Cum a fost la Stai să-ți povestesc…

Vă spuneam aici că urma să particip la un eveniment de storytelling, o comunitate practică, mai exact.

E doar normal că o să revin la voi și cu o părere… Păi, nu?

Deci, a fost foarte tare, m-am distrat maxim la prima ediție, și pentru  că mi-a plăcut, am revenit și la a doua, și la a treia și toooootttt așa. Deh, momentan suntem într-o mică pauză, după Sărbători și o schimbare de locație. Așa că o să vă povestesc, pe scurt, despre ce se întâmplă pe acolo. Cu dovezi! aka poze.

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri

 

Da, ați ghicit – eu am făcut parte din povestitori. După cum se poate vedea, eram foarte captivă în povestea mea. Subiectul? Compromisul în viață. Ideea generală? Faptul că eu mi-am dorit de mică un câine. Meh, long story short, ca să îmi satisfac nevoia și nici să nu o oblig pe mama să îmi ia un câine de care tot ea să aibă grijă apoi, mi-am fâcut prieteni cu câini, pentru ca apoi să ies cu ei în parc și să pun monopol pe animalele lor. Pe cuvânt că suna mai drăguț în momentul prezentării, și nu atât de freak precum am prezentat eu acum.

A fost chiar atâââââttttt de draăguț, că am și câștigat diplomă la final!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri alexandra cilliota

 

Despre oameni? Mișto, mă! Și astea sunt încă poze de la prima întâlnire, doar. Acum suntem și mai mișto, e o comunitate în adevăratul sens al cuvântului!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri grup

 

Ah, era să uit. Selfieeeeeee!!!

 

anamariapopa.com blog post stai sa-ti povestesc storytelling omunitate discurs speech compromisuri selfie

 

Basically, arată cum arată din poze, eu vă pot povesti și mai multe, dar cel mai bine vedeți voi, participați și aflați pe pielea voastră 😀

Cum a fost la Future of Media 2014

Știți deja de aici că ieri am fost la #futureofmedia14. Așadar, ce am aflat acolo?

Păi, în primul rând, l-am cunoscut pe Gigi – robotul care mi-a spus că sunt simpatică, de parcă nu știam asta deja (serios acum). Dar având în vedere că Gigi este robotul viitorului, ce bănuiesc eu este că el a văzut că și mai încolo voi fi la fel, iar asta nu poate decât să mă bucure.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel robot

El este Gigi.

 

Dar, să trecem la lucruri serioase. Referitor la speakeri și prezentări, mi-a plăcut tare mult de Laura Barbu de la Vodafone, cea care ne-a arătat cam ce se petrece în Social Media în lume, la fiecare 60 de secunde.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel laura barbu vodafone prezentare

 

În partea a doua, am aflat de la Ilyan despre puterea video-ului, cât de scurt sau lung ar fi el, și faptul că textul va mai putea fi găsit doar folosind hashtag-ul.

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo ilyan.com prezentare

 

Ah, și mi-a foarte plăcut începutul prezentării lui – există cineva căruia să nu îi fi captivat atenția?!

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel find the right buttons presentation ilyan.com

 

Una din prezentările mele favorite, dacă nu chiar cea mai, a fost a lui Tudor Galoș de la Microsoft. Deși a început prin a spune că el vine cu parte mai mult teoretică decât practică, și deja îmi făceam griji că voi fi ca la școală, informațiile primite mi-au trezit interesul și le-am găsit extrem de folositoare.

 

anamariapopa.com blot post future of media 2014 hojo hotel tudor galos microsoft prezentare marketing

 

Alte lucruri random auzite și notate:

