Dragoste în jurul lumii: World Ride 2016

Există dragoste. Există nebunie. Și mai există ceva numit dragoste nebună, în cel mai bun și frumos sens al cuvântului. Așa sunt Diana și Florin 🙂 Sau cum se descriu chiar ei – ‘Un cuplu pe două roți…și multe bagaje…pleacă în jurul lumii’.

anamariapopa.com blog world ride 2016 post diana florin moraru casatorie

Oamenii ăștia mișto și-au pus în minte să sărbătorească într-un mod special evenimentul cel mai important din viața lor: de curând căsătoriți, ei au planul de a stabili trei recorduri mondiale – prima excursie în jurul lumii, în cuplu, pe motocicletă, cele mai multe căsătorii – prin fiecare țară prin care trec, și cele mai multe steaguri ale unei țări, plantate prin întreaga lume.

Mai pe scurt, globul pământesc le va oferi aventura vieții. How cool is that, serios?! Diana și Florin și-au făcut planul și vor traversa 87 de țări, unde vor planta steagul României, pe 5 continente, în timp ce vor parcurge peste 90.000 km.

Așa, ei calcă pe urmele primului român care a făcut înconjurul lumii. În 1910, Dan Dumitru a stabilit recordul mondial pentru parcurgerea a 100.000 km, pe jos, purtând mereu costumul național. (Băi, și eu am făcut răni în talpă de la 8-9 km de mers pe jos prin București…). Până în anul 1923, când a finalizat traseul, Dan Dumitru a uzat 497  de perechi de opinci și 28 de costume naționale.

Daaar, să revenim în prezent, la oamenii noștri interesanți. Bineînțeles că o astfel de experiență necesită multă pregătire și sprijin, așa că și-au pus tot curajul la bătaie și sufletul pe tavă, atunci când au recunoscut că au nevoie de ajutor. Au adunat deja o listă de parteneri și sponsori, și rămân deschiși la orice comunicare și dorință de a participa, direct sau indirect, la povestea ce o vor scrie. Aici pot afla mai multe detalii toți cei care doresc să se implice, de la personalizarea steagurilor pe care le montează, la sprijin financiar prin transferarea de sume în conturile deschise special pentru ocazia asta, sau doar sfaturi legate de locurile pe unde urmează să exploreze.

Ba mai mult, simpla veste și transmitere de info despre planul lor, ajută! Pentru că suntem oameni și așa funcționăm. Ne aprindem de la emoțiile și sentimentele care ne încearcă atunci când citim/vedem/auzim povești și experiențe.

Iar asta este o poveste despre iubire, curaj, aventură, nebunie, călătorii, recorduri personale și mondiale. Doar – lucrurile mărețe nu au fost realizate niciodată din zona de confort, nu? 🙂

Lecția de viață pe 2015

M-am întâlnit cu un prieten, cu puțin înainte să plec. Nu ne mai văzusem de luni bune. Așa că am stat la povești despre ultimele întâmplări, iar omul respectiv m-a făcut să mă gândesc ce fac eu bun în viața asta. Și experiența mi-a arătat că oamenii au avut de învățat din poveștile mele, fie ele fericite sau triste.

Eu am fost și continui să fiu genul de om care preferă să învețe pe pielea lui, să știe de ce va evita pe viitor anumite chestii, mai degrabă decât din ce îmi auzeau urechile. Așa am ajuns să primesc reacțiile – pozitive sau negative – ale celor din jur, care își găseau inspirația, lecțiile, alinarea sau ce mai aveau ei nevoie, în poveștile spuse de mine. Și tot așa am ajuns să transmit mai departe o experiență grea și învățaturile primite.

Nu mai devreme de Aprilie anul curent mă căsătoream. După unii, prea curând pentru vârsta mea sau pentru termenii relației, iar după alții făceam ceva complet greșit având în vedere că alesesem pe cineva de o altă naționalitate și religie. Ascultam pe fiecare în parte, dar știam ce zicea inima mea care era mult prea fericită, încât a omis să mai consulte și mintea.

Așa că pe 18 Aprilie 2015 devenisem soția cuiva alături de care abia așteptam să îmi petrec tot restul vieții, pe care să îl trăim în stilul nostru frumos de până atunci. Dar, ceva-undeva-cumva a intervenit, iar într-una din zilele imediat după semnarea actelor, omul de lângă mi-a arătat o parte a lui pe care eu nu o cunoscusem niciodată.

