Cum e să fii turist în București…

Partea mișto când îți vin prietenii din străinătate în București e că faci pe ghidul. Partea nasoală e că trebuie să le arăți Bucureștiul în sine și te rogi să nu găsești ceva de care să îți fie rușine și să trebuiască să îți ceri scuze în numele, oh well, românilor.

Weekend-ul ăsta am avut în vizită un prieten din Germania și de fun, am ales să fac și eu pe turista alături de el, să vorbesc în engleză pe unde am mers și să mă fac că-s străină de locurile astea. Rezultatul a fost…trist. 

Sâmbătă am luat autobuzul double-decker al Bucureștiului și ne-am plimbat cu el câteva ore bune. Pe scurt, autobuzul merge pe ruta Piața Presei Libere înspre Calea Victoriei și întoarce la Palatul Parlamentului. E genul de autobuz Hop On-Hop Off, adică te poți urca la orice stație și coborî la orice stație vrei, în funcție de ce vrei să vizitezi. Primești și o hartă, odată cu biletele, pentru o orientare ușoară în zona de interes.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-map
Autobuzul are o frecvență de aproximativ 20 de minute între orele 10-22, cu ultima plecare din Piața Presei Libere la ora 21. Cardul de călător este valabil timp de 24 de ore de la prima validare, iar turul întreg ține aproximativ 50 de minute.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker
Printre atracțiile turistice pe care le atinge sunt: Piața Presei Libere, Muzeul Satului, Arcul de Triumf, Muzeul Antipa, Muzeul Țăranului Român, Ateneul Român, Muzeul Național de Artă, Palatul Parlamentului.
Un bilet costă 25 RON pentru adulți, 10 RON pentru copiii cu vârste 7-14 ani și gratuit pentru cei sub 7 ani. Dacă vrei, primești și un ghid audio, dar la mai multă confuzie te supui, pentru că ghidul vorbește doar când vrea, fără vreo legătură cu monumentele pe lângă care treci, iar când ia pauză de odihnă se aude un vâjâit. Așa că dacă îl prinzi prima oară în pauză cum l-am prins eu, vei crede că nici nu funcționează. Iar engleza abia o înțelegi. Ghidul vine și însoțit de niște căști despre care naiba știe câte urechi au pupat…

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-audio-guide
Când am mers cu același tip de serviciu în Barcelona, primeai căști de unică folosință, cele mai ieftine, dar măcar știai că erai primul utilizator al lor.

Singurul PRO este că da, chiar vezi cu alți ochi Bucureștiul. Chiar și eu l-am văzut altfel, și văd în fiecare zi orașul ăsta. Pozele de mai jos sunt relevante pentru poveste.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-arc-triumph

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-view

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-free-press-house

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-parliament

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-unirii-square

Iar multele CONTRA sunt legate, normal, de noi și de organizarea noastră. Nu, nu dura 20 de minute între autobuze. Nu, nu a durat 50 de minute turul. Nu, autobuzul nu oprea să poți coborî unde voiai, ci oprea doar unde vedea turiști pe marginea drumului. Așa că dacă nu era nimeni pe stradă, dar tu dinăuntru voiai să cobori, trebuia să te grăbești pe scările incomode (dacă stăteai sus). Deși, conform semnelor de atenționare, nu aveai voie să faci asta. Foarte util ar fi fost un buton pe care să îl apeși când voiai să soliciți oprirea într-o stație.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-warning
Nu, nu era curat deloc, și nu zic pe jos. Să zicem că erau călătorii necivilizați, deși și asta putea fi evitată cu ajutorul a două mici coșuri de gunoi, unul în fața și unul în spatele autobuzului.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-trash
Mă refer mai degrabă la cum arătau scaunele, cât jeg puteau să aibă pe ele.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-dirty
Mă mai refer la cum stătea praful pe acoperitoarea de la scări. Așa cum prezinți serviciul oamenilor, tot așa îl vor și aprecia.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-dirty-bus

Și a fost bine că am și putut să vedem și Guvernul, de campania cu Brâncuși.

