Seara de Storytelling

Aici și aici vă spuneam cum este la storytelling. Apoi, am primit și mai multe întrebări și interes din partea multora. Pe unii dintre voi, chiar i-am convins să mă însoțească, și nu doar o dată, hihi.

Acu’, a venit momentul potrivit să aflați mai multe! Aveți o invitație oficială din partea mea, pentru un eveniment nou creat, tot de această comunitate de oameni mișto – Seara de Storytelling.

Când? Joi, 2 Aprilie 2015, ora 18.45 (știu, v-am anunțtat cam târziu… Dar promit că dacă rămâneți pe aproape aflați și motivul pentru care am întârziat cu anunțul, curând, zilele astea, ce și cum. Dar serios că aici merită să ajungeți)

Unde?  Ceainăria ArCuB (locația e genială, been there, seen that, tried that, loved that!)

Aici puteți găsi mai multe detalii, chiar de la sursă. Haidi, dați un click acolo și aflați programul și desfășurarea serii interesante pregătite! Eu promit că vă va plăcea de povestitorii serii, îi știu pe toți și pe fiecare i-am ascultat cu mult interes, de fiecare dată. Pot doar să dau din casă faptul că au multe povești frumoase de spus, care vă vor lăsa cu ceva mai mult, la finalul întâlnirii 🙂

 

cover 2 aprilie joi 2015 storytelling ana maria popa blog post www.anamariapopa.com blogger.jpg

Cum a fost la Stai să-ți povestesc…

Vă spuneam aici că urma să particip la un eveniment de storytelling, o comunitate practică, mai exact.

E doar normal că o să revin la voi și cu o părere… Păi, nu?

Deci, a fost foarte tare, m-am distrat maxim la prima ediție, și pentru  că mi-a plăcut, am revenit și la a doua, și la a treia și toooootttt așa. Deh, momentan suntem într-o mică pauză, după Sărbători și o schimbare de locație. Așa că o să vă povestesc, pe scurt, despre ce se întâmplă pe acolo. Cu dovezi! aka poze.

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri

 

Da, ați ghicit – eu am făcut parte din povestitori. După cum se poate vedea, eram foarte captivă în povestea mea. Subiectul? Compromisul în viață. Ideea generală? Faptul că eu mi-am dorit de mică un câine. Meh, long story short, ca să îmi satisfac nevoia și nici să nu o oblig pe mama să îmi ia un câine de care tot ea să aibă grijă apoi, mi-am fâcut prieteni cu câini, pentru ca apoi să ies cu ei în parc și să pun monopol pe animalele lor. Pe cuvânt că suna mai drăguț în momentul prezentării, și nu atât de freak precum am prezentat eu acum.

A fost chiar atâââââttttt de draăguț, că am și câștigat diplomă la final!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri alexandra cilliota

 

Despre oameni? Mișto, mă! Și astea sunt încă poze de la prima întâlnire, doar. Acum suntem și mai mișto, e o comunitate în adevăratul sens al cuvântului!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri grup

 

Ah, era să uit. Selfieeeeeee!!!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri selfie

 

Basically, arată cum arată din poze, eu vă pot povesti și mai multe, dar cel mai bine vedeți voi, participați și aflați pe pielea voastră 😀

Oameni minunați, pur și simplu.

Mai știți când vă spuneam ce îmi doresc de ziua mea? Aici era faza. Și toată ideea se construia în jurul faptului că de ziua mea tot ce vreau este să am în preajma mea oameni frumoși. Eu mă mulțumeam și cu unul singur, pe care îl aveam deja, Florin pe numele lui. Dar nuu, lucrurile nu au rămas așa… Florin mi-a adus o armată de oameni frumoși, cu ocazia zilei mele de naștere.

Ce au făcut ei? Au planificat cu câteva săptămâni înainte de ziua mea, ca astăzi, 14 Decembrie și cu două zile înaintea zilei mele de naștere, să mă surprindă. Am avut o săptămână tare agitată și pe fugă dintr-o parte în alta, iar ziua de duminică mi-o rezervasem doar pentru mine. În limbajul meu, era me-day, ziua în care eu nu răspundeam la telefoane, ziua în care mă ocupam doar de mine și atât. Și am anunțat acest lucru și celor din jurul meu, ca să nu mă dea disparută.

