Prin definiție, mândria este un sentiment de mulțumire, satisfacție și bucurie deplină, sentiment de demnitate și motiv de laudă.
Ești român, și eu sunt. De ce este ăsta un motiv de mulțumire, care trebuie făcut public pe 1 Decembrie? Sau da, când vreun român ajunge cunoscut prin străinătate – ‘Uite, e român, e d-al meu, sunt mândru că face cunoscut numele țării peste hotare!’. De ce așa? În restul zilelor din an ce simți? Și mai important, tu ce faci ca să întreții mândria asta pe care ți-o construiesc alții?
Ne place sentimentul de apartenență, dar mândrie față de ce? Oameni? Civilizație? Conducere? Acțiuni? Nu cred. Țara în sine? Da, este frumoasă – păcat că este locuită. Nu știm să avem grijă de ea, nu știm să ne-o promovăm, suntem primii la blamat și aruncat vina în părți când ceva nu merge cum trebuie. Istoria țării? Știi ce semnificație are Ziua Națională? Ce alte zile au mai fost zile naționale înainte? De unde vine numele de România? Care sunt primele două strofe ale imnului și de cine sunt scrise versurile?
Prea multe întrebări, nu? Ups, din nou. E ok, sunt retorice.
Dacă ești înafară și cineva glumește pe seama naționalității tale, pleci capul și taci. Puțini sunt cei care încearcă să schimbe părerea și să își pună atunci la bătaie mândria pe care o afișează astăzi, să încerce să explice de ce românii sunt mișto și ce motive sunt să viziteze țara. Iar cine are curajul să intre în discuția asta nu sunt cei care se fac publici doar de Ziua Națională sau la ocazii.
Mândrie, zici… Ce ai simțit la adresa evenimentului Colectiv, peste care a trecut abia o lună? Ai ieșit în stradă de mândrie, că erai român, că avem o conducere responsabilă, că lucrurile sunt corecte? Nu părea așa, deși mulți nici nu știau pentru ce protestau…
Nu e o discuție politică, ci doar subiectul naturii umane. Newsfeed-ul meu este plin de mândri și mândre, iar curiozitatea mea naturală este, având în vedere evenimentele ultime, de unde mândria…
… Pentru că eu nu pot decât să rămân cu un gust amar și un sentiment de tristețe la trecerea asta rapidă, într-un timp așa de scurt, de la revolte la mulțumire și sentimente de mândrie.
Suntem niște oportuniști, conform ocaziei care ni se oferă, ce e la modă, ce ne oferă momentul.
Până una-alta, și Google este astăzi mândru de România. Avem motive, dar hai să ne amintim că suntem oameni până la urmă, și nu oi în turmă. Deci, La Mulți Ani, nu?…
P.S.: Danemarca și Regatul Unit sunt unele din țările care nu au zile naționale oficiale. Sunt mai puțin mândri cetățenii, credeți?