Inițial, am trecut peste, i-am căutat scuze, am încercat să schimb ceva la mine, pentru că acum eram doi. În decursul a celor aproape 4 luni care au urmat, atitudinea respectivă se accentua din ce în ce mai mult și se extindea. Am căutat iarăși explicații și motive, până am trăit un moment pe care nu îl doresc nimănui. Agresivitatea și violența atinseseră un nivel la care viața îmi fusese pusă în pericol, iar atunci a avut loc și trezirea la realitate.

Între timp, îmi pierdusem din apropiere oameni și nu mai știam la cine să apelez, cu cine să mă sfătuiesc, ce să fac. După multe telefoane date și planuri făcute, am reușit să ajung și la partea practică. Am plecat, am înaintat divorț și eram pregătită să îmi construiesc iarăși o viață de care să fiu mândră și în care să fiu fericită. Au mai urmat momente de groază, cu hărțuiri și teroare, dar ceva din mine îmi zicea să stau liniștită, că povestea se apropie de final.

Emoțile și trăirile de atunci? Ok, să ating și partea asta. Dacă au fost momente când mi-a fost greu? Nu, nu mi-a fost greu. Mi-a fost al naibii de greu și de dureros. Mă duceam în terapie și o rugam disperată pe terapeută să îmi zică orice, să fac orice, dar să nu mai simt ce simțeam. Să nu mai am amintirile alea. Să nu mă mai gândesc. Să nu le mai simt toate, învălmășite. Să trec mai repede peste. Dar nu există rețetă pentru asta. Durerea insistă să fie simțită, că poate-poate rămânem cu ceva după. 

Și eu, personal, am rămas – cu lecții despre viață și oameni. Mi-am găsit destul de repede un loc de muncă în altă țară și îmi continui viața – după ce am renunțat la cine m-a rănit cum nu mi-aș fi imaginat vreodată.

Ce transmit mai departe?

În primul rând și cel mai clar – conștientizarea acțiunilor. Dacă partenerul – care trebuie să fie sprijin, ajutor, familie – devine cel care cauzează suferința, acționează în cel mai mic sens de violență fizică sau teroare psihică și i se lasă impresia că i se permite, că i se găsesc scuze, atunci va reveni la acel comportament și îl va amplifica de câte ori simte nevoia să se exprime. Pentru că ceea ce permiți, exact aia va continua.

Nu, decizia de a pleca nu e ușoară. La naiba, e chiar grea. Mai ales când e vorba de alte lucruri la mijloc, poate când mai sunt și alte persoane implicate. Sau alte situații. Dar absolut nimic din lume nu se compară cu teroarea de a sta lângă cineva violent, lângă cineva cu care trebuie să îți măsori orice cuvânt sau acțiune, că e posibil să îți fie viața în joc. Da, tentația este de găsit scuze, pentru că e ușor – ‘a avut o zi grea’ sau ‘s-a certat cu cineva’… Nu există scuză pentru violența sau agresivitatea de orice natură. Și nu există nici cale de întoarcere de acolo.

Personal, nu cred că are vreo legătură cu religia – exemplul de față: religia musulmană. Deși lumea încercase să mă avertizeze ba cu glume, ba cu discuții serioase și teorii de viață și exemple, am preferat și vreau să cred în continuare că violența nu e o chestiune de religie. Este o alegere. Bărbatul alege să se poarte ca un animal cu femeia lui, consideră că are un avantaj în forța fizică și se folosește de el. Iar ideea conform căreia se va schimba pentru femeia pe care o iubește, dar pe care o abuzează, nu are fundament în viața reală, când te trezești în inferioritate musculară și forțoasă. 

Cred cu tărie, în schimb, că este în strânsă legătură cu felul și mediul în care bărbatul respectiv a fost crescut, de principiile de viață care i-au fost insuflate în famillie și apoi de cele pe care și le-a adoptat singur, ca un om în devenire ce este. 

Violența este o alegere, nu o întâmplare, nu o greșeală. De greșit, greșim cu toții, bărbați sau femei. Dar atâta timp cât sunt metode de reacție – metode umane, atâta timp cât există cuvinte prin care te poți exprima ca să rezolvi situațiile, o să o spun din nou – nu există scuză pentru așa ceva. 

Eu am ales să păstrez în istoria mea piatra asta de hotar și pot doar să mulțumesc.

