Tu! Știai că ești o primăvară? #MartieEstiTu

Cu dedicație specială pentru doamne și domnișoare, Proconsul lansează melodia Martie Ești Tu 🙂

anamariapopa.com blog proconsul post melodie martie esti tu

 

Mă întreba un prieten venit în vizită din Austria, care se nimerise în România chiar în perioada 1-8 Martie, de ce este o sărbătoare atât de specială. Mergeam pe stradă și peste tot vedeai bărbați cu flori și cadouri în brațe sau doamne și domnișoare care deja fuseseră serbate. Iar amicul meu era uimit că acordăm o importanță așa de mare ocaziei, lunii și femeilor. Omul chiar era curios de ce, și aștepta un răspuns pe bune. Așa că i-am spus (mai în glumă, mai în serios), pe stilul lui Pablo Neruda – ‘Vreau să fac cu tine ceea ce face primăvara cu cireșii’:

‘Femeile fac cu bărbații ceea ce face primăvara cu cireșii – îi ajută să înflorească, să crească, să evolueze, să intre în armonie cu viața’.

Iar el a zâmbit și mi-a spus că nu s-a gândit niciodată în felul ăsta, dar că este adevărat. A recunoscut că bărbații fără femei sunt ființe plictisitoare. Există, dar fără culoare sau frumusețe.

 

anamariapopa.com blog proconsul post melodie martie esti tu primavara mea

 

Exact despre asta cântă și băieții de la Proconsul. ‘Martie Ești Tu’ este o dedicație caldă pentru femei, pentru că ele ….. și ….. (fiecare inserează motivele personale și sentimentele trăite).

Eu vă invit să ascultați melodia full și să vă lăsați inspirați de versurile superbe (preferatul meu este despre cum ea zâmbindu-i, a topit iarna). Iar melodia o veți putea asculta live pentru prima oară pe data de 7 Mai, la concertul Proconsul de la Berăria H.

(C) & (P) Simplu Production 2016

Muzică: Bogdan Marin, Emanuel Petruț, Robert Anghelescu
Text: Bogdan Marin, Emanuel Petruț
Orchestrație: Emanuel Petruț, Robert Anghelescu, Dragoș Dincă
Mix/Master: Victor Pamfilov

 

 

P.S., băieți: Nu că ați avea nevoie de inspirație sau ceva, dar eu zic să învățați versurile până atunci și să le șoptiți melodia la ureche doamnelor voastre, în ritmul melodiei live.

Horia Brenciu & Band, Hard Rock Cafe, 16 Noiembrie 2015

Mă sună Sorin la ora 19.30, că mă ia la concert la 21.00. Și zic – Hai că vin. Așa am ajuns la Horia Brenciu, concert, cu orchestra la pachet, în Hard Rock Cafe, luni, pe 16 Noiembrie 2015.

De la cover-uri și până la melodiile proprii, singur sau cu invitații alături, concertul Horia Brenciu & Band a fost un show pe cinste.

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015

Spărgând gheața cu un cover interpretat în stilul inconfundabil, Imagine a lui John Lenon, și continuând cu altele – Vino Doamne a lui Valeriu Sterian, I want to know what love is a Rock of Ages, mi-a făcut o reală plăcere să îl ascult pe Horia Brenciu live, pentru prima dată.

Combinând și melodiile proprii – A naibii dragoste, Fac ce-mi spune inima, și nu singur, ci cu invitați speciali, cum ne-a obișnuit deja, Horia Brenciu a adus pe scenă cunoscuții de la X Factor și Vocea României – Adina Răducan, Julie Mayaya, Cocoon Kills.

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015 invitati

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015 cocoon kills

 

Cover-ul interpretat de Julie Mayaya, melodiei Je t’aime a Larei Fabian a emoționat vizibil publicul, finalul acesteia aducând un șir de aplauze furtunoase la adresa artistei.

anamariapopa.com blog post photo sorin chineata horia brenciu concert hard rock cafe 16 noiembrie 2015 julie mayaya

Pentru cei care au fost prima dată la un concert Horia Brenciu & Band, cu siguranță nu va fi nici ultimul.

