Despre bărbați

În toată nebunia dintre Crăciun, Revelion și răceala care m-a ținut la pat, am uitat să vă povestesc despre o întâmplare haioasă tare, care pe mine m-a amuzat maxim. Implică un bărbat, o anumită intenție și reținere. Poate fi privită și ca un banc sec, pentru că dintre cei doi protagoniști, doar pentru mine a fost amuzantă situația, iar lui i se părea cât se poate de normal.

Deci, se făcea că veneam într-o seară acasă, încărcată de bagaje – geanta de sală pe un umăr, o pungă cu cadouri, un braț de flori, dar și geanta mea pe cealaltă parte. Cum eram în contextul săptămânii mele de aniversare a celor 23 de ani, adăugăm în poveste și o rochie scurtă și o pereche de cizme cu toc.

Și intru eu în bloc, mă descurc cu toate cele la purtător, dar și cu ușa. După mine, agitat-nevoie-mare, intră un domn pe la 40 de ani, foarte ‘prietenos’. Mă salută, mă admiră, îi mulțumesc. Așteptăm la lift amândoi, eu pe treaba mea și el tot cam p-acolo, că la treaba lui sigur nu îi stătea mintea. Îl vedeam cu coada ochiului cum mă studia. Urcăm în lift și, ca o fată cuminte, mă așez cu bagajele în așa fel, încât să nu deranjez vecinul de călătorie. Domnul mă întreabă la ce etaj merg și îi răspund scurt că la 3 – Slavă Domnului că nu aveam drum mai lung de parcurs.

Acum, nu că sunt rea sau ceva, dar nu știu ce căuta domnul în bloc, căci se vede că nu era de acolo, și nici nu avea intenția de a merge la vreun etaj anume. Secundele care au urmat până a oprit liftul în dreptul etajului 3 mi-au făcut toată seara, pe bune. Nefiind de prin preajma locului, domnul nu știa că ușile liftului trebuiesc ținute, ca să nu se deschidă în timpul călătoriei. Altfel, riscam sa rămânem blocați în lift. Așa că, cu o cinceamie mână, cea stângă, mă întind să țin ușile liftului.

Domnul stătea foarte relaxat, puțin într-o rână, sprijinit pe un braț și în poziție de alergare, gata de atac, ce vreți voi. Îl văd că zâmbește seducător, dar puțin cam strâmb după părerea mea, și mă privește din cap până în picioare. Mă analiza, mă măsura, nu știu nici eu. Și traseul ochilor îl duceau după corpul meu. Așa că, la un moment dat, privirea lui ajunge și la mâna mea stângă, care ținea ușile.

 

anamariapopa.com post blog ana maria popa barbati verigheta funny

 

Văzându-mi inelul-verighetă, domnul se îndreaptă brusc din poziție, și își schimbă zâmbetul. Imediat apoi, îmi spune – ‘V-aș fi ajutat cu mare drag cu bagajele, dar oricum mai aveți puțin și ajungeți’.

Atât. Un fel de banc sec.

I-am mulțumit dumnealui pentru intenție și lui Doamne-Doamne că, într-un final după câteva secunde care au părut o eternitate, am ajuns cu liftul la etajul meu.

Lasă un răspuns