Ce se schimbă de la an la an

Un an poate aduce cu sine multe schimbări, unele pe care nici nu ni le putem imagina. Anul trecut pe vremea asta, în Decembrie 2016 eram o persoană care începea un loc nou de muncă și se gândea ce să facă de Revelion. Nu m-aș fi gândit că doar 365 de zile mai târziu eu o să scriu articolul ăsta de final de an cu bebe al meu în brațe. 😀

Povestea zice că în Ianuarie am cunoscut omul care avea să îmi fie partener în toată aventura asta, deși nu știam nici unul ce ne așteaptă. Tot prin Ianuarie la final sau Februarie la început am și rămas însărcinată, deși credeam că nu pot avea copii. În Martie la final am aflat despre ființa care se contura înăuntrul meu, când ea deja avea două luni. Și lunile au continuat să treacă, burta mea s-a mărit, iar în Noiembrie mi-am cunoscut creatura și tot atunci am știut ce înseamnă un cocktail de sentimente nebune-nebune-de-tot. Am devenit atât de topită după ea, încât îmi vine să mănânc din ea. Omul nostru zice că toată treaba asta este ca un drog, iar noi suntem dependenți de momentele astea. Și zău dacă aș ști să descriu mai bine de atât.

Momente mărunte sau mari, ele ne arată cum trece timpul și ce însemnătate are acesta. După atâția ani care parcă au trecut degeaba, ani în care nu schimbam nimic pe măsură ce se ducea timpul, iar eu rămâneam în aceleași povești și cu aceiași oameni, 2017-le a venit și a schimbat regulile și nu doar atât.
Zilele trecute mi-a trecut prin minte o chestie: dacă mi-ar fi zis cineva ‘vezi că la locul ăsta nou de muncă o să cunoști pe cineva și o să ai un copil cu el până la finalul anului următor’, nu știu dacă m-aș mai fi angajat acolo. Pentru că totul părea prea rapid, prea multe schimbări la care ar fi trebuit să mă adaptez brusc și automat, aș fi gândit prea mult orice lucru și nu m-aș fi bucurat de momentele efective.

Așa că poate ar trebui să ne gândim mai bine, să ne reevaluăm poveștile și să avem curajul să schimbăm ceva. Nu pentru că un nou an este aproape aici, ci pentru noi, pentru fericirea noastră. În funcțiile de poveștile și momentele în care se află fiecare, iată cât de multe se pot transforma:

  • poți să faci ceva de care ți-a fost mereu frică
  • poți să îți dezvolți sau să înveți un skill nou, o limbă nouă
  • poți să renunți la un obicei sau o relație toxică
  • poți să îți schimbi stilul de viață, mintea sau corpul
  • poți să îți schimbi locul de muncă dacă nu îți place și să îți găsești o activitate plătită pe care să o faci cu plăcere
  • poți să explorezi cartierul, orașul, țara, continentul, lumea întreagă
  • te poți provoca să privești lucrurile dintr-o perspectivă diferită decât până acum
  • îți poți realiza un vis tot amânat și amânat
  • te poți expune mai des la a cunoaște oameni noi și, cu puțin noroc, să fie din categoria celor care rămân acolo…

Astea sunt doar câteva dintre exemplele de noutăți pe care le poate aduce cu sine un an nou, exemple care mi-au venit în minte pentru că mi-ar fi plăcut să le conștientizez mai devreme, să le pun pe hârtie și să acționez asupra lor cumva, chiar și cu pași mărunți, în anii care au trecut. Bucuria mea este că, la momentul prezent, oricare au fost deciziile luate în trecut, povestea în care mă găsesc acum este una frumoasă și de care mă bucur fără regrete. Toate acțiunile trecute m-au adus aici și sunt împăcată și liniștită.

 

Urmează 365 de zile în care îți poți schimba cursul vieții, zile în care poți face lucruri extraordinare. Puterea pentru toate este în mâinile tale! 🙂 

Un 2018 magic!