Și nici pentru mine, nici la HB, nici la Hard Rock Cafe 🙂 Mai ales că mi-am făcut prieteni noi. Știi cum e când ceri barmanului ceva special, ce nu e în meniu pentru toată lumea să comande? Și îl pui să se gândească ce să îți dea? E un fel de provocare.

Eh, în urma comenzii pentru un cocktail dulce-acrișor, eu m-am ales eu cu asta, cu de toate –

anamariapopa.com blog post hard rock cafe bucharest

Și nu mă plâng 😛

 

N.B.: Articol apărut inițial la Sorin pe blog

Poze: Același Sorin

Vunk – UNU. AMR 1

A venit acel moment al anului. În care Vunk ține concertul mult așteptat. Deja este al treilea an în care voi fi prezentă, cred că de la anul mă încadrez la discount-ul de fidelitate.

Lomo Photo Effect Tool: https://www.tuxpi.com/photo-effects/lomo

 

2015 aduce ca temă a concertului: UNU – Un Nou Univers, iar motto-ul punctează faptul că ‘Este timpul să te întorci. La tine’. Poate fi un semn. Sau nu.

Ca idee, concertul sparge tiparele din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, este primul concert al unei trupe din România care va fi pus în scenă sub forma unui eveniment multimedia, fiind filmat la 360 de grade și care va avea parte de o scenografie digitală interactivă, la care participă toți cei 5000 de spectatori.

Tot din seria ‘primelor’, afișul Vunk pentru concertul UNU a fost primul afiș în format .gif, al unei trupe românești. Click pe afiș să vezi despre ce vorbesc.

anamariapopa.com blog post vunk un nou univers concert unu 2015 sala palatului 7 octombrie

Recent, și anume pe 2 Octombrie, în cadrul Webstock, a fost lansat și cel mai ultim videoclip al Vunk, Un Nou Univers. Videoclipul, lansat inițial doar pe jumătate, a făcut parte dintr-un puzzle și arată povestea a două personaje venite într-o lume străină lor, căutându-se atât unul pe celalalt, cât și încercând să își găsească locul în noul univers.

anamariapopa.com blog post vunk 2015 un nou univers concert 7 octombrie 2015 videoclip unu

Cornel de la Vunk a denumit acesta #primulclipviu, hashtag-ul oficial al bucăților ce așteptau să devină un întreg – ‘Clipul este unul viu pentru că respiră emoție, mesaj, iar căutarea lui inițiază și căutarea ta interioară. Mai mult decât orice, este un clip viu, pentru că suntem într-Un Nou Univers, iar aici totul este posibil’.

Deci? Nu că abia așteptați și voi să ne vedem acolo?

De ce nu m-am mai dus la I Am the Rocker

Pot spune cu mâna pe inimă că singura parte bună din concursul organizat alături de Phoenix Entertainment a fost faptul că am putut face niște oameni fericiți, pe câștigători și pe cei care i-au însoțit. Pentru ei, mă bucur.

Personal, am refuzat să mai particip în momentul în care mi-am dat seama despre neseriozitatea și lipsa de respect care au existat la mijloc. Nu mă refer la schimbarea de program, nu mă refer la modificarea de locație, nu mă refer la lipsa din program a trupelor cele mai așteptate, nu mă refer nici măcar la faptul că toate acestea au fost anunțate în mod oficial cu mai puțin de 24 de ore înaintea de începerea festivalului.

Ceea ce povestesc eu aici este legat de relaționarea dintre organizare și colaboratori. La un anumit nivel, oricât de mici sau de mari, bloggerii care organizează concursuri cu premii constând în bilete la anumite evenimente, ar trebui să fie considerați colaboratori, deoarece ajută la promovarea acelui eveniment, și nu doar prin împărțirea de invitații sau bilete gratuite, ci prin faptul că se folosesc de propria imagine în a spune lumii despre ce urmează să se întâmple. Automat, imaginea acelui blogger este asociată cu cea a organizatorilor. Așa că nu pot să nu o iau personal, în momentul în care eu, ca blogger-colaborator al evenimentului I Am the Rocker, aflu tot pe ultima sută de metri, tot din anunțul oficial, după ce deja am sunat organizatorul să confirm faptul că datele inițiale rămân la fel, pentru a putea anunța și câștigătorii invitațiilor, la rândul meu.

