A început Târgul de Sânziene în Sun Plaza!

Începând de azi, 23 Iunie și până pe 25, Sun Plaza găzduiește târgul de creații handmade cu ocazia Sânzienelor. Evenimentul își așteaptă vizitatorii între orele 10:00 și 22:00 în fiecare zi, iar cei interesați găsesc la fața locului creații handmade marca Breslo.rodin diverse categorii: accesorii, obiecte pentru copii, îmbrăcăminte, bijuterii sau textile. 

 

 

 

“Du-te Soare, vino Lună, / Sânzienele îmbună, / Să le crească floarea floare, / Galbenă, mirositoare, / Fetele să le adune, Să le prindă în cunune…” – cântecul Sânzienelor

 

Comunicare conform decisepoate.ro

Jason Derulo și Rita Ora – pentru prima dată în România, anunțați la NeverSea!

 

În line-up-ul NEVERSEA mai intră și trupa britanică pop, Years&Years și Ella Eyre.

 

 

JASON DERULO, artistul cu 11 single-uri de platină, care s-au vândut în peste 50 de milioane de exemplare, vine pentru prima dată în România la cel mai mare festival de la malul Mării Negre, NEVERSEA. La doar 27 de ani, artistul american este în toate topurile momentului și are un succes incredibil cu fiecare melodie pe care o lansează.  A colaborat și a compus melodii pentru artiști ca: Puff Diddy, Sean Kingston, Lil Wayne, Kelly Rowland, Nicky Minaj, Snoop Dog, 2 Chainz, Hardwell și mulți alții. Melodii atât de cunoscute fanilor și nu numai, precum “Watcha Say” “Talk Dirty”, “Want to want me” “Wiggle Wiggle” dar și cea mai nouă piesă “Swalla”, toate se vor auzi în vară, live pe scenele NEVERSEA.

La început de vară, ce poate să sune mai bine la malul Mării Negre decât melodia “Hot right now”, cântată live de compozitoarea și artista britanică, RITA ORA. Primul ei album “Ora”, lansat în 2012 a ajuns în scurt timp numărul unu în Marea Britanie. Albumul conține melodiile “RIP” la care a colaborat cu Tinie Tempah dar și “How we do party”, atât de fredonate de fanii din întreaga lume. Cunoscută pentru nonconformismul său, artista britanică este și actriță. A avut roluri în filmele Fast and Furious 6 și Fifty Shades of Grey.  

Trupa britanică pop YEARS & YEARS vine la malul Mării Negre, și urcă pe scena principală a festivalului NEVERSEA. ELLA EYRE este deja cunoscută fanilor din România. În 2016 a fost prezentă la Cluj-Napoca, la cea de-a doua ediție a festivalului UNTOLD, unde zeci de mii de fani au fredonat melodii precum „Waiting all night”, „Together” și „Deeper”.

 

 

 

Comunicare conform NeverSea

#SharuieșteRoșu – o campanie pentru donarea de sânge

Sun Plaza și Asociația React, în parteneriat cu Centrul de Transfuzie Sanguină din București (CTS București) și Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, așteaptă și anul acesta persoanele care doresc să doneze sânge pentru pacienții din spitale la intrarea principală din Sun Plaza –  Esplanada Sud, în perioada 19-21 mai, între orele 9.00 și 13.00.

Acțiunea are loc în cadrul campaniei „Dăruiește timp, donează sânge”, ajunsă deja la a patra ediție. Prin campania precedentă, 300 de vieți au fost salvate datorită celor 54 de litri de sânge recoltați. 167 de persoane au răspuns apelului organizatorilor, dar dintre acestea doar 120 au îndeplinit condițiile necesare și au putut să doneze. La fel ca la edițiile precedente, donarea se va face în cadrul unui centru mobil complet utilat, amplasat la intrarea principală din Sun Plaza, dar și în două cabinete special amenajate în policlinica Regina Maria din cadrul centrului comercial.  

„Campania «Dăruiește timp, donează sânge!» a crescut cu fiecare ediție și ne așteptăm ca anul acesta numărul persoanelor care se vor prezenta la donare să fie mai mare de 250. În ultimii 10 ani, acțiunile constante ale Asociației React de promovare a importanței donării de sânge au dus la o creștere semnificativă a numărului de donatori de sânge și la fidelizarea lor. Cu toate acestea, avem încă nevoie de campanii precum cea pe care o organizăm împreună cu Sun Plaza, prin care ușurăm accesul potențialilor donatori la procesul de donare, venind către ei în spații publice, larg frecventate, în zile de weekend în care nu există constrângeri impuse de programul de la serviciu”, a declarat Anca Ștefan, Președinte Asociația React.