Mi s-a părut absolut normal că oamenii încercau să mă scoată în oraș, iar eu cu cea mai mare naturalețe îi refuzam. Și aici e partea în care Florin, din om frumos, devine om minunat. El a coordonat oamenii din București – Găbitza, Onur, Sorin, Sergiu, dar și pe verișoara mea de la Oradea – Iulia, astfel încât să pună la punct o surpriză maximă. Numai că nu a ieșit un singur mic amănunt: eu refuzasem toate invitațiile în oraș și deja îmi închisesem telefonul, așa că nimeni nu dădea de mine, în nici un fel. Și astfel, nu reușeau să mă cheme la ceainăria mea favorită.

Așa căăă, oamenii aștia mișto au venit la mine acasă și m-au trezit din somn. Au sunat timp de aproximativ două minute la ușă, ceea ce este incredibil. Serios, ați stat la ușa cuiva să sunați 2 minute într-una?! E groaznic, mai ales pentru cel care este înăuntru. Inițial, am zis că sunt colindătorii, având în vedere perioada specifică. Apoi, tot lungindu-se, mi-am dat seama că era cineva cunoscut, dar din moment ce eu anunțasem că vreau să mă relaxez, nu vedeam urgența.

Cu o falcă în cer și una în pământ, am deschis ușa și i-am văzut… Aveau un tort portocaliu (culoarea mea favorită) cu conținut de Bubblegum și Marshmallows (înghețata mea favorită). Și îmi cântau ‘La Mulți Ani’. Asta, pe scurt… Pentru imagini și sunet – vă invit aici.

Povestea este cu atât mai frumoasă și mai wow, pentru mine, cu cât eu sunt persoana care se prinde foarte repede de absolut tot ce i se pregătește… D-asta, în general, este foarte greu ca mie să îmi facă cineva un cadou sau o surpriză. Iar Florin știe tare bine asta, pentru că de fiecare dată când mi-a făcut un cadou, am ghicit dinainte ce urma. Și acum, nu numai că a reușit să mă surprindă, dar mai coordonase o echipă de oameni care să facă asta cu el, împreună.

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends featured image

 

Așadar, am primit o tiară demnă de o prințesă – care sunt, da?! – și o diplomă prin care se atestă că astăzi, 14 Decembrie, sunt declarată a fi cel mai vesel copil!

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends cake cutting orange bubblegum picture tiara princess diploma

 

Gândul meu în legătură cu povestea de azi?… Că nu știu ce am făcut la viața mea, dar sigur a fost ceva al naibii de bine, de am acești oameni frumoși în preajmă, cu Florin în frunte! 🙂 Pentru ei și pentru surpriza asta, știu că am de ce să fiu recunoscătoare!

 

P.S.: Iar dacă vă întrebați cum arată un tort făcut din înghețată Bubblegum și Marshmallows, mai jos găsiți răspunsul 🙂

 

anamariapopa.com blog post surpriza birthday friends cake cutting orange bubblegum picture tiara princess diploma marzipan

 

Stai să-ți povestesc…

Oh, debordez de fericire! 🙂

Dar să încep cu începutul. Cam de o săptămână, mă pasionează un nou subiect – Storytelling-ul. Am căutat și am căutat, și am și găsit, știri și tips&tricks și de toate, pe site-uri din alte țări. Nu mă deranjează absolut deloc, mai ales că abia aștept o ocazie să mai lecturez în engleză. Eh, și la o zi după căutările și găsirile mele, în news-feed-ul meu de Facebook apare un share al unei prietene (Alexandra), transmis de la Alexandru, pe care eu nu îl aveam în listă.