Dar, ca să o iau de la capăt, aflu din blogosferă că organizatorii festivalului caută bloggeri-colaboratori pentru a promova festivalul – da, prin concursuri organizate pe blogurile lor, deci automat, prin imaginea lor. M-am băgat pentru că îmi place să ajut lumea să câștige, pentru că și eu am câștigat la concursuri, diverse chestii pe care mi le doream și nu mi le permiteam sau de care nu aflasem în altă modalitate. Așa că am zis să ofer șansa unor persoane care își doresc să ajungă la concert, chiar să vină și să se bucure de el și de trupele prezente. Sau anunțate, cum era inițial. Ba chiar, că tot vorbeam mai sus de promovarea evenimentului prin concurs, am primit (printre multe mulțumiri pentru șansa acordată de a ieși câștigător – deci, scopul meu a fost atins) și o remarcă simpatică, cum că ‘eu particip, poate câștig; și oricum, dacă nu câștig, mă gândesc să îmi iau bilet, sper că mai găsesc și nu am aflat prea târziu.’ . Deci, iarăși win pentru organizator.

Ca un copil cuminte, care am luat această colaborare în serios, am ținut legătura cu organizatorii și am pus toate întrebările pe care le consideram importante pentru a afla detaliile și a le transmite mai departe participanților și apoi câștigătorilor. Pe data de 02.04, înainte să anunț fericiții câștigători, iau legătura cu organizatorii, întâi prin mail și apoi telefonic pentru că nu primeam răspuns la mail. Deja apăruseră zvonurile că nu se mai ține, că la Romexpo (locația inițială) nu era nimic aranjat, ba din contră, se strângeau scenele. Am lăsat zvonurile să fie doar zvonuri, nu am plecat urechea și nici nu am sunat cu scandal la organizatori, ci am fost cât se poate de calmă și am cerut confirmarea pentru cele stabilite. PR-ul mi-a confirmat absolut toate cele și mi-a spus că nu a avut acces la mail din cauza aranjamentelor și cu warm-up și cu after-party sau ceva, ambele petrecându-se în Silver Church. Și pun accentul pe întrebările legate de Romexpo, dacă se mai ține festivalul, dacă biletele se pot ridica de la intrarea de la Romexpo, ce intrare de la Romexpo, dacă va fi semnalizată, etc. Mi se confirmă totul, de parcă nimic nu urma să se schimbe. Așa că, eu la rândul meu, informez câștigătorii.

Eh, a doua zi și cu o zi înainte de eveniment, pe 03.04, se întețesc zvonurile. Sun iar PR-ul organizatorului, nici un răspuns. Aștept, o fi ocupat. Mă sună unul dintre câștigători să mă întrebe dacă sigur rămâne cum le-am zis eu cu o zi în urmă. Am confirmat că, din cele știute de mine, confirmate de organizator și neaflând nimic schimbat (nu luam în considerare zvonurile), da, totul rămânea așa. Și atunci acest câștigător, mă pune pe mine la curent cu ceea ce știa, pe mine, care cică eram colaboratorul organizatorului. Și mă informează de toate schimbările, și legate de trupe, și de locație, și de tot… Îi cer puțin răgaz să sun PR-ul organizatorilor și revin eu cu răspuns. Sun iar, nici un răspuns.

Revine tot câștigătorul la mine cu apel, după câteva ore, să îmi spună că e sigură treaba, nu mai e doar un zvon, așa rămâne schimbarea, etc. Eu tot nu știam nimic oficial. Abia în jurul orei 15 primesc un mail conținând comunicatul de presă dat de organizator, cu toate modificările. Modificări pe care eu deja le aflasem de la un câștigător.

Așa că nu, fără părere de rău, nu m-am mai dus la festivalul I Am the Rocker. Am preferat să îmi petrec timpul alături de prieteni, savurând filmul The Minions și bucurându-mă de noul meu pahar! 🙂

Vunk: 2013 vs. 2014

Am ajuns la Vunk și anul ăsta. Frumos, nice, simpatic, mai elaborat decât anul trecut. S-a văzut că au pus mult suflet în ce s-a întâmplat acolo… Iată mai jos părerea mea, pur personală și subiectivă.