Notă: Povestea originală a suferit mici modificări în transpunerea scrisă – din motive legale, dar care nu i-au afectat morala. Zic de motive legale pentru că după publicarea poveștii de mai sus, mi s-a transmis printr-un mesaj că personajul principal are de suferit prea mult de pe urma faptului că am făcut publice întâmplările, iar ca rezultat se va îndrepta spre zona legală să își facă dreptate.

Inițial, am fost revoltată. Nu mi se părea corect să nu pot transmite mai departe o poveste la care eu am participat și după care am avut suficient de tras. Nu mi se părea corect să nu am dreptul la libera exprimare. Nu mi se părea corect nici față de persoanele care trecuseră prin întâmplări de același gen și își găsiseră alinarea să vadă că nu sunt singure și că cineva are ‘voce să transmită mai departe’ niște evenimente dureroase. Așa că am vrut să continui și să merg și mai încolo…

Dar. M-am oprit o clipă și mi-am dat seama că intenția mea nu a fost niciodată – nici prin cele devenite publice, nici prin altceva – să îi fac rău omului pe care îl iubisem cândva. Am vrut doar să împărtășesc ceea ce trăisem. Iar reacția lui a fost suficientă să îmi dau seama că fiecare acționează după cum poate mai bine. Așa că și eu am reacționat în felul meu.

Am ales să păstrez publică, totuși, povestea, dintr-un singur motiv foarte simplu: reacțiile primite de la oameni. Am primit mesaje de la bărbați care își cereau scuze în numele ‘rasei’ pe care o reprezintă. Am primit mesaje de la femei pe care le-am ajutat, care au găsit alinare că nu sunt singure, că se poate să ai o viață și după evenimente de genul, că cineva a transmis lumii ceea ce ele nu au avut curaj. Și nu pot să descriu sentimentul pe care îl ai, atunci când povestea ta inspiră pe cineva. Când primești mesajul ăla de îți mulțumesc că ai făcut ceea ce eu nu am avut putere să fac.

Iar povestea mea aparține lui 2015, și acolo rămâne. O voi purta cu mine toata viața, și-a lăsat urmele și m-a schimbat, dar am decis că nu o mai las să mă mai afecteze în noul an 🙂 Și așa am încheiat capitolul ăsta.

 

anamariapopa.com blog post plecare avion abandon poveste de viata violenta agresivitate neacceptare cer albastru religie musulmana barbat violent divort ana maria popa

3, 2, 1… 24!

Acum un an (și puțin) mă pregăteam deja de momentul acela al anului. Știi, când se apropie ziua ta și tot ce poți să gândești este cum o să fie anul ăsta, abia aștepți să îți strângi oamenii dragi și să îi vezi pe toți într-un singur loc și să fiți voi, în stilul vostru.

Anul trecut, am început mai devreme cu o lună lista de dorințe și am ajuns la rezultatul ăsta. Deloc rău, aș spune eu. M-am bucurat de momentele respective cu oamenii mei de atunci. Și, chiar dacă între timp s-a mai schimbat raportul de drăgălășenie, amintirea rămâne una frumoasă, iar surpriza făcută de ei – unică. Chiar îmi pare rău că i-am lăsat să aștepte în fața ușii, timp de 2 minute, cu tortul de înghețată în brațe și cu lumânările deja aprinse pe el. Au fost dulci foc, apoi când am văzut înregistrarea și oamenii erau aproape să își piardă speranța……… Dar totul a fost bine când s-a terminat cu bine 🙂

 

anamariapopa.com blog post ziua mea 16 decembrie sagetator happy birthday princess ice cream bubblegum marshmallow cake tort inghetata

 

Acum, după un an de la povestea asta? Dorințele mele rămân aceleași. Nu vreau cadouri, lucruri materiale. Cel mai frumos cadou sunt oamenii din viața mea, oamenii pe care îi cunosc. Că unii dintre ei rămân o perioadă mai lungă în viața mea și se dovedesc a fi simpatici, este minunat. Cine pleacă, e bine plecat și trece la capitolul de experiență. Dar oricum ar fi, corectez dorința de anul trecut și o completez cu faptul că vreau să dau de oameni care știu să fie oameni, nu doar ca aspect fizic. Oameni sufletiști, deschiși, comunicativi, empatici, care știu ce înseamnă respectul.

Și mai completez lista de cerințe – povești. La 23 de ani (pentru încă o mână de ore!), la finalul anului cel mai răvășitor din viața mea, am realizat că indiferent ce s-ar întâmpla în viața asta, cu ce ies pe plus sau pe minus, nimeni nu îmi poate lua experiențele și poveștile pe care le-am trăit. Așa că mi-am propus să am o viață plină de povești demne de transmis mai departe, o viață cu experiențe care să merite să fie povestite, indiferent de învățătura lor.