 

storytelling conversation facebook chat alexandru glod anamariapopa.com ana maria popa storyteller public speaking training bucuresti 4 decembrie 2014 alexandra cilliota

 

Așa că, fuguța-fuguța i-am dat add lui Alexandru și mi-am exprimat interesul față de evenimentul gândit, am cerut detalii și hop-așa, m-am înscris și ca vorbitor. Mi-am primit tema și subiectul – care sunt secrete și le veți afla doar dacă sunteți prezenți acolo pe data de 4 Decembrie – și abia aștept, cu mare nerăbdare, atât evenimentul în sine, cât și tematica, dar și să cunosc oamenii din spatele conceptului.

Deci… Cine vine să povestim împreună, pe data de 4 Decembrie? 🙂 Detalii, aici.

 

Storyteller 4 Decembrie Ana Maria Popa anamariapopa.com blog post storytelling 2014 alexandru glod alexandra cilliota stai sa povestesc

Mai am o lună…

Și mai cresc puțin.

Pe 16 decembrie împlinesc 23 de ani 🙂 De mică am fost o răsfățată și cam în perioada asta a anului începeam să fac lista pentru: ziua mea, Moș Nicolae, Moș Crăciun, Revelion. Aveam multe de sărbătorit, așa că și lista pentru familie era pe măsură.

Eh, acum câteva zile mă entuziasmasem ca un copil mic de ziua mea, și mi-am dat seama că este momentul potrivit să fac lista de dorințe. M-am gândit la ce îmi doresc eu de ziua mea, pentru mine de la mine. Pentru că deja am crescut și nu mai depind de nimeni pentru cadouri. Și, deși totul pare în general ușor, că văd o geantă sau o pereche de pantofi sau orice, în viața de zi cu zi, acum când m-am așezat să le pun pe hârtie să îmi dau seama ce cadou să îmi iau, am realizat un singur lucru: nu vreau nimic din ce pot cumpăra banii.

În ultima lună, am ajuns la concluzia că lucrurile materiale nu mă mai fac fericită, din contră. Mă simt sufocată de toate obiectele pe care le dețin și de care nu mai am loc. Așa că am început să dau din ele sau să le donez, în funcție de starea în care se găsesc. Pe de altă parte, recunosc că sunt femeie și totuși rămân un copil când vine vorba de ‘jucării’ noi, le văd și mi le doresc. Așa că am făcut un pact cu mine: vreau calitate și nu cantitate, iar la fiecare lucru de calitate pe care mi-l cumpăr, dau sau donez alte 3 lucruri din garderoba mea.

Iar acum cu ziua mea și celelalte sărbători aveam ocazia perfectă să îmi fac cadou lucrurile de calitate pe care mi le doresc. Dar stând și punând în balanță raportul nevoie-dorință, mi-am dat seama că de ziua mea îmi doresc ceva în care banii nu sunt mijlocul de achiziție. Îmi doresc ceva ce nici măcar nu ține în mare parte de mine.

Am realizat că îmi doresc să am parte de oameni frumoși, oameni care să intre și să rămână în viața mea, oameni constanți și echilibrați. Mi-aș dori să trăiesc momente frumoase alături de oamenii respectivi. Aș vrea să văd mai multă bunătate și înțelegere de la oameni către oameni, dar și sprijin și acceptare necondiționate… Pentru că mă întristează să văd persoane din jurul meu care suferă când sunt judecate sau tratate în feluri cum nu ar merita.

Așa că de ziua mea îmi doresc, și știu că nu cer multe, pentru că am văzut că se poate: persoane frumoase, deschise, comunicative, cu care chiar dacă ceva nu se întâmplă conform dorințelor sau așteptărilor, să se poată rezolva divergențele. Persoane empatice și care să țină la respectul și sprijinul între oameni. Mai pe scurt, persoane umane 🙂 Vreau să le cunosc și mai vreau să rămână în preajma mea. Atât.

La mulți ani mie, peste o lună!

Florin, om frumos

Pe Florin l-am cunoscut în urmă cu câteva luni doar, ca apoi să realizăm că am făcut același liceu. Ne aveam pe Facebook și nu am vorbit niciodată, schimbasem like-uri și atât. Și apoi vine faza declanșatoare.