Persoanele care doresc să doneze și să contribuie, astfel, la salvarea a până la trei vieți omenești, sunt așteptate în Sun Plaza cu cartea de identitate și cu micul dejun consumat (un mic dejun ușor, alimente fără multe proteine și grăsimi – lactate degresate, piept de pui, cereale integrale, fructe și legume, o ceașcă de ceai sau cafea ușor îndulcite). Nu se fumează înainte și după donare cu o oră.

 

E important de știut: pentru a deveni donatori de sânge, cei interesați trebuie să îndeplinească minimum următoarele condiții:

 

Mai multe informații despre condițiile donării găsiți pe www.pentruviata.com.

 

Pe lângă valoarea umanitară imensă, donarea de sânge este extrem de benefică pentru cei care donează, întrucât sângele este împrospătat, imunitatea organismului crește, iar riscurile de paralizie și de accident vascular se reduc cu 30%.  

 

 

Comunicare conform Deci Se Poate!

S-a lansat Muzeul Kitsch-ului Românesc

Pentru că se întâmplă multe și mă iau cu altele, nu am mai ajuns de ceva vreme să mai și scriu despre chestii. Dar ce am aflat acum a meritat să găsesc nițel timp să dau vestea mai departe.

Se pare că, în data de 5 Mai, în București s-a deschis Muzeul Kitsch-ului Românesc. Mi-a părut rău că nu am apucat să ajung la inaugurare și să văd cu ochii mei, dar cu siguranță voi recupera fapta asta cât de curând. Pentru că ce am aflat întrece orice imaginație și chiar vreau să mă duc să văd cu ochii mei.

Muzeul include aproximativ 200 de exponate din categoria bibelourilor din perioada comunistă, carpetelor care se puneau pe pereți înainte sau peștilor de cristal ce stăteau pe mileuri deasupra TV-ului. Exponatele provin din colecția personală a proprietarului muzeului, Cristian Lică, care le-a adunat de-a lungul anilor de pe la diverse târguri de profil și alți colecționari. Pe lângă sala care găzduiește expoziția permanentă, muzeul are și un spațiu pentru o galerie unde artiștii pot veni cu lucrările pe care doresc să le expună.

Prețul unui bilet este de 30 RON pentru străini și 20 RON pentru români pentru că, spune Cristian Lică: reducere vine ‘din solidaritate cu faptul că ei sunt expuși la kitsch-ul din jurul lor în fiecare zi’. :)))
Muzeul poate fi vizitat în Centrul Vechi, pe Strada Covaci nr. 6.

 

Mâncarea ta cum îți spune dacă îi e prea cald?

Mi-aduc aminte de primul moment când mi-am cumpărat avocado de la supermarket, pentru a-l folosi acasă. Până atunci mâncasem avocado doar la restaurant, deci nu aveam nici cea mai mică idee despre cum ai grijă de un avocado, cum îl alegi, etc. Țin minte că am ajuns cu el acasă și l-am băgat în frigider, cum fac de obicei cu fructele și legumele, iar când am vrut să îl folosesc era cam beton. Așa că am sunat o prietenă și ea mi-a dat indicații – mi-a zis ca avocado nu era încă suficient de copt și că ar fi bine să îl las o zi în soare și apoi să îl verific. Numai că la cât timp petrec eu în bucătărie și câtă atenție acord lucrurilor dimprejur, avocado a stat bine mersi în soare câteva zile, chiar aproape de o săptămână. Bineînțeles că atunci când l-am reluat în grijă, se făcuse moale și maro, deci se stricase.

Asta a fost prima treabă care mi-a venit în minte când am aflat de inovația Caroli – #mâncarecunotificare. Adică, mai exact, Salamul Semenic de la Caroli are o chestie denumită carolimetru termic și care te anunță dacă salamul este păstrat la temperatura potrivită (între 2 și 8°C). Știu, cam mindblown, nu?

Și mai exact, carolimetrul termic este un cadran termosensibil care își schimbă culoarea în funcție de temperatura la care este păstrat produsul:

  • sub 8°C – verde
  • peste 8°C – galben

 

 

Treaba asta, pe lângă faptul că e revoluționară și arată grija celor de la Caroli pentru produsele pe care le oferă, este și un indicator foarte bun pentru a vedea dacă produsul pe care tu îl cumperi a fost sau nu păstrat în condiții optime.

Pentru mai multe informații, cei de la Caroli au creat o pagină specială cu detalii și răspunsuri la cele mai frecvente întrebări, iar tot acolo se pot adresa și întrebările extra, la care poate nu găsiți răspuns deja. 

 

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Articolul prezent face parte din campania #mâncarecunotificare a Caroli și are ca scop asigurarea că produsele Caroli ajung în condiții optime la consumatori.

