Ce e fericirea?

Pentru tine? Pentru oamenii din jurul tău?

Vorbind cu oameni și auzindu-le poveștile, am ajuns să îmi dau seama că depindem foarte mult de ceilalți, în obținerea fericirii noastre. De fapt, chiar postul ăsta a fost inspirat de o conversație cu un prieten. Subiectul se purta despre faptul că era trist că nu îi ieșea cu tipa de care îi plăcea, dar totuși avea un motiv de fericire, că o altă tipă se îndrăgostise de el…

Într-o altă conversație avută mai demult cu altcineva, respectivul îmi spunea că arăt ca o persoană fericită. I-am mulțumit frumos și discuția s-a continuat cu el punând accentul pe ideea că fericirea noastră depinde, în mare parte, de persoanele de lângă noi.

Pentru mine, asta este o scuză să nu fim fericiți niciodată. ‘Auzi, tu ești fericit?’ ‘Nu, nu pot, X s-a purtat urât cu mine.’ Ok, lasă-l pe X, asta e o dovadă a felului lui de a fi. De ce trebuie să fie și o dovadă a felului tău?

Și nu, nu îmi pare rău că nu sunt de acord cu respectivul. Cum susțineam și în conversația respectivă, dacă stăm mereu să așteptăm de la alții să ne ofere câte un strop de fericire, cum ne mai mirăm că există atâția oameni nefericiți pe lumea asta?!

Cu altă ocazie, povestesc despre cum acționez eu când sunt nefericită și cum lupt pentru fericirea mea, pentru că – fără glumă – ăsta este sensul vieții mele: să fiu fericită. Așa simt. Că e singură sau cu cineva lângă mine, asta depinde de moment. Și de data asta, primesc o reacție de genul ‘ce motiv/scuză ai să (fac acțiunea care mă face fericită)?’.

Uhm, ce, poftim? Am nevoie de o scuză să schimb ceva ce mă nemulțumește? Trebuie să cer permisiunea cuiva să trec de la o stare de nesatisfacție la un zâmbet?

Iarăși stau și mă gândesc, cum ne mai mirăm că sunt atâția oameni care nu se simt fericiți? Câți dintre oamenii pe care îi întrebi de fericire, îți pot răspunde afirmativ, împăcați cu ei, și îți pot defini fericirea lor?

Am cunoscut mulți oameni în ultima perioadă, iar în majoritatea cazurilor ajungeam și la discuții filosofice, de viață și, bineînțeles, fericire. 

Ce mă face pe mine fericită? Momente. Viața. Momentele pe care le viața mi le oferă și de care încerc să mă bucur, de fiecare în parte, cum e el. Îmi pot aduce aminte de clipe fericite chiar și în perioadele cele mai negre din viața mea. Iar felul meu de a fi este de a le accentua pe cele simpatice, nu pot explica.

Să știi să apreciezi chiar și lucrurile mărunte, chiar și când nu ai chef de gânduri pozitive, asta e artă. Nu, nu o stăpânesc pe deplin nici eu, dar e un exercițiu bun de a te forma în direcția asta. D-asta, acum câteva luni, într-o discuție cu o prietenă, îi dădeam exemplu de provocarea 100 Days Challenge, în care, timp de 100 de zile, încerci să te concentrezi pe cel puțin un lucru pozitiv, în fiecare zi. Pare o joacă de copii în online, dar e un exercițiu foarte bun de a-ți forma obișnuința de a avea măcar un gând pozitiv pe zi și să găsești ceva de apreciat, oricât de mărunt.

Pentru mine? Eu îmi găsesc fericirea în momente diferite, în funcție de stare. Poate fi un pahar de vin savurat seara, după o baie fierbinte, în timp ce stau sub pătură. De când m-am mutat în Austria, poate să fie o plimbare prin munți, pe poteci înzăpezite. Într-o zi, am zâmbit urmărind o familie superbă, care petrecea timp jucându-se cărți, se bucurau fiecare de compania celuilalt și nimeni nu stătea pe telefon sau tabletă – m-au făcut fericită să văd că există iubire frumoasă pe lumea asta, m-am simțit încărcată cu energie și speranță.

