Fundația Sensiblu lansează platforma www.love-messages.ro, ca parte din campania de conștientizare a violenței online

  • În cadrul platformei, persoanele care sunt sau au fost victime ale violenței în mediul online sunt încurajate să facă primul pas spre vindecare, prin împărtășirea poveștilor și experiențelor, sub protecția anonimității și să ceară consiliere specializată.
  • România nu are statistici despre violența online. Un astfel de proiect vine să colecteze informații despre dimensiunea și impactul fenomenului asupra victimelor, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a oferi susținere autorităților competente.
  • Proiectul www.love-messages.ro este finanțat de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România.

Fundația Sensiblu, cu sprijinul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România, lansează platforma www.love-messages.ro, unde persoanele care sunt sau au fost victime ale violenței online își pot expune poveștile și experiențele sub protecția anonimatului și pot solicita consiliere specialiștilor fundației.

Obiectivul principal al platformei www.love-messages.ro este de a crește gradul de conștientizare cu privire la violența online, un fenomen care afectează profund viața victimelor la toate nivelurile: emoțional, fizic, psihologic, sexual, profesional, precum și drepturile, siguranța, reputația, bunăstarea și libertatea de mișcare. Astfel, platforma se transformă într-un spațiu sigur, unde victimele beneficiază de protecție și sprijin specializat.

Prin colectarea experiențelor anonime, platforma contribuie la înțelegerea dimensiunii fenomenului și a impactului asupra victimelor,  având potențialul de a deveni o resursă importantă atât pentru persoanele afectate, cât și pentru specialiștii din serviciile sociale și autoritățile responsabile de gestionare a fenomenului.

Mediul online, facilitator al violenței sexuale și de gen

În ultimii ani, este tot mai intensă preocuparea față de modul în care internetul a devenit un spațiu în care se manifestă diverse forme de agresiune, în mod special asupra femeilor și fetelor. La nivel global, acestea sunt de 27 de ori mai susceptibile de a fi hărțuite online, prin comparație cu tinerii și adulții de sex masculin. Astfel, spațiul virtual devine nesigur pentru femei și fete, ceea ce le impactează în mod direct dreptul la liberă exprimare, la viață intimă, la siguranță, la libertatea de mișcare, la sănătate și participare la viața publică.

La nivel global, datele statistice[1] înregistrate despre acest fenomen arată rolul îngrijorător pe care tehnologia și mediul online îl au în exploatarea femeilor și fetelor în scopuri de trafic, turism sexual și pornografie infantilă, și expunerea acestora la hărțuire, urmărire online, publicarea pe platforme a informațiilor personale, distribuirea fără consimțământ a imaginilor sau filmelor cu conținut intim etc.

  • 52% dintre femeile și fetele tinere au suferit agresiuni online, inclusiv amenințări, mesaje, hărțuire sexuală și partajarea de imagini private fără consimțământ. Aceste fapte le-au afectat bunăstarea emoțională și fizică.
  • 87% dintre femei consideră că problema se înrăutățește;
  • 30% au spus că principala lor preocupare o reprezintă publicarea sau schimbul de imagini și videoclipuri intime sau mesaje private fără acordul lor;
  • 68% din agresiunile online experimentate au avut loc pe platformele de socializare.

Fetele și femeile între 18 și 24 de ani sunt cele mai vulnerabile în fața urmăririlor și hărțuirii sexuale în mediul online. În Uniunea Europeană, aproximativ 9 milioane de fete au experimentat o formă de violență în mediul online de la vârsta de 15 ani[2].

„Chiar dacă agresiunile se petrec în mediul virtual, urmările lor sunt în viața offline și asupra unei persoane cât se poate de reale. Abordarea superficială a fenomenului și a impactului asupra victimelor se reflectă în modul în care acestea sunt crezute și susținute de cei din jur, de serviciile sociale și în gestionarea problemei de către autorități. Plaforma www.love-messages.ro vine în întâmpinarea nevoilor persoanelor afectate de violența online, oferindu-le acces la informații și metode prin care se pot proteja, la o comunitate în care se pot simți în siguranță și la servicii specializate. Prin experiențele împărtășite pe platformă, ne dorim să ajutăm în conștientizarea pericolelor din mediul online și să contribuim astfel la reducerea vulnerabilității în fața agresorilor.” Cristina Horia, Președintă a Fundației Sensiblu