 

Se poate și mai rău: poveste din spital

Ultimele câteva săptămâni nu au fost cele mai strălucite pe care le-am trăit. Se pare că stilul de viață haotic – mâncat neregulat și mai mult prostioare, stres, câteva ore de somn pe noapte – toate m-au adus în situația de a ajunge la spital. Dar după nu foarte mult timp petrecut acolo, mi-am dat că problemele mele nu sunt cele mai urâte.

La spital am ajuns cu niște dureri crunte și un balon care crescuse în zona abdomenului inițial. Medicul care mă consultase în primă fază mi-a spus că preferă să mă trimită la spital unde mi se pot face și analize pe loc, decât să iau tratament pentru niște simptome despre care nu știa exact de unde porniseră. Mi s-a părut corect și i-am ascultat sfatul, așa că am ajuns la Spitalul Elias unde, câteva seturi de analize mai târziu, s-a ajuns la concluzia că totul era pe fond de stres și stil de viață amețit. Ceea ce nu era departe de adevăr. Iar ceva timp mai târziu și după perfuzii, la câteva ore de stat pe acolo, îmi mai revenisem.
Însă vizita asta m-a făcut să îmi dau seama (încă o dată!) că există lucruri mult mai rele pe lumea asta decât cele cu care ne confruntăm fiecare, personal. Se și zice că dacă ne-am pune toți probleme la un loc și am trage una oarecare la sorți pe care să o rezolvăm, am da înapoi și le-am prefera tot pe ale noastre. Sau ceva pe acolo, dar ideea e aceeași. Și asta pentru că măcar pe ale noastre știm să le controlăm, să le rezolvăm, să le facem mai bine.

Așa am zis și eu după câteva ore petrecute în Camera de Gardă. În primul rând, trebuie să îmi pot controla stilul de viață încât să nu mai ajung în situația în care să îmi fie rău și nici să nu mai ajung în spital. Vorba aia, mai bine să fie bine și să nu fie rău :)))
Iar apoi, poveștile la care ești martor chiar și într-un timp scurt petrecut într-un asemenea loc te fac să vrei să te ții cât mai departe pe viitor. Și, de data asta măcar, nu am nimic de comentat la adresa medicilor sau a mediului. Chiar am rămas plăcut surprinsă de faptul că era destul de curată zona Camerei de Gardă, spre deosebire de altele pe care le mai vizitasem, dar și personalul atent și profi. În schimb, povestea următoare întrece orice imaginație:

Se făcea că odată intrată în Camera de Gardă, m-au băgat într-o sală de așteptare unde mă întorceam mereu până se eliberau cabinetele unde trebuia să merg pentru diverse analize. La un moment dat, întorcându-mă de la ecografie, găsesc un coleg de așteptare. Omul era întins pe targă și se văita și plângea. M-am uitat la el, nu părea grav. Mai degrabă, părea puțin homeless. Era îmbrăcat în niște haine murdare și șosete încălțate greșit. Deși nu avea voie să folosească telefonul în zona aia, și-a sunat soția sau partenera sau ce era și a început să o înjure, să o acuze de niște atacuri la adresa lui. Abia după ce a mai dat câteva telefoane, am aflat că omul fusese bătut de un grup, cu niște bâte, că i-o dăduseră parșivească și că urma să se răzbune. Și-a sunat toți cunoscuții să le spună pe rând ce a pățit, să îi asigure că va aranja el conturile, iar apoi și-a sunat băiatul să își ia ‘adio’ și să îi dea detalii despre cum îi va omorî el pe cei care l-au bătut și apoi se va sinucide. Între timp, în sală nu era nimeni din personalul spitalului, toți veneau și plecau după ce îi atrăgeau atenția să nu mai folosească mobilul.
Pe nenea l-au dus la analize, iar mie mi se terminase perfuzia, îmi primisem rețeta și urma să plec. Nu știu exact ce mă marcase în povestea omului, că până la urmă putea să nu fie adevărată – având în vedere faptul că omul puțea crunt a alcool. Dar am simțit că nu puteam să plec știind informațiile pe care le auzisem și să nu zic nimănui nimic. Așa că pe drum spre ieșirea din Camera de Gardă căutam pe cineva căruia să îi povestesc. În trecere, am auzit un doctor dând indicații pentru contactarea Poliției care să vină și să se ocupe de omul ăla agresiv și răzbunător.
Mai mult decât că m-am liniștit că se lua acțiune în legătura cu situația respectivă, m-a bucurat faptul că medicii spitalului nu trecuseră cu vederea cele auzite. La cât de tare vorbea omul la telefon, era greu să nu audă toată Camera de Gardă povestea lui, însă la fel îmi și imaginam că medicii concentrați pe multele cazuri – și unele grave – pe care le aveau, nu mai stăteau și de povești. Mai exact, mă așteptam ca ei să se ocupe fix de problemele medicale ale omului și atât, limitându-se la ceea ce le cerea fișa postului. D-asta m-a și bucurat să văd implicarea ca de la om la om. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe, dar am mers liniștită acasă știind că cineva era la curent cu ce întâmplase acolo și nu rămăsese impasibil.