Ca să încep cum este frumos, cu începutul, la intrarea în sală am primit brățări. Din nou. Dar de data asta, au fost mai drăguțe. Nu au mai fost simple, ci au avut multe culori diferite și în plus, au avut inscripția concertului. Deci, bilă albă!

 


featured image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa bratari comparatie

 

Apoi, la bufet – nu aveau apă, nu aveau sucuri la 0,5l. Dacă voiai suc, primeai un pahar de carton. Ok, trecem peste partea de organizare. Partea de început a fost puțin ciudată, cortina a fost lăsată până pe la jumătate, dezvăluind-se puțin din decor, iar pe ecrane rula un filmuleț care nu avea sens deloc, dar care a prins contur după ce a pornit și sunetul. Păcat doar că sunetul a venit după ce rulase deja aproape jumătate de filmare.

Concertul s-a bazat pe o poveste. Sau așa s-a vrut, cel puțin. Personal, din sectorul T, nu am auzit nimic. Fundalul muzical acoperea vocea care relata povestea, iar imaginile care rulau, ele singure nu îmi spuneau nimic, nu le ‘simțeam’. Așa că momentele când începea povestea, pentru mine au fost timpi morți. Apoi, tot la capitolul de chestii tehnice, aveam două boxe mari, una în stânga și una în dreapta. Eh, cea din dreapta se auzea cu un mic delay față de cea din stânga, dar suficient cât să deranjeze. Deci, hai să zicem ca e o bilă gri.

Ok, ne întoarcem la Vunk, la concert, la spectacol. Bilă albă pentru faza cu felinarul, când Cornel s-a plimbat pe deasupra terenului, interpretând un cântec, și încă o bilă albă pentru momentul imediat de după felinar, când același Cornel s-a plimbat prin mulțime, până a ajuns înapoi pe scenă.

 

featured image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa felinar cornel ilie

 Sursă foto: Cristian Dorombach aka Piticu

 

Mi-au plăcut noile melodii, însă m-a dezamăgit partea de duete. Spre deosebire de anul trecut, unde au avut nume precum Andra, Loredana, Mirabela Dauer și Alexandru Ușurelu, anul ăsta cu greu am deslușit featuring-urile. Au fost și mai puține la număr (4 în 2013 vs. 3 în 2014), și cred totuși, că se putea mai bine și mai mult. Anul acesta au avut ca invitați speciali pe Natalia Barbu, Maria Radu și Roman Iagupov (de la Zdob și Zdub). Pentru ultimul, chiar thumbs up! Dar, per total la capitolul duete, bilă gri. 🙁

Din punct de vedere al show-ului, se compensează anul trecut cu anul ăsta. Anul trecut scena a fost ‘plimbăreață’, adică părți din scenă au început să umble prin mulțime, în timpul concertului. Apoi, au mai avut câteva mingii maaari de la Avon, pe care le-au dat pentru joacă prin public. Iar anul ăsta au avut artificii pe tavan, la propriu! Și multe jocuri de lumini și lasere.

 

image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa felinar cornel ilie

 

Fanele fanatice (da, exact așa am vrut să o spun) au avut parte de două momente inedite – Cornel și-a aruncat bluza pe care o purtase pe scenă până la momentul respectiv, în public. E clar că acea bluză nu va fi spălată prea curând, nu? Iar la final, o pernă simpatică a ajuns în public, brand-uită cu ocazia concertului. Sincer, dacă e p-așa, eu chiar aveam nevoie de o pernă nouă, serios acum… Anyways.

O mare, imensă, gigantică bilă neagră se acordă pentru momentul de la finalul melodiei ‘Ne facem auziți’. Mi-a plăcut melodia, mi-a plăcut coregrafia, dar până la punctul la care copiii, dansatorii de pe scenă au făcut o scară umană pentru Cornel, în ideea ca el să se urce pe ei cu picioarele. Pe spatele lor. P-asta chiar nu am înțeles-o, poate mi-o explică și mie cineva. Mai ales că fix în spatele decorului, era o ditai scara de metal. Separat de ideea pe care o înțeleg eu, ok – ne facem auziți, dar hai să nu îi călcăm pe alții în picioare. Ideea de a te urca pe spatele cuiva cu picioarele, încălțat, chiar și pentru un show, este dincolo de puterea mea de înțelegere. Pare rău.