Spre deosebire de anul trecut, acum mă găsesc în Austria, fizic departe de oamenii mei dragi. Dar ei reușesc să mă facă să nu simt distanța, și să îi simt tot așa, aproape de sufletul meu. Ăștia sunt oamenii mei, cei care au un loc special în sufletul meu. Și nu pot să îmi doresc decât ca, orice s-ar întâmpla de la o zi la alta, să rămână acolo, că îmi place tare mult cum e acum.

 

În rest, numai de bine pentru toată lumea, indiferent de vârste! 😀

 

Săgetător și mândră de asta.

Să ne înțelegem, toți suntem drăguți și amabili și haioși în felul nostru, indiferent de zodie, dar Săgetătorii au ceva aparte, ceva ce atrage atenția. Pentru că sunt într-atât de săriți de pe fix. Și am fost suficient de norocoasă să cunosc mulți Săgetători la viața mea. Eh, ce am observat eu este că ei se împart în două categorii: săriții de pe fix în sensul bun (amuzanți, profunzi, tipul de om cu care nu te plictisești nicodată) și săriții de pe fix în sensul mai puțin bun (superficiali, iresponsabili, neserioși).

Acum, de asta îți dai seama abia după ce cunoști omul, dar sincer, un Săgetător merită cunoscut indiferent de cum se va arăta la final. Pentru că, măcar până la momentul când te decizi că nu vrei să ai persoana aia în preajmă, tot ai trăit niște momente pe care cu siguranță nu le vei uita prea curând. În final, din asta suntem făcuți toți – experiențe. Și nimeni nu știe să se bucure de momentul prezent și să își creeze experiențe mai bine ca un Săgetător.

Pe mine mă amuză descrierile Săgetătorilor din tot felul de zodiace și chestii astrale, așa că strict de amuzament, o să iau una dintre ele și o să o comentez până nu mai pot.

 

Urania zice că:

Persoanele născute în zodia Săgetător (22 noiembrie – 21 decembrie) sunt lipsite de ipocrizie, binevoitoare și fermecătoare, uneori devin idoli mondiali. Nu consideră că este necesar să respecte normele general admise și restricțiile. Nativii din zodia Săgetător (22 noiembrie – 21 decembrie) sunt independenți, adoră călătoriile și aventurile, iubesc să citească, sunt foarte activi și energici, obțin recunoașterea publică a meritelor lor.

Păi, în primul rând, sunt de acord cu faptul că între 22 Noiembrie și 21 Decembrie este Zodia Săgetătorului, pentru că eu sunt născută pe 16 Decembrie și sunt Săgetător. Bun, acum că am clarificat problema asta, să trecem la lucruri mai serioase. Da, suntem fermecători și binevoitori, cam mare parte din noi. Dar aici, unii aleg zona potrivită în care îți exercită acele calități, iar alții în zona distructivă, să îi zicem așa. Confirm partea cu ieșitul din normalitate și nerespectarea restricțiilor, căci e mai fun. Și, iarăși, dar, există și limite pe care le poți depăși și depinde cu cât. Da, da, da, vorbesc din punctul meu de vedere când susțin independența, călătoriile, aventurile (dar hai să le spunem experiențe), energia și activitatea e la ordinea zilei. Dacă sunt pasivă, ceva e în neregulă cu mine, asta știu toți prietenii mei. Și că tot veni vorba, chiar m-aș dori ca meritele să fie recunoscute publice, odată ș-odată.

Zodia Săgetător (22 noiembrie – 2 decembrie). Cea mai puternică influență asupra acestor nativi a avut în momentul nașterii planeta Mercur. Săgetătorii născuți în această perioadă sunt pasionali, curajosi, nu se lasă influențați de alții, au un caracter puternic și apreciază independența. Deseori, practică vânătoarea și adoră să facă sport. Ani importanți: 36, 40.

Zodia Săgetător (3 decembrie – 12 decembrie). Cea mai puternică influență asupra acestor nativi a avut în momentul nașterii Luna. Săgetătorii născuți în această perioadă au o gândire creativă dezvoltată, adoră călătoriile și aventurile, sunt nestatornici și schimbători. Ani importanți: 15, 30, 40, 45, 60.