anamariapopa-com-city-bus-tour-bucharest-double-decker-government-view

Ah, și cică aveam Wi-Fi. Da, aveam, dar nu mergea, că deh…



Majoritatea călătorilor erau români, am avut suficient timp să prind câteva grupuri de hop on-eri și hop off-eri. Prima oară, am luat autobuzul cap-coadă, tur întreg, doar să ne bucurăm de atmosferă. La al doilea tur, am început analiza. Și am plecat dezamăgită că, într-un final, avem și noi o chestie mișto care atrage turiștii, avem și noi o chestie ca afară și ne purtăm cu ea ca niște…..români!

În fine, cam atât despre autobuzul-minune, care îți stârnește admirația și interesul doar dacă nu ai mers efectiv cu el…

A doua zi, duminică, am fost la Grădina Botanică din Cotroceni. Care mi-a lăsat o impresie mai bună decât mă așteptam. Au fost mult mai mulți oameni decât am crezut, și totuși nu era aglomerat. Da, unele zone puteau fi mai îngrijite, iar vecinătatea ce amintește de comunism pur și simplu ar fi putut să nu…existe.

anamariapopa-com-bucharest-city-romania-tour-botanic-garden

anamariapopa-com-bucharest-city-romania-tour-botanic-garden-view
Totuși, am rămas plăcut impresionată să văd traducere în engleză pe cele mai multe dintre plăcuțe.

anamariapopa-com-bucharest-city-romania-tour-botanic-garden-english-sign
Și încă o treabă, în Grădina Botanică există un spațiu special destinat lecturii, pentru cei ceîși doresc să citească în liniște, în natură, să studieze sau să lucreze.

anamariapopa-com-bucharest-city-romania-tour-botanic-garden-reading-space
Plus, aveau și un magazin de suveniruri, în care găseai de la chestii pentru cunoscători, la chestii fun legate de botanică, tricouri și căni cu mesaje funny – ‘Plants are Friends’ era un exemplu.

anamariapopa-com-bucharest-city-romania-tour-botanic-garden-souvenir-shop
Am bifat și nuntași veniți să se pozeze lângă lac – care btw, arăta crunt. Glumeam cu amicul meu că sigur l-au făcut dinadins să arate așa, pentru că oamenii erau prea tentați să facă o baie dacă ar fi fost curat.

anamariapopa-com-bucharest-city-romania-tour-botanic-garden-lake
În orice caz, totuși, pentru 5 RON pentru bilet de adult, 3 RON cel de elev/student/pensionar și cu intrare gratuită pentru preșcolari și veterani, taxa de acces este chiar o alternativă foarte bună la parcurile din București, în fiecare zi între orele 9-17. Mai ales că încet-încet dezvoltăm noul Pont des Arts 🙂

anamariapopa-com-bucharest-city-romania-tour-botanic-garden-love-lock

La finalul weekend-ului, amicul meu îmi spunea că Bucureștiul e un oraș frumos, i-a plăcut și s-a simțit bine, cu două mențiuni: fără ajutorul unui locuitor, s-ar fi simțit pierdut, pentru că nu există panouri care să te ajute la orientare în afara zonei centrale, și a rămas mirat de numărul de clădiri abandonate, case și alte construcții care ar putea avea mult potențial.

La finalul celor două zile, eu pot doar să mă gândesc ce ghinion au turiștii care nu umblă doar prin centrul orașului. În zona Centrului Vechi-Calea Victoriei se vedea că românii erau obișnuiți cu turiștii, fiind tare prietenoși, sociabili și chiar învățaseră engleză. Stricată, dar era ceva! În celelalte zone, cum vorbeam engleză, cum se strâmbau la noi sau încercau să ne păcălească la bani, să își păstreze restul de la 100 de RON pentru o notă de plată de 75…

Nu mai am nimic de zis, în afară de faptul că suntem niște fraieri și în loc să ne purtăm frumos din toate punctele de vedere cu cei care arată un pic de interes pentru țara noastră, că tot noi avem de câștigat, noi suntem ăia înfumurați și cu nasul pe sus, tragem pentru câștigul imediat, în loc să gândim pe termen mai lung.