Un lucru de apreciat, și care a prins la public anul trecut a fost interacțiunea cu publicul. Și acum a fost, dar limitată. De exemplu, anul trecut au prezentat un fan străin, au menționat prima persoană care și-a cumpărat biletul la concert, și am avut parte și de un moment emoționant – o cerere în căsătorie <3 Anul acesta au menționat din nou, persoana care a achiziționat primul bilet la concert. Și sincer, mă mai așteptam la o cerere în căsătorie… Nu mai vrea lumea să se căsătorească?!…

Anul trecut, pentru un moment special, am oprit timpul în loc. Anul ăsta, ne-au pus să ascultăm o melodie cu ochii închiși. Ok, am făcut-o și p-asta, dar mai mult m-am distrat anul trecut.

O chestie pur personală, dar pe care o ador, a fost alegerea melodiilor la deschidere și închidere. M-a foarte bucurat că au deschis cu 1000 și au închis cu Doar o noapte de adio. Însă ar fi mers varianta mai rapidă la cea din urmă, pentru că fiind finalul, ora 22.30 și melodia lentă, mă cam luase somnul.

Și că tot vorbim de final, cu ocazia asta acord încă o bilă albă tunurilor cu confetti, hihi. Au aruncat steluțe argintii și cărți de joc simpatice peste oamenii din teren. Copil cum sunt, la final m-am mutat de sus din tribună, mai jos, aproape de teren, doar-doar să mă ‘stropească’ și pe mine tunurile. Așa am reușit să îmi iau și suvenir! Iar la final de tot, trupa a mulțumit (puțin, așa), spectatorilor, de pe un panou amplasat la ieșirea din sală.

 

featured image vunk orasul minunilor 2014 octombrie concert romania bucuresti anamariapopa.com blog post review ana maria popa bratara roz suvenir

 

 

Povestea completă și simpatică, plus back-stage, o găsiți aici, mie mi-a plăcut la nebunie. Nu îl cunosc pe Dragoș, dar place ce scrie acolo.

Apropo, sursă foto featured image: Vunk

 

AMR 2. Vunk.

Am fost și anul trecut și am adorat concertul, a fost show, un așașishow!

Am oprit timpul în loc, și eu, și ceilalți 🙂 Dovada, aici. Am avut brățări care au luminat pe ritmul muzicii. Am asistat la o cerere în căsătorie care mi-a făcut pielea de găină, asta aici. Am adorat duetele cu Mirabela Dauer, Loredana, Alexandra Ușurelu și Andra. Și-și-și, au avut scene plutitoare. Seriooos!

În deschidere, au cântat cei de la ABCD și am fredonat cu drag melodiile lor, și mai vreau melodii noi. Publicul (adică, eu) cere! Da, Cristina? 😀

Și am rămas mișcată de vocea Alexandrei Ușurelu – singurul cuvânt prin care o pot descrie, atât ca apariție, cât și ca interpretă este – ‘angelic’!

Cuvintele chiar sunt de prisos, dar faptul că abia aștept să vină și concertul de anul ăsta, cred că spune destule!

 

anamariapopa.com blog post vunk orasul minunilor octombrie concert sala polivalenta ana maria popa bilete

 

 

Până atunci, însă, vă las cu trei dintre melodiile mele preferate de la ei, din toate timpurile, hihi 🙂




 

 

P.S.: Multe multe multe, enorm de multe mulțumiri persoanei fără de care nu aș fi ajuns anul trecut la concert 🙂 Pentru că sunt mică, iar anul trecut eram și mai mică, m-am trezit cu fix o zi înainte că eu vreau să ajung la concert… Și am dat de un om suficient de simpatic și amabil să îmi facă pe plac… Mai există și d-ăștia, da! 😀