Zodia Săgetător (13 decembrie – 21 decembrie). Cea mai puternică influență asupra acestor nativi a avut în momentul nașterii planeta Saturn. Săgetătorii născuți în ultima decadă sunt perseverenți, încăpățânați, sensibili și sentimentali, iubesc confortul și frumusețea. Sunt, de asemenea, gurmanzi și preferă să mănânce într-o atmosferă linistită și relaxantă. Ani importanți: 19, 36, 38, 40, 45, 57, 75.

Comentez strict ultima parte, a mea, că e mai bine 😀 Știm cum toții cum iese când te apuci să te iei de alții, și țin la Săgetătorii mei, nu vreau să mi-i pun în cap. De Saturn nuștu’ce să zic, dar daaa, sunt o încăpățânată și jumătate, mă recunosc perfect. Și sensibilă și sentimentală, plâng și la desene animate, nu trebuie să îmi dai o dramă, neapărat. Hm, oare iubesc confortul… Dacă prin confort te referi la călătorit singură, prin CouchSurfing, făcându-mi prieteni la fața locului, sau poate la faptul că iarna asta mă găsește în Austria la un winter-job, iar la vară o să fiu cine mai știe pe unde, oh da, confort, îl iubesc! În schimb, să fim serioși, frumusețea, cine o poate urî?! Da, da, îmi place mâncarea și mai ales cartofii prăjiți cu înghețată! Sunt o foarte mare pofticioasă, e suficient să îmi descrii ce mănânci suficient de în detaliu sau să îmi trimiți o poză, că aia mi-a fost. Dar nu merge cu carnea. Dintr-un motiv ciudat, eu și carnea nu ne împăcăm prea bine. Nu, nu am vreo idee despre sacrificarea animalelor, pur și simplu gustul de carne mă lasă rece.

Și, cum acum fac doar 24 de ani, presupun că mai am de așteptat până la momentul de 36 să văd de ce este un an așa important pentru mine. 19-le mi-aduc aminte că mi-a adus multe suișuri și coborâșuri, de care m-am bucurat pentru că însemna experiență de viață. Anul cu 19 ar arăta ca un EKG, pe cuvânt. Dar totuși, eu aș zice că anul ăsta, la 23, a depășit cu mult orice altceva. Așa că o să îl las pe 2015 să fie în top.

Particularitățile zodiei Săgetător 22 noiembrie – 21 decembrie

Corpurile cereşti care influenteaza nativii din zodia Sagetator:

  •  Jupiter

 Nu mă pronunț, nuștu’ deloc ce înseamnă asta.

 Elementul zodiei Săgetător:

  •  Foc

Oh da, și încă cum îmi place să mă joc cu el.

 Simbolurile zodiei Săgetător:

  •  Centaur-arcaș
  • Stea

 Mie îmi plac inimile, clar sunt pe dinafară.

Pietre caracteristice zodiei Săgetător:

  •  Zircon
  • Turcoaz
  • Topaz
  • Opal
  • Ametist
  • Safir
  • Toate pietrele roșii și verzi

O fi, nu-s eu nici cu bijuterii, nici cu pietre.

 Locuri prielnice pentru zodia Săgetător:

  • Biserici
  • Castele
  • Câmpii
  • Alte țări 

Biserici – nu chiar. Castele – ce-i drept, am fost vara asta într-un tur de coastă în Franța și am stat în niște castele… Nu pot să zic că a fost rău… 😀 Câmpiile sunt simpatice așa, dar pentru un timp scurt de relaxare. În schimb, asta cu alte țări, mă face să zâmbesc nu mă văd, pentru că fix ăsta e planul pe următorii ani – alte țări – atât de simplu.

Zile norocoase pentru zodia Săgetător:

  •  Joi

Zile nefavorabile pentru zodia Săgetător:

  • Miercuri

Nu, nu, nu. Ăștia le au fix invers. Zile norocoase – Luni, Miercuri și Vineri. Vinerea, mai ales dacă pică într-o dată de 13!

Numere norocoase pentru zodia Săgetător:

  •  4 și toate numerele multiplu de 3

 4, nu. Orice este multiplu de 2, nu. Dar de la 3, continuând cu multipli de 3 și numere impare, alea-s ale mele de suflet.

Talismane norocoase pentru zodia Săgetător:

  •  Salamandra
  • Potcoava

 Eu rămân la pasiunea mea pentru inimi.