Tipuri de violență în mediul online

Violența cibernetică cuprinde orice fapte de hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură bazată pe gen, urmărire online, amenințări online, publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima. (Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice)

Unele forme au un impact deosebit de grav asupra vieții, siguranței, sănătății fizice și emoționale, bunăstării și imaginii persoanelor afectate:

  • Exploatarea cibernetică, fotografia non-consensuală sau „revenge porn” se referă la diseminarea în mediul online a imaginilor sau filmelor cu conținut sexual fără consimțământul persoanei din imagini, în scop de răzbunare, umilire, șantaj.
  • Body-shaming este o formă de bullying care se manifestă atât în mediul offline, cât și online, manifestată prin criticarea și judecarea aspectului unei persoane – forma corpului, dimensiunea – prin raportare la standardele de dezirabilitate impuse de societate, mass-media, social media, și care poate produce traume emoționale severe, în special la adolescente/ți și tinere/i. 
  • Stalking (urmărirea/persecutarea) reprezintă o formă agravată de hărțuire, repetată, cu o intensitate și o frecvență mai mari, de tipul unei obsesii, fixații. În mediul online presupune monitorizarea utilizării de către cineva a internetului, a platformelor sociale, a e-mailului sau a altor forme de comunicare electronică, utilizând aplicații de urmărire/spionare (spyware), acces la profilul victimei și urmărirea ei prin intermediul prietenilor/cunoscuților/cercului apropiat. În viața reală, implică apariția neanunțată în locurile frecventate de persoana vizată, pătrunderea ilegală în casa ei, amenințarea cu uciderea animalului de companie sau a unei persoane apropiate.
  • Grooming & predation este o tactică folosită de prădătorii sexuali pentru a stabili o conexiune emoțională cu un copil, de a construi o relație de încredere cu acesta, cu scopul de a-l agresa sau exploata sexual, în mediul online sau în viața reală. Cel mai frecvent, agresorii își targetează victimele pe platformele și rețelele de socializare populare printre copii – Facebook, Instagram, sau prin abordarea în chatul jocurilor video în rețea, folosind profiluri false ale unor copii/adolescenți de vârstă apropiată. Prădătorii le pot cere copiilor să se filmeze sau fotografieze în ipostaze intime sau în timp ce fac lucruri absolut nevinovate, de exemplu dansează, pe care ulterior le prelucrează pentru a le da tentă sexuală. Exploatează frica copiilor și îi șantajează, cerându-le să se expună din ce în ce mai mult sau să se întâlnească în viața reală. 

Proiectul „Love Messages” este suținut de Ambasada Țărilor de Jos în România, din fondurile Drepturilor Omului (Human Rights Fund). Acest proiect a fost selectat ca urmare a apelului de proiecte realizat în 2021 de către Ambasada Țărilor de Jos în România.

***

Despre Fundația Sensiblu

Fundația Sensiblu a fost înființată în România, în anul 2002 ca organizație non-guvernamentală și promovează drepturile omului și egalitatea de gen.

Fundația militează pentru conștientizarea fenomenului de violență sexuală și de gen, prin oferirea de servicii directe de consiliere pentru persoane afectate, dezvoltă campanii de awareness, lobby & advocacy pentru îmbunătățirea legislației, contribuie la creșterea calității serviciilor sociale din România prin programe de formare pentru profesioniști care oferă servicii specializate.

Printre programele desfășurate de Fundația Sensiblu, se numără:

  • Programul Casa Blu pentru supraviețuitorii violenței domestice – consiliere socială, psihoterapie individuală, consiliere juridică și reprezentare în instanță pentru obținerea ordinului de protecție.
  • Programul de mentorat A.C.E. (Action-Connection-Encouragement) – susține dezvoltarea profesională a specialiștilor din domeniul social.
  • Proiectul Tech-wise, risk-free – facilitează accesul profesioniștilor la informații și instrumente necesare în abordarea violenței cibernetice și a provocărilor utilizării tehnologiei, pentru a realiza o intervenție adecvată în astfel de cazuri.

