Mi s-a întâmplat din ce în ce mai des în ultima lună de sarcină să mă trezesc lipsită de chef, să mă simt ca un zombie sau să mă mișc greu prin casă și, automat, să nu mă ridic de pe canapea. Dintr-un om activ și mai mereu în mișcare, am ajuns să îmi doresc doar să zac până iese ființa mea din mine. Și asta nu pentru că mi-aș dori să stau efectiv degeaba, ci pur și simplu pentru că a devenit greu să mă mai îmbrac și să mă încalț – și foarte puține lucruri mă mai încap, pentru că nu mai pot să conduc sau să parchez și să mă simt la fel de relaxată ca mai înainte. Toată treaba cu burta creează un disconfort care nu se lasă ignorat, așa că, cumva, trebuie să îmi mai găsesc lucruri de făcut, chestii plăcute care să mă scoată din starea schimbătoare pe care o am în ultima perioadă.
În primul rând, mă aduc cu picioarele pe pământ și mă consolez cu gândul că mai este puțin de tot până mi se dezumflă balonul de la purtător. Și apoi caut soluții practice.
Fac curățenie sau aranjez/rearanjez lucruri prin casă. Chiar și cea mai mică activitate care mă face să mă simt productivă se simte atât de bine! Fie că le fac pentru mine, pentru casă, pentru creatura care e pe vine – mă simt bine cu mine după. Iar când mai am și un rezultat fain, cum sunt momentele când adun lucruri de donat, e un sentiment genial! 😀 În general, nu trebuie să fie ceva major. Poate să fie vorba și doar de o curățenie prin aplicațiile de pe telefon, pe care nu le-am mai folosit de mult sau prin pozele adunate de-a lungul anilor.
Scriu de mână. E o chestie care îmi lipsește în ultimii ani, de când nu mai sunt la facultate și stau mai mereu cu laptopul în față. Iar beneficiile scrisului de mână sunt recunoscute. Într-o vreme de mult apusă și anume prin liceu, țineam jurnal. Acum, tot p-aproape, îi scriu tot un fel de jurnal ființei mele. Pe lângă ce vorbesc cu ea zilnic, vreau să las și chestii scrise din viața de zi cu zi, despre mine sau despre cei apropiați nouă, chestii pe care plănuiesc să i le dau spre citire – cândva, încă nu am decis momentul potrivit.
Mă deconectez de la lume. Pun telefonul pe silențios și nu mai verific Facebook sau mail, ci pur și simplu mă rup de lumea virtuală. Poate mă odihnesc, poate citesc o carte, poate mă uit la un film sau colorez ca un copil. Important este efectul pe care îl are asupra mea toată treaba asta.
Îmi pun muzică relaxantă. Nu am un playlist anume, dau o căutare și mă las purtată pe mixurile pe care le găsesc pe Youtube, de obicei. Găsesc rezultate bune folosind cuvinte cheie de genul – relaxare / meditație / somn / liniște.
Beau apă. Știu, pare un lucru banal – și totuși, prinși în alte activități sau în propriile gânduri, de multe ori uităm să mai facem și asta. Iar hidratarea joacă un rol important din multe puncte de vedere. Așa că eu trăiesc mereu cu sticle de apă la 2l pe lângă mine. Vara ajungeam să beau chiar și 10 litri de apă pe zi.
Îmi îngrijesc corpul. Fie că mă dau cu cremă sau îmi fac măști faciale, treaba asta mă face să mă privesc altfel în oglindă și să mă simt mai bine în pielea mea. Și chiar dacă stau în casă, îmi dau cu un parfum și un ruj.
Iar dacă nimic de mai sus nu merge, am descoperit de curând prin recomandare o melodie care mă scoate din orice stare, mă face să dau din cap și să fredonez de numa’. Este o melodie pentru copii, dar odată ce te prinde, sigur nu te mai lasă. Eu o ascult de două zile pe repeat, iar al meu și-a setat-o ca sunet de alarmă de când a auzit-o prima dată. :))
Provocarea maximă este să dați play și să nu vă facă să zâmbiți, măcar. Enjoy!
