Viața întreagă ca o perioadă grea

De câte ori nu ai întrebat pe cineva ce face sau cum este, iar în schimb ai primit răspuns de genul: Sunt obosit/ă, m-am certat cu prietena/ul, mașina are probleme și n-am bani să o fac, la birou am greșit, nici cu sănătatea nu stau bine… șiiii continuă cu tot ce poate să meargă rău în viața unui om. Și totuși, ca să încerci să scoți omul din pasa asta, îi zici ceva de bine. Și apoi auzi un Da-da, am o perioadă proastă.

Și cumva ai zice că mnah, asta e, i se mai întâmplă oricui… Numai că faza se repetă iar, și iar, și iar, de fiecare dată când faci conversație. La un moment dat, mie chiar îmi vine să iau oamenii și să îi zgudui bine, să le aduc aminte că este doar alegerea lor și a nimănui altcineva să se plângă, dar să se complacă în situațiile nefericite și să nu facă nimic să schimbe. Ăsta este adevărul: ne place să ne lamentăm, chestie specifică românilor. Iar treaba asta am observat-o cel mai bine în interacțiunea cu străinii – care au și ei probleme, dar aleg să vadă partea pozitivă a fiecărei zile și să aprecieze viața pentru ce le oferă, nu să detalieze cum îi supără.

Da, toți oamenii din lume au probleme diferite și complexe, dar le au. Numai că nu toți se plâng, nu toți rămân blocați în situațiile triste. Unii mai și acționează.

Ce uităm extrem de des este că dacă ceva nu ne convine, avem puterea de a schimba. O vorbă faină pe care o admir zice că ‘If you don’t like where you are (at some point in your life), move. You are not a tree!‘ și cam are dreptate. Te duci mai în stânga sau mai în dreapta, încerci lucruri diferite dacă nu ești sigur ce te-ar face fericit, dar sigur nu rămâi acolo unde ai mai încercat și știi că nu ți-e bine. Iar chestia asta are aplicabilitate infinită, de la viața cu toate domeniile ei (profesional, sentimental, personal, familial, social etc.) în general, la activități și chestii mai mărunte în particular.

Atâta vreme cât există opțiuni, există și soluții. Tre’să îți placă prea mult să te auto-pedepsești sau să îți plângi de milă, ca să nu vrei să schimbi nimic.
Povestea zice că există și oameni fix așa: care știu că ceva nu merge bine, știu și ce ar cam trebui să facă să iasă din poveștile triste, dar nu fac nimic. Nu acționează, nu pun în practică. Pentru că asta ar însemna prea mult. ar însemna o schimbare. În primul rând, ar însemna o ieșire din zona de confort, ceea ce e cam peste mână, nu? Apoi, ar însemna chiar să acorde o șansă fericirii și să nu mai aibă motive să se plângă… Păi, despre ce o să converseze cu oamenii după? Cum o să mai atragă atenția asupra lor? Pentru unii, să fie fericiți chiar nu este o opțiune…

Asta-i pentru cei pierduți uneori. Dacă te regăsești măcar nițel în cele de mai sus, cum mă regăsesc și eu în diverse momente mai joase din viață, acum vine și încurajarea: să nu îți fie frică să rezolvi nefericirea și să lupți pentru momentele alea faine, pentru că oricum viața are un stil ciudat de a te face să o iei de la capăt și să practici iar, și cu altă ocazie 🙂

 

Eh, și acum întreabă-te…

happiness-comfort-zone-change-quote-anamariapopa-com

Povața de duminică

De obicei nu mă impresionează poveștile religioase, le ascult și merg mai departe cu viața mea. Dar acum câteva zile am aflat de una care nu m-a lăsat în pace până nu am scos un ahaaa la final. Poate pentru că în ultima perioadă duc o luptă cu controlul pe care vreau să îl am asupra lucrurilor sau poate doar pentru că a vorbit unei părți din mine, ideea este că am decis să o dau și eu mai departe. Așadar, se făcea că…

‘A fost odată un om atât de disperat să fie fericit, încât a ales să se pedepsească izolându-se în munți. S-a rugat și rugat pentru foarte mulți ani, până când Dumnezeu a fost atât de mulțumit de el, că i-a apărut în față și i-a zis:

– Fiule, sunt foarte mulțumit de rugăciunile tale și am venit să îți îndeplinesc orice dorință ai avea.
– Oh, îți mulțumesc frumos, Doamne! Dorința mea este ca orice gândesc și îmi doresc, să se împlinească imediat.
– Bine, fiule. Gata, dorința ta s-a îndeplinit.

Dumnezeu a plecat, iar omul a fost în culmea fericirii. Instantaneu și-a dorit să arate mai tânăr și dorința i s-a împlinit. Apoi și-a dorit să învețe multe limbi străine din jurul lumii, apoi și dorința asta a devenit realitate. Și-a mai dorit un palat mare în care să locuiască și oameni în jurul lui cu care să petreacă. La fel, și-a văzut dorința realizată.

A tot continuat așa o perioadă – a vrut mult vin, femei sau distracție. Orice ar fi fost lucrul pe și-l dorea, acesta îi era îndeplinit.

Dar, după câteva luni, omul și-a dat seama că nu era fericit. De fapt, chiar începuse să fie depresiv. Faptul că avea tot ce își dorea, când își dorea, îi furase bucuria vieții. Așa că l-a chemat pe Dumnezeu și I-a zis:
– Știi, cred că aș vrea să fiu transferat în Iad… Acest Rai în care trăiesc nu e pentru mine.
Dumnezeu s-a întors la el și i-a spuns râzând: Dar unde crezi că ai fost până acum?

 

Orice experimentezi în viață, ține mine: O viață previzibilă și pe care o controlezi pe deplin nu este o viață fericită. Ci, mai degrabă, este o stare de plictiseală care nu îți oferă nici o ocazie de a învăța lucruri noi și nici o provocare să te facă mai bun.

 

john-milton-quote-the-mind-can-make-hell-out-of-heaven

Lecție auzită pe Coursera – A Life of Happiness and Fulfillment 🙂