Prin aprilie-mai, am participat la un eveniment alături de un prieten. La un moment dat, stăteam lângă scenă și văd mai încolo un tip, dintr-un grup, care mă fixa cu privirea. Avea un aparat foto în mână, dar nu prin el mă privea. Îi zic prietenului în a cărui companie mă aflam – ‘Nu te uita insistent, dar în spatele tău e un tip dubios care mă fixează cu privirea. Uită-te și tu, că poate mi se pare mie’. Ăsta se uită și îmi confirmă bănuiala. Trece petrecerea, trece timpul, tot nu aflasem care era treaba cu ‘tipul dubios’.

Apar pe Facebook pozele de la petrecere și îl văd pe acel tip dubios, și că suntem prieteni virtuali. Normal că îi dau mesaj să îi spun că am aflat că el era urmăritorul de la eveniment. Continuăm să vorbim destul de mult, timp în care aflăm și de faza cu liceul, și decidem să ne întâlnim într-o seară în care eu îl cooptez la o adunătură de prieteni și jocuri.

Toată lumea a fost happy și s-au înțeles bine, so, am continuat să ieșim. Mi-a făcut poze frumoase foc de ziua mea (exemplu, mai jos) de Sfântă Mărie și îmi place de el că mă face mereu să râd.

 

anamariapopa.com blog post florin om frumos poza fericire

 

anamariapopa.com blog post florin om frumos poza fericire carusel

 

anamariapopa.com blog post florin om frumos poza fericire balonase

 

Dar motivul pentru care el intră în categoria oamenilor mei frumoși este altul 🙂 El este cel care a avut grijă de mine când am avut piciorul în ghips. El este cel care a alergat de la medicul meu de familie, la farmacie să îmi facă rețeta și înapoi la medicul de familie să corecteze un medicament, și iar la farmacie și apoi la mine, să îmi aducă medicamentele. El mi-a făcut cumpărăturile, când nu mă puteam ridica din pat și apoi tot el a fost cel care nu m-a lăsat să fac nimic singură nici măcar în momentul în care am început să merg în cârjă.

Florin a alergat mereu să îmi ia înghețată când aveam poftă, să îmi aducă în miez de noapte cartofi prăjiți de la McD, și apoi când i-am spus că vreau și wedges, s-a dus iar și a revenit, la ora 1 dimineața. Și pe toate astea le făcea în timp ce mai și muncea tură de 12 ore.

Apoi, în aceleași condiții, venea cu mine în fiecare dimineață la spital, la recuperare. Timp de o lună. Și nici aici nu s-a oprit. Încă îmi este alături, încă mă ajută și reprezintă un sprijin pentru mine.

Florin este un om frumos prin felul lui de a fi și deși nu îi spun prea des, îl apreciez enorm și reprezintă un exemplu pentru mine!

 

anamariapopa.com blog post oameni frumosi florin om frumos

Îți mulțumesc, om drag, pentru tine! 🙂

Yes, We Can!

În weekend-ul 11-12 Octombrie, am participat, alături de oameni frumoşi, la cursul de Public Speaking organizat de Dragoş Stoian. Acolo, printre multe alte lucruri interesante pe care le-am aflat, mi-a plăcut în mod special ‘pregătirea’ dinaintea intrării pe scenă. Dragoş o numea ‘ancoră’, după termenul din NLP. Astfel, se crea starea necesară prin imitarea unui anumit gest, prin fredonarea unei melodii, etc., ceva care să te ajute să intri in starea respectivă.

Personal, în momentele alea mă vedeam fredonând melodia Bon Jovi – Because We Can, împreună cu nişte mâini în aer! Melodia asta îmi dă un aer învingător, fix aşa mă simt când o ascult, simt că totul este posibil că sunt capabilă de orice (bun) şi absolut nimic nu îmi stă în cale!

Despre mine şi melodia asta a scris şi Alex, aici.

Vă las şi pe voi să o ascultaţi şi să vă încărcaţi cu energie şi pozitivism! 😀