Anotimpul Săgetătorului:

  •  Primăvara

 Da, deși sunt născută iarna, mai greu cu frigul. Așa că îmi păstrez inclinația spre primăvară, ca anotimp preferat.

Metale caracteristice zodiei Săgetător:

  •  Zinc

Nu. Argint. Și aur alb.

Culori caracteristice zodiei Săgetător:

  •  Albastru închis
  • Bluemarin
  • Violet
  • Purpuriu

 Da și nu. Portocaliu și mov, și derivatele lor. Ah, și roșul. Dar albastru sau prietenii albastrului, mneah.

Numere norocoase la loterie:

  •  8, 13, 18 și combinațiile lor 81318…

De jucat, am jucat la loto, într-o perioadă, inclusiv pe numărul 13. Nu a mers, nu a ieșit nimic, a dat fail big time. Dar totuși, 13 rămâne preferat și numărul meu simpatic. Într-o zi de vineri 13 am luat carnetul de șofer 🙂 În schimb, refuz să mă atașez de numerele multiplu de 2.

 

Un alt site ar completa imaginea Săgetătorului cu următoarele:

Simțul cel mai dezvoltat — văzul

Da, recunosc că imaginile vizuale sunt cele mai dezvoltate la mine. Dar nu mă pot da în lături nici de la simțul gustului, mai ales dacă intră o ciocolată la mijloc, în discuție.

Alimentele benefice: are nevoie de proteine si vitamine, de carne și alimente energizante, alimente reci, ficat, alimente oferite de natură: legume, fructe, zarzavaturi, vânat, pește, muștar, scorțișoară, ceapă, usturoi, migdale, portocale, cafea.

Cine a zis că Săgetătorii au nevoie de carne, nu m-a cunoscut pe mine. Serios, supraviețuiesc, sunt bine, întreagă și la corp și la cap, și fără carne. Bine, hai, fie, odată la nuștu’cât, un ton într-o salată, poate merge și la mine. Dar atât, nu negociez mai mult. În schimb, legume și fructe da, sunt la ordinea zilei. Dar hai totuși, să înlocuim cafeaua cu ceaiul, că-i mai pe placul meu.

Compatibilitate cu alte zodii
Excelentă (100%) — Berbec, Leu
Bună (80%) — Vărsător, Balanță
Delicată, riscantă (60%) — Pești, Fecioară
Dificilă, dar interesantă (50%) — Rac, Taur
Nerecomandabil (10%) — Capricorn, Scorpion

Mă face să râd atât de tare procentajul ăsta, în tip ce mă duce cu gândul la fostele relații sau tentative de așa ceva. Sigur nu sunt 100% compatibilă cu un Berbec, vă zic sincer. Încăpățânarea lor cu încăpățânarea mea nu este compatibilă nici măcar 1%. La capitolul dificil, dar interesant aș trece relațiile între Săgetători. Și aș adăuga o altă descriere – amuzantă. Pentru asta, o să îl citez pe un amic, tot Săgetător – ‘Ori e fix ce trebuie și iese genial și ne dați o lecție tuturor și o să fiți fericiți toată viața, ori o să iasă un dezastru imens de nici nu o să vreți să vă mai recunoașteți pe stradă’. Cam așa sunt relațiile între doi Săgetători. Dar, în schimb, nu aș scoate din cadru Capricornii. Nu i-aș trece la cei nerecomandați. Am avut cea mai longevivă – 4 ani – și relație în adevăratul sens al cuvântului (respect, comunicare, sinceritate, deschidere) cu un Capricorn care și acum îmi este o persoană dragă.

Cam asta e cu horoscoapele. Mi-aduc aminte când eram mică și citeam horoscopul pe zile, săptămâni, mă uitam la câtă iubire sau bani o să am. Tristețea e că nu se schimba nimic, nici dacă știam ce îmi ‘rezervă’ perioada aia, nici dacă nu. Așa că m-am axat mai mult pe a trăi efectiv viața, decât pe subiectul de a vedea ce îmi rezervă astrele.

 

Mai jos, colecția de citate care descrie cel mai bine un Săgetător. 🙂

anamariapopa.com blog post sagittarius crazy

anamariapopa.com blog post sagittarius honesty

anamariapopa.com blog post sagittarius independence

anamariapopa.com blog post sagittarius inspiration

anamariapopa.com blog post sagittarius truth

anamariapopa.com blog post sagittarius love

anamariapopa.com blog post sagittarius bullshit

 

Și, la final, dar nu în ultimul rând, La Mulți Ani, Săgetători simpatici! 😀

La ce folosesc părerile de rău?

