesc părerile de rău?

Eu o să îndrăznesc să spun că la nimic 😀 Puteți să săriți la gâtul meu, dar hai să privim așa, în general:

 

Părerile de rău la adresa altcuiva

Empatie. Abilitatea de a înțelege sau a simți ceea ce o altă persoană experimentează. Capacitatea de a te pune în pantofii celuilalt.

Câți dintre noi avem pe bune calitatea asta și câți o mimăm, e discutabil și nu există cifre. Da, sigur, tuturor ne place să credem că suntem empatici, dar intervin multe alte chestii la mijloc (pe care oricum vreau să le detaliez cu o ocazie următoare).

Dar totuși, de ce să simți empatie față de cineva poate fi una din cele mai nepotrivite emoții?

Păi. În primul rând, pentru tine. Încercând să fii alături de acel om și să empatizezi cu el, îți aliniezi energia la nivelul persoanei care simte situația respectivă. În loc să o aduci pe ea la nivelul tău și să o scoți din starea aceea. Și apoi, în al doilea rând, pentru ea, persoana care se află în poveste. O menții blocată acolo,  iar acum cu atât mai mult, nu simte nici un ajutor din partea ta.

Ce ai putea să faci în loc: cunoaște doar puțin din poveste și emoțiile experimentate, doar atât cât să îți poți da seama cum să acționezi și să reacționezi. Apoi, adu-ți aminte și adu-i aminte persoanei respective despre un moment în care a fost acolo sus. Concentrează-te pe punctele ei forte, accentuează-i calitățile și pictează-i o imagine favorabilă, care să îi ridice moralul.

Important e să reprezenți un sprijin și un punct de pornire pentru ca acea persoană să se simtă încurajată și susținută. Toată ideea este să nu ajungeți să fiți doi cei care vă lăsați afectați de aceeași întâmplare, mai ales când unul dintre voi nici măcar nu a trăit-o pe pielea lui. Bineînțeles, este o diferență între a emana o energie pozitivă și a începe să țopăi de sus în jos.

Și da, trebuie să te pregătești și pentru momentul în care s-ar putea să îți auzi reproșul că ‘dacă chiar ai vrea să îmi fii alături, ai plânge odată cu mine’. Este frumos să vezi pe cineva că îți împărtășește durerea, dar asta nu ajută pe termen lung. Fără să își dea seama, acea persoană de fapt cere ajutor să rămână în starea respectivă. Cea mai bună modalitate este de a o asigura că motivul pentru care ești acolo este de a o ajuta să ia o pauză de la tristețe.

 

Părerile de rău la adresa propriei persoane

Singurul lucru în care te ajută este să te simți mai rău decât o faci deja. Rămâi blocat în povestea respectivă și singur îți distrugi șansele la noi oportunități. Iar, în timp, o să te acrești.

Și, ca să luăm în considerare și celelalte aspecte – fizic și emoțional, părerile de rău duc la stări emoționale negative, care conduc la probleme fizice de sănătate (inimă, ficat, etc.).

Așa că – de ce?

anamariapopa.com blog post atentie attention depression depresie feeling sorry pareri de rau

Ah da, mai sunt cazuri când atenția celor din jur este atât de esențială pentru noi, încât poate în alt fel nu s-ar concentra asupra noastră. Iar să fii victimă în orice împrejurare îți aduce acea atenție. Dar până și oamenii din jurul nostru, le au pe ale lor, nu vor fi acolo mereu să ne acorde ce avem noi nevoie.

Aici, discuția ar putea fi mai lungă și ar începe de la motivul care îi face pe anumiți oameni să caute lucruri pe care nu le găsesc în ei înșiși și să se victimizeze și s-ar putea duce până la modul de a pasa responsabilitatea unei situații și implicările care vin odată cu aceasta.

Dar aici este aria unui specialist și nu mă bag. Oricât de mult mi-a plăcut psihologia și am studiat-o în facultate, am preferat să rămână la rangul de pasiune. Însă, pentru recomandări în acest domeniu mă puteți contacta fără probleme și vă ajut cu drag.

 

‘You either get bitter or get better’

Diferența care trebuie luată în considerare este: ne pare rău pentru noi sau pentru situație? Indiferent care ar fi răspunsul, cele întâmplate sunt trecut și nimic nu mai poate fi schimbat. Dar poți trage lecțiile din ce a fost și să creezi un viitor mai frumos 🙂

Atenţie şi grijă maaare!

Ştiu că probabil majoritatea este la curent cu escrocheriile cu accidente, anunţate şi pe la TV şi pe internet. Cel mai probabil, le luăm ca pe o informaţie şi ne gândim că nu ni s-o întâmpla chiar nouă.

Recent, am aflat de două astfel de farse, jucate unor persoane pe care le cunosc. În aceste cazuri, victimele escrocheriilor au fost contactate de diverse persoane ce urmau un tip de scenariu, în urma căruia cereau o anumită sumă de bani pe motiv de accident al cuiva din familie.

Victimele erau contactate pe telefonul fix, în anumite cazuri se cereau şi numere ale altor membri ai familiei, adrese sau date personale (CNP, date din buletin). Persoanele care sunau – se pare că – aveau anumite informaţii concrete şi reale pe care îşi bazau scenariul, precum faptul că ‘victima’ accidentului, ruda celui contactat, era plecată din Bucureşti (într-un caz) sau că are o casă de vacanţă în alt oraş (al doilea caz), ba chiar i-a fost dată la telefon ‘victima’ accidentului, ruda respectivă. În acel moment se creează, conform scenariului, circumstanţe ambigue în care se ţipa la telefon, se plânge, persoana contactată este transferată mai multor persoane implicate în accident, sau unora care se dau drept poliţişti, avocaţi, martori, etc.

Acum că am luat contactul cu victime ale unor asemenea escrocherii, îmi dau seama că, oricât de multă atenţionare ar veni din domeniul media şi presă, în momentul în care suntem puşi în faţa unor poveşti cu încărcătură emoţională, este mai complicat să ne păstram calmul şi simţul realităţii. Însă, o atenţionare în plus, venită din partea celor dragi sau apropiaţi, ar putea să aibă un mai mare efect, din toate punctele de vedere.

Personal, am tras următoarele concluzii în urma celor întâmplate şi auzite:

– trebuie să mă asigur de veridicitatea datelor furnizate de persoanele care mă sună

– contactez separat, pe telefonul mobil, ‘victima’ accidentului despre care mi se povesteste, ruda mea

– nu dau date personale sau alte altor persoane, indiferent din ce motive îmi sunt cerute

– nu transfer sume de bani, sub nici un motiv

– dacă mi se transferă ‘ruda’ mea la telefon, gândesc o întrebare-cheie, la care numai cineva din familie ar putea răspunde (o dată de naştere, un nume secundar, o poreclă)

– Poliţia nu acordă mare interes acestor plângeri, se deschide un dosar, însă ajutorul şi sprijinul lor se opreşte acolo

– vreau ca cei apropiaţi să afle despre posibilitatea acestor întâmplări şi de la mine, nu doar dinafară.

 

Astfel, în ceea ce mă priveşte, prima acţiune va fi să îmi anunţ familia şi prietenii apropiaţi.

 

*Notă de subsol: Am folosit cuvântul victimă pentru persoana escrocată, şi ‘victimă’ pentru presupusa rudă implicată în presupusul accident.