  • Radio PRO Fm este de vânzare, iar una dintre oferte este făcută de Digi – Petrișor Obae, paginademedia.ro
  • ‘Humans go Mobile, but it”s also time that Mobile goes Human’ – Laura Barbu, Vodafone
  • România are cea mai dezvoltată piață de blogging din Europa de Est, iar prețurile pentru un articol sunt fabuloase față de Ungaria sau Bulgaria – Ilyan Kovatchev, ilyan.com
  • ‘Nu pune clientul să învețe lucruri noi!’ – Tudor Galoș, Microsoft
  • WhatsApp este creația a doi foști angajați a Yahoo. Este cea mai populară aplicație de chat, pe locul 2 fiind Facebook Messenger, iar Viber ocupă locul 6 sau 7 – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • S-a început promovarea companiilor și a campaniilor acestora prin Whatsapp; Delaco a propus transmiterea de poze cu sandwich-urile făcute cu brânza lor, prin Whatsapp, pentru intrarea în concursul respectiv – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • Cum se fac bani din blogging? Punând un V în față => Vlogging – Ilyan Kovatchev, ilyan.com
  • ‘Viitorul se răpește, nu se așteaptă’ – Mihai Gongu, GMP Advertising
  • ‘Don’t market to customers, market to situations’ – Mugur Pătrașcu, iLeo
  • 80% dintre utilizatorii de Whatsapp au Android – Claudia Chirilescu & Cristian Ursea, Spoon Media
  • Marketing-ul nu moare, el se transformă – Tudor Galoș, Microsoft
  • ‘Digital is becoming a game of inches’ – Mugur Pătrașcu, iLeo
  • Câștigurile din media se împart astfel: 65% Google, 15% Facebook, 20% piața locală – Dragoș Stanca, ThinkDigital
  • Agile Marketing este viitorul în marketing – Tudor Galoș, Microsoft
  • Nici un telefon, indiferent de sistemul de operare, nu este safe în fața hacker-ilor (Yey, not!) – Bogdan Bob Botezatu, BitDefender
  • Publicitatea cea mai bună este cea greu de identificat – Răzvan Căpănescu, Leo Burnett.

 

Sper să nu fi omis nimic, și știu că abia s-a terminat ediția de anul ăsta, dar serios că abia o aștept pe cea de anul viitor! Cică ăsta a fost ultimul an în care am primit pozele pe magneți pentru frigider, de la anul vom avea holograme! Abia așteptăm să vedem, zic!

 

anamariapopa.com blog post future of media 2014 evensys event social media hojo hotel

 

Surse foto: telefonul meu iPhone 5S și aparatul lui Sergiu.

Teatru ‘Nimic nu-mi scapă’

Miercuri seară (ieri, adică) am ajuns, în compania lui Bogdan, la piesa de teatru ‘Nimic nu-mi scapă’, pe Lipscani. Știu că am mai zis aici că nu voi mai călca niciodată pe Lipscani, dar deh, lucrurile nu merg cum le plănuiești tu.

Vorbeam cu Bogdan de o săptămână să ajungem la o piesă de teatru și nu ne puteam decide. Într-o zi a trebuit să și reprogramăm, și iată că pentru ziua de miercuri am ales piesa aceasta. Am ajuns la Muse, pe Lipscani, cu o oră mai devreme și am mai așteptat la bar, căci încă nu deschiseseră sala.

Povestea spune că odată așezați, am întrebat și de ceva de mâncare… Discuția s-a purtat cam așa:

‘Eu, către chelner: – Fiți amabil, de mâncare aveți?

El: – O să avem, odată ce deschidem bucătăria.

Eu: Ok, păi când se deschide?

El: Ah nu, că abia acum o construim, nu e gata.’

Oook… Mă uit prin meniu, văd că au ronțănele… Chelnerul a pasat masa noastră unei colege. Chem colega, îi cer nachos. Tipa, nesigură, mă roagă să aștept să verifice. Nu mai aveau nachos. Oook x2.

Eu comand de băut un Green Apple, Bogdan cere un vin roșu. Se duce tipa, se întoarce și ne zice că nu a găsit decât vin alb. Bogdan o roagă să se ducă, să caute mai bine, să întrebe de vin roșu. Zis și făcut, vine înapoi tipa, tot cu sticla de vin alb, că nu a găsit. Oook x3, Bogdan acceptă sticla de vin alb, tipa dă să inaugureze, să pună în pahar, nu știa cum se face, a deschis greșit sticla, se descurcă Bogdan de acolo. Să continui numărătoarea?