Poze: făcute de mine cu iPhone 6, #noedit și #nofilter

Supă vs. Răceală: Cazul Edessa

În primul și în primul rând, vreau să îmi cer scuze pentru faptul că nu am poze făcute cu mânuța mea, care să însoțească articolul ăsta. Dar am un motiv bun, pe cuvânt, vezi mai jos.

Povestea zice că de peste o săptămână am o răceală care se tot joacă cu mine. Dar rău. M-a ținut închisă în casă vreo două zile, părea să treacă după ce o asaltasem și cu Nurofen Răceală și Gripă, dar și cu multă Vitamina C. Apoi, într-o zi cu soare a trebuit să ies din casă, iar seara deja primeam înapoi nesuferita. Au urmat încă două zile de stat în pat, confundat zi cu noapte și automat stat fără somn și cu mari cearcăne, acum am rămas cu o tuse de numa’.

Și stăteam eu și mă gândeam frumos, când a fost ultima dată când am prins-o atât de rău… Mintea m-a dus cu gândul la anul trecut, în Octombrie, când am pățit-o cam la fel, în Turcia. Și tot așa mi-am adus aminte de minunea care mă pusese pe picioare, într-o singură zi de bolit. Se făcea că am fost tratată cu o supă magică, cam portocalie la culoare și puțin prea picantă pentru gusturile mele. M-am gândit că nu am nimic de pierdut, așa că am dat o căutare pe Google, despre restaurante turcești, cu livrare în București.

Am găsit site-ul celor de la Edessa, cărora, oh Doamne, le lipsesc tare multe de pe site! De la literele de prin cuvinte, la comanda online. Dar în starea în care mă aflam, nu să fiu cârcotașă îmi era scopul. Așa că am pus de-o comandă. Două persoane, ne-am luat două supe de linte, două lipii, una porție humus, una de cartofi, una salată, un kebab și pide. Acum, nu pot să zic exact ce am gândit cu toată comanda, dar totalul a fost de 109 RON. Mult sau puțin, nu mă pronunț.

Și motivul pentru care nu mă pot pronunța este exact același cu motivul pentru care nu există poze în acest articol. Băi, mâncarea a fost atââât de delicioasă! Unde mai pui că timpul de livrare a și fost undeva la 30 de minute, cu vreo 20 mai repede decât estimaseră. Iar porțiile imense. Exact cum îmi imaginez că ar fi fost și în restaurant.

Acum, pot doar să zic că pentru o primă comandă de la un restaurant cu un anumit specific, despre care nu știam mare lucru, pe care nu îl mai încercasem înainte și la fața locului, care s-a și mișcat repede cu comanda, a cărui mâncare a fost excelentă și m-a hrănit și a doua zi, și la care am apelat la o mare nimereală și într-un moment sensibil, pot doar să mă bucur că nu mi-am luat-o în vreun fel.

Nu e nici o reclamă mascată, nu cunosc pe nimeni acolo. Iar dacă ar fi ceva, nu e mascat și o zic pe față – recomand mâncarea lor pentru că e ge-ni-a-lă! Da, aș recomanda mai degrabă mersul în local, pentru că oricum, am observat după, au niște comenzi minime cam măricele. Ei sunt în Colentina, iar acolo comanda este de 50 de RON, dar până prin Militari sau Drumul Taberei, cea minimă ajunge și la 400 de RON. Sau, alternativa, achitarea a 40 de RON transport.

Comanda online nu le merge, scrie pe site că e indisponibilă, deși ar fi bine de pus la punct. Și eu zic că ar mai merge puțin lucrat la site, la felul în care este prezentat meniul, și ca design, și ca timp de încărcare.

În rest, sper doar să apuc să savurez mâncarea lor de drag, și nu de nevoie, cum a fost de data asta…

 

anamariapopa.com blog edessa restaurant turcesc post mancare turceasca livrare bucuresti