Cum mă dreg când nu am chef de nimic

Mi s-a întâmplat din ce în ce mai des în ultima lună de sarcină să mă trezesc lipsită de chef, să mă simt ca un zombie sau să mă mișc greu prin casă și, automat, să nu mă ridic de pe canapea. Dintr-un om activ și mai mereu în mișcare, am ajuns să îmi doresc doar să zac până iese ființa mea din mine. Și asta nu pentru că mi-aș dori să stau efectiv degeaba, ci pur și simplu pentru că a devenit greu să mă mai îmbrac și să mă încalț – și foarte puține lucruri mă mai încap, pentru că nu mai pot să conduc sau să parchez și să mă simt la fel de relaxată ca mai înainte. Toată treaba cu burta creează un disconfort care nu se lasă ignorat, așa că, cumva, trebuie să îmi mai găsesc lucruri de făcut, chestii plăcute care să mă scoată din starea schimbătoare pe care o am în ultima perioadă.

În primul rând, mă aduc cu picioarele pe pământ și mă consolez cu gândul că mai este puțin de tot până mi se dezumflă balonul de la purtător. Și apoi caut soluții practice.

Fac curățenie sau aranjez/rearanjez lucruri prin casă. Chiar și cea mai mică activitate care mă face să mă simt productivă se simte atât de bine! Fie că le fac pentru mine, pentru casă, pentru creatura care e pe vine – mă simt bine cu mine după. Iar când mai am și un rezultat fain, cum sunt momentele când adun lucruri de donat, e un sentiment genial! 😀 În general, nu trebuie să fie ceva major. Poate să fie vorba și doar de o curățenie prin aplicațiile de pe telefon, pe care nu le-am mai folosit de mult sau prin pozele adunate de-a lungul anilor.

Scriu de mână. E o chestie care îmi lipsește în ultimii ani, de când nu mai sunt la facultate și stau mai mereu cu laptopul în față. Iar beneficiile scrisului de mână sunt recunoscute. Într-o vreme de mult apusă și anume prin liceu, țineam jurnal. Acum, tot p-aproape, îi scriu tot un fel de jurnal ființei mele. Pe lângă ce vorbesc cu ea zilnic, vreau să las și chestii scrise din viața de zi cu zi, despre mine sau despre cei apropiați nouă, chestii pe care plănuiesc să i le dau spre citire – cândva, încă nu am decis momentul potrivit.

Mă deconectez de la lume. Pun telefonul pe silențios și nu mai verific Facebook sau mail, ci pur și simplu mă rup de lumea virtuală. Poate mă odihnesc, poate citesc o carte, poate mă uit la un film sau colorez ca un copil. Important este efectul pe care îl are asupra mea toată treaba asta.

Îmi pun muzică relaxantă. Nu am un playlist anume, dau o căutare și mă las purtată pe mixurile pe care le găsesc pe Youtube, de obicei. Găsesc rezultate bune folosind cuvinte cheie de genul – relaxare / meditație / somn / liniște.

Beau apă. Știu, pare un lucru banal – și totuși, prinși în alte activități sau în propriile gânduri, de multe ori uităm să mai facem și asta. Iar hidratarea joacă un rol important din multe puncte de vedere. Așa că eu trăiesc mereu cu sticle de apă la 2l pe lângă mine. Vara ajungeam să beau chiar și 10 litri de apă pe zi.

Îmi îngrijesc corpul. Fie că mă dau cu cremă sau îmi fac măști faciale, treaba asta mă face să mă privesc altfel în oglindă și să mă simt mai bine în pielea mea. Și chiar dacă stau în casă, îmi dau cu un parfum și un ruj.

Iar dacă nimic de mai sus nu merge, am descoperit de curând prin recomandare o melodie care mă scoate din orice stare, mă face să dau din cap și să fredonez de numa’. Este o melodie pentru copii, dar odată ce te prinde, sigur nu te mai lasă. Eu o ascult de două zile pe repeat, iar al meu și-a setat-o ca sunet de alarmă de când a auzit-o prima dată. :))

Provocarea maximă este să dați play și să nu vă facă să zâmbiți, măcar. Enjoy!

Experiența #MiniAMP (+concurs pentru viitoare mămici)

 

Atunci când am aflat că sunt însărcinată mi-au trecut 1093,54 de lucruri prin minte, efectiv de toate. Au fost cele mai lungi 5 minute din viața mea, de la ora 7:30 dimineața și până la 7:35, când am tras trapa testului de sarcină. Prima reacție a fost, bineînțeles – N-are cum.