Ultima oară povestisem aici despre faza care mi-a marcat ultimele luni. După asta, am primit tot felul de reacții – îngrijorări, cuvinte de încurajare, oferte de ajutor și sprijin, și… păreri de rău. Cei care mi-au adresat acele păreri de rău au primit de la mine același răspuns: mie nu îmi pare rău, a fost și asta o experiență pe care trebuia să o am, ca să mai învăț ceva în viața asta. Dacă am și reușit, o să aflu mai încolo, de-a lungul timpului.

Dar. M-a pus pe gânduri. La ce folosesc părerile de rău?

Eu o să îndrăznesc să spun că la nimic 😀 Puteți să săriți la gâtul meu, dar hai să privim așa, în general:

 

Părerile de rău la adresa altcuiva

Empatie. Abilitatea de a înțelege sau a simți ceea ce o altă persoană experimentează. Capacitatea de a te pune în pantofii celuilalt.

Câți dintre noi avem pe bune calitatea asta și câți o mimăm, e discutabil și nu există cifre. Da, sigur, tuturor ne place să credem că suntem empatici, dar intervin multe alte chestii la mijloc (pe care oricum vreau să le detaliez cu o ocazie următoare).

Dar totuși, de ce să simți empatie față de cineva poate fi una din cele mai nepotrivite emoții?

Păi. În primul rând, pentru tine. Încercând să fii alături de acel om și să empatizezi cu el, îți aliniezi energia la nivelul persoanei care simte situația respectivă. În loc să o aduci pe ea la nivelul tău și să o scoți din starea aceea. Și apoi, în al doilea rând, pentru ea, persoana care se află în poveste. O menții blocată acolo,  iar acum cu atât mai mult, nu simte nici un ajutor din partea ta.

Ce ai putea să faci în loc: cunoaște doar puțin din poveste și emoțiile experimentate, doar atât cât să îți poți da seama cum să acționezi și să reacționezi. Apoi, adu-ți aminte și adu-i aminte persoanei respective despre un moment în care a fost acolo sus. Concentrează-te pe punctele ei forte, accentuează-i calitățile și pictează-i o imagine favorabilă, care să îi ridice moralul.

Important e să reprezenți un sprijin și un punct de pornire pentru ca acea persoană să se simtă încurajată și susținută. Toată ideea este să nu ajungeți să fiți doi cei care vă lăsați afectați de aceeași întâmplare, mai ales când unul dintre voi nici măcar nu a trăit-o pe pielea lui. Bineînțeles, este o diferență între a emana o energie pozitivă și a începe să țopăi de sus în jos.

Și da, trebuie să te pregătești și pentru momentul în care s-ar putea să îți auzi reproșul că ‘dacă chiar ai vrea să îmi fii alături, ai plânge odată cu mine’. Este frumos să vezi pe cineva că îți împărtășește durerea, dar asta nu ajută pe termen lung. Fără să își dea seama, acea persoană de fapt cere ajutor să rămână în starea respectivă. Cea mai bună modalitate este de a o asigura că motivul pentru care ești acolo este de a o ajuta să ia o pauză de la tristețe.

 

Părerile de rău la adresa propriei persoane

Singurul lucru în care te ajută este să te simți mai rău decât o faci deja. Rămâi blocat în povestea respectivă și singur îți distrugi șansele la noi oportunități. Iar, în timp, o să te acrești.

Și, ca să luăm în considerare și celelalte aspecte – fizic și emoțional, părerile de rău duc la stări emoționale negative, care conduc la probleme fizice de sănătate (inimă, ficat, etc.).

Așa că – de ce?

anamariapopa.com blog post atentie attention depression depresie feeling sorry pareri de rau

Ah da, mai sunt cazuri când atenția celor din jur este atât de esențială pentru noi, încât poate în alt fel nu s-ar concentra asupra noastră. Iar să fii victimă în orice împrejurare îți aduce acea atenție. Dar până și oamenii din jurul nostru, le au pe ale lor, nu vor fi acolo mereu să ne acorde ce avem noi nevoie.

Aici, discuția ar putea fi mai lungă și ar începe de la motivul care îi face pe anumiți oameni să caute lucruri pe care nu le găsesc în ei înșiși și să se victimizeze și s-ar putea duce până la modul de a pasa responsabilitatea unei situații și implicările care vin odată cu aceasta.