După cocktail, cer un ceai de fructe. Logic că am primit înapoi un ‘Stați să verific dacă mai avem’. Serios acum, deja îmi venea să țip – ‘Dar altceva înafară de scaune și pereți, mai aveți aici?!?’. Geezus… Dar a fost ok, ceai de fructe au avut. Două, chiar.

Începe piesa, simpatică de altfel, am râs de câteva ori. Puțin cam previzibilă în anumite momente, însă finalul m-a nemulțumit rău de tot, și i-am menționat și lui Bogdan asta. Povestea piesei se construiește în jurul unei aventuri a unui soț, prins de soție că a ajuns dimineața acasă. Printr-o spărtură de geam, un bețiv aude povestea în care soțul născocește o minciună legată de ieșirea cu un vechi coleg de liceu. Bețivul sună la ușă, dându-se drept colegul soțului, pentru a-l scoate din bucluc. Soția crede povestea și invită și soția ‘colegului’ la ei. Bețivul se duce pe stradă și ia prima femeie pe care o găsește și acceptă nebunia de a se da drept soția lui. Numai că prima femeie era chiar amanta soțului… Param-pam-pam. Iar cel de-al cincilea personaj este fratele soției, fost inspector, care face și show-ul cu replica ‘nimic nu-mi scapă’.

Acum, eu sunt o justițiară… Și pe toată durata piesei am avut senzația că adevărul va ieși la iveală, iar soția va afla că a fost înșelată… Dar nu 🙁 Finalul poveștii este când toată minciuna este atât de bine pusă la punct, încât nici fratele-fost inspector, nu găsește indiciile (bine, oricum nu era prea isteț), deși erau destul de evidente.

La final, chiar i-am zis lui Bogdan că nu mi se pare corect ca soția să nu fi aflat de aventură, și că efectiv finalul m-a lăsat tristă. În același timp, mă așteptam la o turnură de evenimente, în care bețivul care se dăduse drept colegul de liceu, să fie un detectiv particular angajat de soție fix în seara dispariției soțului de acasă… Iar Bogdan îmi răspunde, râzând, că sigur piesa a fost scrisă de un bărbat, sub formă de wishful thinking, pentru că o femeie, în realitate, află când este înșelată :))

All-in-all, piesa merită văzută și râs la ea, însă cred eu că putea fi pusă în scenă și mai bine. Mi-au plăcut foarte mult interpretările amantei (genială, serios) și a bețivului-‘fost coleg de liceu’.

Vunk: 2013 vs. 2014

Am ajuns la Vunk și anul ăsta. Frumos, nice, simpatic, mai elaborat decât anul trecut. S-a văzut că au pus mult suflet în ce s-a întâmplat acolo… Iată mai jos părerea mea, pur personală și subiectivă.

Ca să încep cum este frumos, cu începutul, la intrarea în sală am primit brățări. Din nou. Dar de data asta, au fost mai drăguțe. Nu au mai fost simple, ci au avut multe culori diferite și în plus, au avut inscripția concertului. Deci, bilă albă!

 


featured image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa bratari comparatie

 

Apoi, la bufet – nu aveau apă, nu aveau sucuri la 0,5l. Dacă voiai suc, primeai un pahar de carton. Ok, trecem peste partea de organizare. Partea de început a fost puțin ciudată, cortina a fost lăsată până pe la jumătate, dezvăluind-se puțin din decor, iar pe ecrane rula un filmuleț care nu avea sens deloc, dar care a prins contur după ce a pornit și sunetul. Păcat doar că sunetul a venit după ce rulase deja aproape jumătate de filmare.

Concertul s-a bazat pe o poveste. Sau așa s-a vrut, cel puțin. Personal, din sectorul T, nu am auzit nimic. Fundalul muzical acoperea vocea care relata povestea, iar imaginile care rulau, ele singure nu îmi spuneau nimic, nu le ‘simțeam’. Așa că momentele când începea povestea, pentru mine au fost timpi morți. Apoi, tot la capitolul de chestii tehnice, aveam două boxe mari, una în stânga și una în dreapta. Eh, cea din dreapta se auzea cu un mic delay față de cea din stânga, dar suficient cât să deranjeze. Deci, hai să zicem ca e o bilă gri.