Nu știam nimic despre ce înseamnă a crește un copil sau a fi mamă și nici nu îmi plăceau copiii altora. Primul și singurul copil suportabil fusese fiica celei mai bune prietene și cam atât. Iar cu cât am început să citesc pe subiect și să intru în detalii cu alte persoane, m-am și retras din acțiunea de documentare. Pentru că sunt genul de om care preferă să le ia pe toate pas cu pas, așa cum vin, mai degrabă decât să aflu experiența altora sau să aud despre ce ar putea să se întâmple, să mă îngrijorez și tot așa.

Am avut noroc de o sarcină ușoară și aș minți să zic altceva. Am avut ocazia să fiu activă și să mă mișc prin țară pentru activități profesionale până pe la 7 luni, am făcut yoga și am mers la bazin să înot, am continuat să merg de două ori pe săptămână la masaj și mi-am dus viața la fel ca înainte. Nu am avut simptome, grețuri sau pofte ieșite din comun – eu fiind o persoană pofticioasă oricum. De sarcină am aflat când deja aveam 2 luni. Nici burtă nu prea am avut până la momentul de 7-8 luni. Analizele toate ieșeau bine, eu mă simțeam minunat. Dar mi-a venit și mie rândul, că nu se putea ca toate să fie roz.

La 8,5 luni a venit momentul să ne mutăm în apartament mai mare și atunci au început lucrurile care fac grea viața unei gravide. Norocul a fost și aici că abia spre final am știut ce sunt picioarele umflate, durerile de spate și stările irascibile, și oricum am avut oameni care mi-au fost sprijin enorm.

Acum, la 9,5 luni și extrem de aproape de momentul mult așteptat, chiar pot să zic că mi-a plăcut să fiu însărcinată. Cu siguranță, mai mult mie decât oamenilor care au stat în preajma mea și au trebuit să mă suporte și să mă ajute chiar și cu lucrurile cele mai mărunte – ca să ne înțelegem, au fost momente când necesitam să fiu împinsă și să prind avânt pentru a mă ridica de pe canapea. :)))

Nu îmi vine să cred cât de aproape este momentul în care îmi voi cunoaște ființa, să văd și să țin în brațe creatura #MiniAMP pe care am tot simțit-o mișcând în interior de câteva luni încoace. Știu că voi fi obosită și stresată sau nu voi avea timp de nimic pentru mine sau alții din exterior, dar tot ce văd eu în fața ochilor sunt clipele în care îmi voi privi piticania pentru prima oară sau când o voi vedea făcând primii pași sau îi voi auzi primul gângurit. Mi se pare că asta-i magie pură, deși încă nu am ajuns să trăiesc momentele alea. Abia aștept restul vieții mele! Nu am vreo îndoială că va fi minunată, plină de provocări și bucurii, nebunie curată și haos, că va însemna redefinirea tuturor priorităților mele. 🙂

 

– – –

CONCURS!

Un lucru pe care mi l-aș fi dorit și îl realizez abia acum este că mi-ar fi plăcut să am șansa și mai ales timpul să particip la seminarii și discuții pe subiect, într-un cadru organizat și cu specialiști în domeniu, dar și să socializez cu cele care au trecut deja prin etapele care pe mine abia mă așteptau. Cum nu am avut timpul necesar și fiind plecată din oraș pentru diverse activități, îi simt lipsa.

Dar, vestea bună este că nici pentru mine, dar nici pentru alte viitoare mămici nu este timpul pierdut. Sâmbătă, pe 28 Octombrie voi participa la primul seminar din seria de evenimente Parenting Academy și vreau să ofer ocazia și altor 3 viitoare mămici de a veni însoțite. Astfel, pun la bătaie 3 invitații duble pentru seminarul de sâmbătă.

Între orele 10:00 și 14:00 ne adunăm la Hotel Sheraton, unde vom afla idei despre o sarcină sănătoasă, cu tot ce include ea: dezvoltare, teste necesare, nutriție. 🙂 Mai multe detalii și agenda evenimentului se pot afla aici.
Pentru participare și câștigarea uneia dintre cele 3 invitații, tot ce trebuie să faceți este să vă înscrieți printr-un comentariu la articol sau la postarea de Facebook, în care să descrieți în câteva rânduri ce ar însemna pentru voi o sarcină sănătoasă. Invitațiile se acordă în regimul primul venit-primul servit, deadline-ul fiind azi, 27 Octombrie.

Vă aștept cu drag mesajele până la finalul zilei și rămâne să ne vedem mâine la eveniment!