Dar aici este aria unui specialist și nu mă bag. Oricât de mult mi-a plăcut psihologia și am studiat-o în facultate, am preferat să rămână la rangul de pasiune. Însă, pentru recomandări în acest domeniu mă puteți contacta fără probleme și vă ajut cu drag.

 

‘You either get bitter or get better’

Diferența care trebuie luată în considerare este: ne pare rău pentru noi sau pentru situație? Indiferent care ar fi răspunsul, cele întâmplate sunt trecut și nimic nu mai poate fi schimbat. Dar poți trage lecțiile din ce a fost și să creezi un viitor mai frumos 🙂

Acte necesare divorțului de un cetățean străin

Deși nu e un eveniment plăcut, din păcate uneori ajungem să realizăm că o relație nu mai merge. De orice fel ar fi acea relație, oficializată sau nu, de cele mai multe ori este mai bine să se termine, decât ca partenerii să se chinuie să ducă o povară (poate mult spus, dar așa se întâmplă în momentul în care o relație devine o luptă).

Se pare că, la 23 de ani, a fost cazul să experimentez și eu acel moment. Nu am fost niciodată persoana care să facă ceva strict din obligație sau de ochii lumii, așa că am luat decizia că, la aproximativ 3 luni de la oficializarea relației, a fost cazul să și încheie. Cu durere și tristețe, dezamăgire și alte câteva sentimente deloc plăcute, am ales drumul ăsta.

Așadar, împărtășesc și din experiența asta cu oricine are nevoie de detalii 🙂 Hârtia primită de la starea civilă menționează următoarele:

Documente necesare cetățeanului străin pentru divorțul pe care administrativă:

– cerere tipizată de divorț – datată și semnată în fața ofițerului de stare civilă

– certificatul de naștere, original, cu apostilă/supralegalizat, sau după caz, copie xerox și traducere legalizată a acestuia

– certificatul de căsătorie, original și copie xerox

– documentul cu care se face dovada identității (valabil atât la data depunerii, cât și la data eliberării certificatului de divorț)

– declarație autentificată în fața ofițerului de stare civilă, în situația în care ultima locuință comună declarată nu este aceeași cu domiciliul sa reședința ambilor soți înscrisă în actele de identitate

– dosar din carton, cu șină

– taxă extrajudiciară de timbru în valoare de 2 lei de persoană, plătită la un oficiu poștal din sectorul 2, în contul RO35 TREZ 7022 1340 202X XXXX. (notă personală: eu m-am interesat la Starea Sivilă Sector 2, unde am și avut înregistrarea)

– taxa divorț administrativ – 500 RON, care se poate achita după cum urmează: – prin bancă cu ordin de plată, prin intermediul cardului bancar la sediile Direcției Venituri Buget Local Sector 2 din Bdul Gării Obor numărul 10 și numărul 14, prin intermediul Oficiilor Poștale CN Poșta Română. Cont IBAN: RO70 TREZ 7022 1180 250X XXXX / Beneficiar: Direcția Venituri Buget Local Sector 2 / Cod Fiscal: 13811802

– în cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorț se face în prezența unui traducător autorizat, se încheie un proces-verbal în acest sens.

Documentele cu care se face dovada identității pot fi, după caz:

1. pentru cetățenii Uniunii Europene sau Spațiului Economic European – documentul de identitate sau pașaportul emis de statul aparținător

2. pentru apatrizi – pașaport emis în baza Convenției privind statutul apatrizilor in anul 1954, însoțit de permisul de ședere temporar sau permanent, după caz

3. pentru cetățenii străini din state terțe – pașaportul emis de statul ai căror cetățeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României. Viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii, cât și la data eliberării certificatului de divorț

4. pentru cetățenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecție în România – document de călătorie emis în baza Convenției de la Geneva din anul 1951, sau după caz, document de călătorie pentru străinii care au obținut protecție subsidiară-protecție umanitar condiționată

5. pentru cetățenii străini solicitanți de azil în România – pașaport emis de statul ai căror cetățeni sunt, însoțit de documentul temporar de identitate.

Programul de lucru este următorul: luni, marți, miercuri – 8.30-12.00 și 13.00-15.00, joi 8.30-12.00 și 13.00-18.30, iar vineri 8.30-13.30.

 

Acestea fiind zise, sper să nu fie cazul să ajungeți în cazuri de genul, dar și dacă da, să vă fie de folos lista de mai sus, să nu ajungeți să mai stați pe la ghișee degeaba. Și – multă fericire! 🙂