Ok, ne întoarcem la Vunk, la concert, la spectacol. Bilă albă pentru faza cu felinarul, când Cornel s-a plimbat pe deasupra terenului, interpretând un cântec, și încă o bilă albă pentru momentul imediat de după felinar, când același Cornel s-a plimbat prin mulțime, până a ajuns înapoi pe scenă.

 

featured image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa felinar cornel ilie

 Sursă foto: Cristian Dorombach aka Piticu

 

Mi-au plăcut noile melodii, însă m-a dezamăgit partea de duete. Spre deosebire de anul trecut, unde au avut nume precum Andra, Loredana, Mirabela Dauer și Alexandru Ușurelu, anul ăsta cu greu am deslușit featuring-urile. Au fost și mai puține la număr (4 în 2013 vs. 3 în 2014), și cred totuși, că se putea mai bine și mai mult. Anul acesta au avut ca invitați speciali pe Natalia Barbu, Maria Radu și Roman Iagupov (de la Zdob și Zdub). Pentru ultimul, chiar thumbs up! Dar, per total la capitolul duete, bilă gri. 🙁

Din punct de vedere al show-ului, se compensează anul trecut cu anul ăsta. Anul trecut scena a fost ‘plimbăreață’, adică părți din scenă au început să umble prin mulțime, în timpul concertului. Apoi, au mai avut câteva mingii maaari de la Avon, pe care le-au dat pentru joacă prin public. Iar anul ăsta au avut artificii pe tavan, la propriu! Și multe jocuri de lumini și lasere.

 

image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa felinar cornel ilie

 

Fanele fanatice (da, exact așa am vrut să o spun) au avut parte de două momente inedite – Cornel și-a aruncat bluza pe care o purtase pe scenă până la momentul respectiv, în public. E clar că acea bluză nu va fi spălată prea curând, nu? Iar la final, o pernă simpatică a ajuns în public, brand-uită cu ocazia concertului. Sincer, dacă e p-așa, eu chiar aveam nevoie de o pernă nouă, serios acum… Anyways.

O mare, imensă, gigantică bilă neagră se acordă pentru momentul de la finalul melodiei ‘Ne facem auziți’. Mi-a plăcut melodia, mi-a plăcut coregrafia, dar până la punctul la care copiii, dansatorii de pe scenă au făcut o scară umană pentru Cornel, în ideea ca el să se urce pe ei cu picioarele. Pe spatele lor. P-asta chiar nu am înțeles-o, poate mi-o explică și mie cineva. Mai ales că fix în spatele decorului, era o ditai scara de metal. Separat de ideea pe care o înțeleg eu, ok – ne facem auziți, dar hai să nu îi călcăm pe alții în picioare. Ideea de a te urca pe spatele cuiva cu picioarele, încălțat, chiar și pentru un show, este dincolo de puterea mea de înțelegere. Pare rău.

Un lucru de apreciat, și care a prins la public anul trecut a fost interacțiunea cu publicul. Și acum a fost, dar limitată. De exemplu, anul trecut au prezentat un fan străin, au menționat prima persoană care și-a cumpărat biletul la concert, și am avut parte și de un moment emoționant – o cerere în căsătorie <3 Anul acesta au menționat din nou, persoana care a achiziționat primul bilet la concert. Și sincer, mă mai așteptam la o cerere în căsătorie… Nu mai vrea lumea să se căsătorească?!…

Anul trecut, pentru un moment special, am oprit timpul în loc. Anul ăsta, ne-au pus să ascultăm o melodie cu ochii închiși. Ok, am făcut-o și p-asta, dar mai mult m-am distrat anul trecut.

O chestie pur personală, dar pe care o ador, a fost alegerea melodiilor la deschidere și închidere. M-a foarte bucurat că au deschis cu 1000 și au închis cu Doar o noapte de adio. Însă ar fi mers varianta mai rapidă la cea din urmă, pentru că fiind finalul, ora 22.30 și melodia lentă, mă cam luase somnul.