[1] The online crisis facing women and girls threatens global progress on gender equality – World Wide Web Foundation

[2] Final report of the Broadband Commission Working Group on Gender, September 2015

Comunicare conform pastel PR

Lecția de viață pe 2015

M-am întâlnit cu un prieten, cu puțin înainte să plec. Nu ne mai văzusem de luni bune. Așa că am stat la povești despre ultimele întâmplări, iar omul respectiv m-a făcut să mă gândesc ce fac eu bun în viața asta. Și experiența mi-a arătat că oamenii au avut de învățat din poveștile mele, fie ele fericite sau triste.

Eu am fost și continui să fiu genul de om care preferă să învețe pe pielea lui, să știe de ce va evita pe viitor anumite chestii, mai degrabă decât din ce îmi auzeau urechile. Așa am ajuns să primesc reacțiile – pozitive sau negative – ale celor din jur, care își găseau inspirația, lecțiile, alinarea sau ce mai aveau ei nevoie, în poveștile spuse de mine. Și tot așa am ajuns să transmit mai departe o experiență grea și învățaturile primite.

Nu mai devreme de Aprilie anul curent mă căsătoream. După unii, prea curând pentru vârsta mea sau pentru termenii relației, iar după alții făceam ceva complet greșit având în vedere că alesesem pe cineva de o altă naționalitate și religie. Ascultam pe fiecare în parte, dar știam ce zicea inima mea care era mult prea fericită, încât a omis să mai consulte și mintea.

Așa că pe 18 Aprilie 2015 devenisem soția cuiva alături de care abia așteptam să îmi petrec tot restul vieții, pe care să îl trăim în stilul nostru frumos de până atunci. Dar, ceva-undeva-cumva a intervenit, iar într-una din zilele imediat după semnarea actelor, omul de lângă mi-a arătat o parte a lui pe care eu nu o cunoscusem niciodată.

Inițial, am trecut peste, i-am căutat scuze, am încercat să schimb ceva la mine, pentru că acum eram doi. În decursul a celor aproape 4 luni care au urmat, atitudinea respectivă se accentua din ce în ce mai mult și se extindea. Am căutat iarăși explicații și motive, până am trăit un moment pe care nu îl doresc nimănui. Agresivitatea și violența atinseseră un nivel la care viața îmi fusese pusă în pericol, iar atunci a avut loc și trezirea la realitate.

Între timp, îmi pierdusem din apropiere oameni și nu mai știam la cine să apelez, cu cine să mă sfătuiesc, ce să fac. După multe telefoane date și planuri făcute, am reușit să ajung și la partea practică. Am plecat, am înaintat divorț și eram pregătită să îmi construiesc iarăși o viață de care să fiu mândră și în care să fiu fericită. Au mai urmat momente de groază, cu hărțuiri și teroare, dar ceva din mine îmi zicea să stau liniștită, că povestea se apropie de final.

Emoțile și trăirile de atunci? Ok, să ating și partea asta. Dacă au fost momente când mi-a fost greu? Nu, nu mi-a fost greu. Mi-a fost al naibii de greu și de dureros. Mă duceam în terapie și o rugam disperată pe terapeută să îmi zică orice, să fac orice, dar să nu mai simt ce simțeam. Să nu mai am amintirile alea. Să nu mă mai gândesc. Să nu le mai simt toate, învălmășite. Să trec mai repede peste. Dar nu există rețetă pentru asta. Durerea insistă să fie simțită, că poate-poate rămânem cu ceva după. 

Și eu, personal, am rămas – cu lecții despre viață și oameni. Mi-am găsit destul de repede un loc de muncă în altă țară și îmi continui viața – după ce am renunțat la cine m-a rănit cum nu mi-aș fi imaginat vreodată.

Ce transmit mai departe?

În primul rând și cel mai clar – conștientizarea acțiunilor. Dacă partenerul – care trebuie să fie sprijin, ajutor, familie – devine cel care cauzează suferința, acționează în cel mai mic sens de violență fizică sau teroare psihică și i se lasă impresia că i se permite, că i se găsesc scuze, atunci va reveni la acel comportament și îl va amplifica de câte ori simte nevoia să se exprime. Pentru că ceea ce permiți, exact aia va continua.