Fii dependent (da, cu doi de i) de oamenii din jurul tău că să te simți împlinit și observă-te cum te simți gol și nefericit, odată ce ei nu mai sunt în preajma ta. Abia atunci când ești fericit și liniștit și împlinit și și și, singur, abia atunci o să te poți declara fericit și în preajma altcuiva. Până atunci, doar te păcălești…

Viața toată e compusă din momente, roz sau gri. Dar oricând poți găsi ceva roz într-o perioadă gri, sau invers – ceva gri într-o perioadă roz. Depinde doar pe ce culoare vrei să te concentrezi 🙂

Tu cât de mulțumit ești?

Americanii celebrează în perioada asta Thanksgiving, sărbătoare națională cu ocazia căreia își exprimă recunoașterea și aprecierea pentru recolta din anul precedent. Tradiția include o masă copioasă, în centrul atenției aflându-se un curcan la cuptor.

Primul Thanksgiving a avut loc în anul 1621 și a durat 3 zile (!), dar a fost declarată sărbătoare națională abia 300 de ani mai târziu, în 1941. Se crede că la prima cină nu s-a gătit curcan. Și totuși, acesta a devenit personajul principal al ocaziei, datorită faptului că a fost unul din primele animale domesticite în America.

Indiferent de țară, încă un an aproape că a trecut, așa că acum ar fi un moment bun să ne gândim la toate lucrurile pentru care suntem recunoscători anul acesta, în viața asta. Zi de zi suntem ocupați și preocupați să ne plângem, să ne concentrăm pe lucrurile pe care nu le avem sau care nu merg cum ne-am dori noi. De ce? Pentru că e mai la îndemână. Așa că, din când în când, este important să ne luăm puțin timp să ne aducem aminte de lucrurile pe care le apreciem și pe care, de multe ori, considerăm că le merităm de la sine.

În urma unei analize atente și după ce am dat replay unuia din anii cei mai dificili din viața mea – dacă nu chiar, cel mai! – am ajuns la concluziile de mai jos, ca lucruri pentru care eu sunt recunoscătoare, după 23 de ani:

Oameni – în general. Îmi place că am întâlnit și cunoscut, și o să mai întâlnesc și o să cunosc și mai multe persoane în viața asta, și că mereu găsesc lucruri pe care să le învăț de la ele. Oameni care mă inspiră să mă depășesc și să devin mai bună sau din contră, oameni care mă fac să realizez – ‘Hei, eu nu aș vrea să fiu așa!’. Persoane pe care le admir și le urmăresc cu drag în activitățile și poveștile lor, dar și persoane de care știu că îmi este mai bine fără.

Viață – pentru că dacă stai să te gândești, viața asta chiar este interesantă. Trebuie doar să știi ce să faci cu ea și cum să ți-o creezi. Iar anul care a trecut m-a făcut să realizez că abia încep să îmi construiesc viața și povestea, creându-mi oportunități și asumându-mi riscuri.

Iubire – care face lumea să se învârtă. Pentru că este fericire, putere, frumusețe, bunătate, ajutor, sinceritate, încredere, comunicare, înțelegere, liniște, acceptare, respect, răbdare – ok, e cazul să mă opresc, dar ați înțeles ideea.

Prieteni buni – știi, oamenii aceia pe care îi simți. Pe anumiți îi vezi, pe alții îi auzi, dar doar pe câțiva dintre ei îi simți în sufletul tău, ca și cum fac parte din tine. Și nu există cuvinte prin care să poți descrie asta.

Activități fizice – dans, fitness, yoga. Orice mă face să mă pun în mișcare, îmi ridică moralul, mă energizează, mă bagă în starea cea bună și îmi aduce aminte că arăt mai bine cu un corp tonifiat 😀

Animale – și, chiar mai bine, dacă nu ai un animal de companie – prieteni care au animale de companie! 2 în 1, câștig din toate părțile!