Și că tot vorbim de final, cu ocazia asta acord încă o bilă albă tunurilor cu confetti, hihi. Au aruncat steluțe argintii și cărți de joc simpatice peste oamenii din teren. Copil cum sunt, la final m-am mutat de sus din tribună, mai jos, aproape de teren, doar-doar să mă ‘stropească’ și pe mine tunurile. Așa am reușit să îmi iau și suvenir! Iar la final de tot, trupa a mulțumit (puțin, așa), spectatorilor, de pe un panou amplasat la ieșirea din sală.

 

featured image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa bratara roz suvenir

 

 

Povestea completă și simpatică, plus back-stage, o găsiți aici, mie mi-a plăcut la nebunie. Nu îl cunosc pe Dragoș, dar place ce scrie acolo.

Apropo, sursă foto featured image: Vunk

 

Webstock 2014

Și am ajuns și la #webstockro 2014. Eram nesigură dacă o să pot să particip sau nu, și am zis totusi să dau destinului și piciorului meu o șansă. Despre piciorul meu, pentru cei care nu știu, aici.

Și, cu ajutorul lui Doamne-Doamne (aka Mircea și apoi Manafu), am ajuns să particip și eu, pentru prima dată, half-day la ceea ce se intitulează a fi (și am descoperit că și este) cea mai mare conferință de Social Media din România. Half-day a fost suficient, pentru că oricum pe final m-a lăsat funcționalitatea piciorului și am ratat gala și after-party-ul. Fix cele mai tari momente ale unui eveniment. Dar hei, mereu există și următorul an. Promit pentru anul următor că nu voi mai dansa în stradă, cu două luni înaintea conferinței.

Povestea spune că am întâlnit oameni simpatici, și mi-am revăzut lume dragă, vezi-l pe Sorin, un om mai energic decât mine cu mult (cum reușește omul ăsta?!), și mai ales pe Alex. Despre Alex nu zic nimic, numele lui e suficient. Totuși, dacă chiar vreți, aici găsiți mai multe. Și, că să nu fiu rea, vă arăt și o poză drăguță cu el. Dar mai ales cu mine. Asta și pentru că e prima poză pe care o am cu el și nu făcută de el, dar fie, și pentru că îmi este drag.

 

webstock 2014 webstockro bitdefender anamariapopa.com blog post ana maria popa alex damian amelie photo booth

 

 

Am văzut de la depărtare (pentru că hei, cu un picior și jumătate nu prea poți alerga prin mulțime să saluți lumea) și alți oameni de social media, și am dat nas în nas cu simpatica echipa Shoppy. Așa am aflat că pregătesc un update complet pentru iOS, care va fi disponibil în aproximativ 3 săptămâni în Apple Store. Eu una, abia îl aștept, pentru că îmi prind urechile în versiunea curentă. Deh, dacă mi-a trebuit iPhone și nu am și eu Android ca …alții.

Un om interesant cunoscut la Webstock este un ardelean. Menționez asta pentru că este lucrul care m-a făcut să mă duc la el să mă prezint și să vorbesc cu el. Accentul lui îmi aducea aminte de copilărie, de verile petrecute la bunici și de cuvintele pe care nu le înțelegea bucuresteanca de mine. Dar e ok, cu omu’ ăsta m-am înțeles super. Tipu’ a fost speaker la secțiunea de Blogging & Online Content. Sincer, când m-am dus la el, nu aveam întrebări în minte, dar el a fost atât de simpatic și deschis, încât întrebările îmi veneau natural. Așa am aflat că blogul și l-a făcut în clasa a 7a și apoi a crescut și el, înspre partea de vlogging. Ce mi-a plăcut la el, în mod special, a fost partea umană (deh, am studiat psiho!) – când mi-a spus că preferă să vorbească în fața unui public, să simtă o interacțiune, decât în fața unui webcam. Și mai drăguț a fost când a acceptat să facă un selfie cu mine. Pardon, a acceptat să facă 3 selfie-uri cu mine. În primul nu mi-a plăcut mie cum am ieșit, în al doilea mi s-a părut că poate zâmbi și el mai mult, iar în al treilea a acceptat să și zâmbească. Rezultatul, mai jos.

 

webstock 2014 webstockro zmenta.ro mihai taranu smiles funny blogging online content

 

Da, el e Mihai. Sau ZMenta.ro.

Concluzie? Mi-a plăcut, mai vreau 😀