Ce ți-e și cu motivația…

Mă uit la ceas și este 7:48, într-o zi de luni ploioasă. Iar eu stau cu laptop-ul în brațe, în timp ce îmi savurez ceaiul de dimineață, după ce am făcut yoga.

În alte zile, poate nici nu m-aș fi dat jos din pat până pe la 10.30. Adevărul e că după Austria și odată cu întoarcerea în România, mi-a devenit din ce în ce mai greu să îmi regăsesc motivația, disciplina, inspirația. În Austria am dispărut din online din motive logistice, iar în România nu îmi vine să mai revin din simplul fapt că mi-a fost bine cum eram în Austria.

La momentul actual, să mai stau pe Facebook sau în online, chiar și să mai scriu pe blog, mi se pare exact cum e ziua de astăzi, 25.04.2016 – o zi de luni ploioasă. Am ba energie, ba inspirație, ba timp, ba motivație, ba chef, ba una, ba alta, dar niciodată toate în același timp. Și nici disciplina nu mai există la nivelul la care exista odată, ca să le adun pe toate cele de mai sus la o discuție.

Câteodată mă bucur de faptul că nu am un program zilnic stabilit, că am timp și spațiu să mi-l creez eu, că sunt mai zen când trebuie să mă ocup de lucruri neprevăzute, când mă pot implica în proiecte alese de mine și care îmi fac plăcere. Alteori, îmi este dor de o mică rutină, să știu că orice ar mai apărea, măcar am un orar cât de cât setat și nu e totul în bătaia vântului. Și e clar că oricât de vag ar fi, programul ăla m-ar ajuta să am puțin mai multă disciplină decât acum, când sunt lăsată de capul meu.

Mi-aduc aminte acum aproximativ un an, cum arăta o zi din viața mea: trezirea pe la 5-5:30 dimineața, sală și piscină/saună de la 6:00, până undeva în jur de ora 8:00. Apoi, mers la supermarket, cumpărat mâncare/fructe/legume pentru ziua în curs, și undeva de pe la 9:00 ajuns la birou. Uneori, când chiar mă ambiționam, apucam să spăl și mașina.

Știu că totul pornește din interior, motivația asta, împreună cu disciplina de care zic că lipsește, dar chiar e incredibil cât de multe poate schimba un singur an – un an tumultos, cu schimbări și deraieri de la ce credeam a fi o viață stabilă.

Acum, înapoi în zilele noastre, încercând să găsesc răspunsurile la întrebările mele, am ajuns să îi întreb pe alții:

* ‘Tu cum te pui pe treabă, când nu ai chef?’

* ‘Unde îți găsești inspirația să faci X lucru?’

* ‘Cum te lupți cu tine când știi că trebuie să faci ceva, dar balanța te înclină mai mult spre lasă pe mai încolo?’

etc., etc., etc. …

Varietatea răspunsurilor este mare, de la replici prin citate – ‘Cea mai lungă dintre călătorii începe cu un singur pas’ sau ‘Oamenii de succes și cei obișnuiți au multe în comun și fac aceleași lucruri. Diferența este că primii continuă să le facă, chiar și atunci când le lipsește dispoziția necesară’, și până la cel mai simplu – ‘Eu, pur și simplu, mă apuc de cel mai banal lucru de pe lista mea, iar apoi intru în acțiune și mă încarc cu energie, așa că cel mai bine îmi este să continui’.

Răspunsuri absolut legitime… Doar că așa cum nu există vreo rețetă universală a succesului, așa ți-e și cu viața. Motivele diferă de la om la om, și pe fiecare ne împing de la spate lucruri complet diferite.

 

Acum, că ți-am arătat că nu am de ce să copiez după tine, îmi spui și mie – tu cum vezi treaba asta cu motivație și inspirație și disciplină? 🙂

4 Comments

  1. Am inteles. Da, cred ca aici poate aparea problema pentru multi dintre noi. In sensul ca poate ne-am trezi dimineata la 5, dar pentru asta trebuie sa te culci devreme, ceea ce e greu de realizat, mai ales daca esti genul de om care vrea sa se ocupe seara si de hobbyuri sau alte ocupatii care nu tin neaparat de serviciu sau chestii de rutina zilnica. Mai pe scurt: e ziua prea scurta ca sa ma trezesc devreme. 🙂

  2. Dan,
    Ora de culcare varia in jur de miezul noptii 🙂 Si cam asa functiona bine organismul meu, daca se odihnea 5-6 ore pe noapte. Iar cand imi mai luam si eu zile libere sau vacante, tot dupa aceeasi perioada de somn se trezea, indiferent la cat adormeam.

Lasă un răspuns