Nu, decizia de a pleca nu e ușoară. La naiba, e chiar grea. Mai ales când e vorba de alte lucruri la mijloc, poate când mai sunt și alte persoane implicate. Sau alte situații. Dar absolut nimic din lume nu se compară cu teroarea de a sta lângă cineva violent, lângă cineva cu care trebuie să îți măsori orice cuvânt sau acțiune, că e posibil să îți fie viața în joc. Da, tentația este de găsit scuze, pentru că e ușor – ‘a avut o zi grea’ sau ‘s-a certat cu cineva’… Nu există scuză pentru violența sau agresivitatea de orice natură. Și nu există nici cale de întoarcere de acolo.

Personal, nu cred că are vreo legătură cu religia – exemplul de față: religia musulmană. Deși lumea încercase să mă avertizeze ba cu glume, ba cu discuții serioase și teorii de viață și exemple, am preferat și vreau să cred în continuare că violența nu e o chestiune de religie. Este o alegere. Bărbatul alege să se poarte ca un animal cu femeia lui, consideră că are un avantaj în forța fizică și se folosește de el. Iar ideea conform căreia se va schimba pentru femeia pe care o iubește, dar pe care o abuzează, nu are fundament în viața reală, când te trezești în inferioritate musculară și forțoasă. 

Cred cu tărie, în schimb, că este în strânsă legătură cu felul și mediul în care bărbatul respectiv a fost crescut, de principiile de viață care i-au fost insuflate în famillie și apoi de cele pe care și le-a adoptat singur, ca un om în devenire ce este. 

Violența este o alegere, nu o întâmplare, nu o greșeală. De greșit, greșim cu toții, bărbați sau femei. Dar atâta timp cât sunt metode de reacție – metode umane, atâta timp cât există cuvinte prin care te poți exprima ca să rezolvi situațiile, o să o spun din nou – nu există scuză pentru așa ceva. 

Eu am ales să păstrez în istoria mea piatra asta de hotar și pot doar să mulțumesc.

Notă: Povestea originală a suferit mici modificări în transpunerea scrisă – din motive legale, dar care nu i-au afectat morala. Zic de motive legale pentru că după publicarea poveștii de mai sus, mi s-a transmis printr-un mesaj că personajul principal are de suferit prea mult de pe urma faptului că am făcut publice întâmplările, iar ca rezultat se va îndrepta spre zona legală să își facă dreptate.

Inițial, am fost revoltată. Nu mi se părea corect să nu pot transmite mai departe o poveste la care eu am participat și după care am avut suficient de tras. Nu mi se părea corect să nu am dreptul la libera exprimare. Nu mi se părea corect nici față de persoanele care trecuseră prin întâmplări de același gen și își găsiseră alinarea să vadă că nu sunt singure și că cineva are ‘voce să transmită mai departe’ niște evenimente dureroase. Așa că am vrut să continui și să merg și mai încolo…

Dar. M-am oprit o clipă și mi-am dat seama că intenția mea nu a fost niciodată – nici prin cele devenite publice, nici prin altceva – să îi fac rău omului pe care îl iubisem cândva. Am vrut doar să împărtășesc ceea ce trăisem. Iar reacția lui a fost suficientă să îmi dau seama că fiecare acționează după cum poate mai bine. Așa că și eu am reacționat în felul meu.

Am ales să păstrez publică, totuși, povestea, dintr-un singur motiv foarte simplu: reacțiile primite de la oameni. Am primit mesaje de la bărbați care își cereau scuze în numele ‘rasei’ pe care o reprezintă. Am primit mesaje de la femei pe care le-am ajutat, care au găsit alinare că nu sunt singure, că se poate să ai o viață și după evenimente de genul, că cineva a transmis lumii ceea ce ele nu au avut curaj. Și nu pot să descriu sentimentul pe care îl ai, atunci când povestea ta inspiră pe cineva. Când primești mesajul ăla de îți mulțumesc că ai făcut ceea ce eu nu am avut putere să fac.

Iar povestea mea aparține lui 2015, și acolo rămâne. O voi purta cu mine toata viața, și-a lăsat urmele și m-a schimbat, dar am decis că nu o mai las să mă mai afecteze în noul an 🙂 Și așa am încheiat capitolul ăsta.

 

anamariapopa.com blog post plecare avion abandon poveste de viata violenta agresivitate neacceptare cer albastru religie musulmana barbat violent divort ana maria popa