Provocări – au sensul lor, crede-mă. Contribuie la persoana care ești acum. Cum le faci față este strict alegerea ta, totul ține de tine și se află în controlul tău.

Durere – fără ea, nu am fi capabili să apreciem momentele frumoase. Imaginează-ți, abia când ai o durere de dinți care te face să îți anulezi planurile. Abia atunci începi să apreciezi momentele când mai aveai probleme dentare, dar nu erau dureroase și tu îți puteai continua liniștit programul.

Control – asupra acțiunilor tale, a tot ce ține de tine și de atitudinea ta. Pentru că da, ăsta e singurul lucru pe care îl poți controla pe bune. Nu decizi tu cum se poartă oamenii cu tine, cât timp vei avea un loc de muncă sau o mașină. Singurul lucru pe care îl poți stăpâni tu este atitudinea ta și felul cum reacționezi la ceea ce primești dinafara, în viața asta.

Lipsa controlului – imaginează-ți cum ar fi ca toate problemele să fie pe capul tău și să aștepte să le rezolvi?! Aia chiar ar fi o viață complicată! Poate ți se pare dificil, dar încearcă să vezi partea bună în faptul că unele lucruri nu țin de tine. Apreciază fiecare moment în care nu ai control, pentru că ăla e timpul tău în care să te simți liber!

Bani – da, la final. Pentru că, serios acum, hai să gândim practic – banii fac multe lucruri posibile pe lumea asta. Ei pot fi prietenii tăi sau din contră, cel mai mare dușman. Depinde doar de cum îi tratezi tu.

 

Și tu, pentru ce ești recunoscător în viața asta? 🙂

anamariapopa.com blog post atra doftana valea doftanei romania relax nature photo cristian sutu foto union

Horia Brenciu & Band, Hard Rock Cafe, 16 Noiembrie 2015

Mă sună Sorin la ora 19.30, că mă ia la concert la 21.00. Și zic – Hai că vin. Așa am ajuns la Horia Brenciu, concert, cu orchestra la pachet, în Hard Rock Cafe, luni, pe 16 Noiembrie 2015.

De la cover-uri și până la melodiile proprii, singur sau cu invitații alături, concertul Horia Brenciu & Band a fost un show pe cinste.

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015

Spărgând gheața cu un cover interpretat în stilul inconfundabil, Imagine a lui John Lenon, și continuând cu altele – Vino Doamne a lui Valeriu Sterian, I want to know what love is a Rock of Ages, mi-a făcut o reală plăcere să îl ascult pe Horia Brenciu live, pentru prima dată.

Combinând și melodiile proprii – A naibii dragoste, Fac ce-mi spune inima, și nu singur, ci cu invitați speciali, cum ne-a obișnuit deja, Horia Brenciu a adus pe scenă cunoscuții de la X Factor și Vocea României – Adina Răducan, Julie Mayaya, Cocoon Kills.

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015 invitati

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015 cocoon kills

 

Cover-ul interpretat de Julie Mayaya, melodiei Je t’aime a Larei Fabian a emoționat vizibil publicul, finalul acesteia aducând un șir de aplauze furtunoase la adresa artistei.

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015 julie mayaya

Pentru cei care au fost prima dată la un concert Horia Brenciu & Band, cu siguranță nu va fi nici ultimul.

Și nici pentru mine, nici la HB, nici la Hard Rock Cafe 🙂 Mai ales că mi-am făcut prieteni noi. Știi cum e când ceri barmanului ceva special, ce nu e în meniu pentru toată lumea să comande? Și îl pui să se gândească ce să îți dea? E un fel de provocare.

Eh, în urma comenzii pentru un cocktail dulce-acrișor, eu m-am ales eu cu asta, cu de toate –

anamariapopa.com blog post hard rock cafe bucharest

Și nu mă plâng 😛

 

N.B.: Articol apărut inițial la Sorin pe blog

Poze: Același Sorin