Iar eu am trecut pe tratament și mi-am revenit, lucrez iarăși să îmi găsesc disciplina avută și pierdută, învăț să și gătesc, și zic eu că îmi revin la timp pentru excursia la Roma care mă așteaptă săptămâna viitoare, woot-woot!

Așa că acum, dincolo de ce a fost în ultima perioadă, am ales să fac un pas în spate și să privesc povestea în ansamblu. O să mă învăț să am mai multă grijă de mine, apreciez că nu mi s-a întâmplat ceva mai rău și sunt fericită că mi-am revenit la timp să mă bucur de plecarea ce urmează. 🙂

Ca un sfat, ceva de încheiere, vă încurajez să vă uitați și voi la imaginea mai mare și vă doresc să nu ajungeți în situații dificile pentru a vedea că se poate și mai rău decât poveștile prin care trecem fiecare.

Și ca să încheiem într-o notă pozitivă, mai jos las o chestie care-mi place tare mult:

Despre oamenii pesimiști și cum să ne purtăm cu ei

Trait

Relaționarea cu oamenii pesimiști sau care găsesc mereu ceva negativ de spus nu e ușoară și nu e o idee bună pe termen lung, pentru că – să fim serioși, câtă energie negativă poate un om să ducă, mai ales dacă nu e a lui și nu poate îndrepta lucrurile el însuși?

Însă sunt momente în viață când dai de oameni pesimiști și chiar trebuie să menții o comunicare constantă și să construiești o relație cu ei, fie pentru că sunt parte din mediul profesional, fie din cel familial.
De cele mai multe ori, noi, cei care suntem spectatorii acestor povești, avem tendința de a reacționa în două moduri: ori  ne complacem în siatuația descrisă și îi compătimim pe cei negativiști, dar așa mai mult îi încurajăm să transmită iar și iar povești triste, ori încercăm să îi evităm pe cât de mult posibil și menținem o relaționare strict necesară tipului de interacțiune.

Eh, eu am descoperit o a treia modalitate de a conviețui cu astfel de oameni, cu care, recunosc sincer, și eu am avut momente în care nu știam de pe unde să mai fug ca să îi evit. Ideea pe care se bazează reacția pe care am tot testat-o este că nici nu îi plângi de milă omului din fața ta, pentru a-i oferi ocazia de a merge mai departe, însă nici nu eviți complet o interacțiune cu el. Ci, mai degrabă, încerci să îi arăți partea pozitivă a vieții, că sigur există. Cu alte cuvinte, încerci să îi schimbi nițel starea de spirit, pentru a vedea lucrurile și în alt fel.

‘[…] Deci, dacă am înțeles eu bine, pe tine te-a supărat faptul că … ‘
De multe ori, oamenii vor doar să fie ascultați și înțeleși. Mai mult decât atât, vor să se simtă în felul ăsta. Așa că cea mai bună modalitate este să repeți ceea ce a zis persoana din fața ta, dar cu alte cuvinte. Faptul că reformulezi ceea ce tocmai ai auzit îl face pe interlocutor să te simtă implicat și interesat în ceea ce tocmai ți-a spus, dar fără a fi pasiv ca atunci când i-ai plânge de milă și l-ai însoți în tristețe.

‘Îmi pare rău să aud că s-a întâmplat asta/a trebuit să treci prin așa ceva. Există și vreo parte pozitivă, crezi că te-a ajutat pentru viitor?’
Spunându-i fraza de mai sus, încerci să îl faci pe om să iasă din starea lui negativistă și să privească cumva mai departe, mai mult decât în momentul prezent în care se lamentează. Și de multe ori, privind spre viitor, poate deveni mai optimist. Pentru că indiferent cât de gri sau negru poate fi prezentul, nimeni nu își dorește un viitor la fel. Cel puțin, în teorie.

‘Spune-mi, pot să te ajut cu ceva?’
Cel mai important lucru în întrebarea asta este să simți că vrei să faci ceva pentru omul respectiv. Da, este o întrebare de politețe și de complezență, iar dacă nu ai o relație apropiată cu persoana din fața ta, s-ar putea să nu accepte. Dar ce te faci dacă totuși acceptă, în condițiile în care tu sperai să nu facă asta, unde mai pui și faptul că nu ai chef să îi fii de ajutor?! Așa că cel mai important lucru este, în primul rând, să te întrebi pe tine dacă ai fi dispus să îl ajuți pe om, iar apoi să lansezi întrebarea către el. De asemenea, treaba asta poate funcționa și doar la nivel psihologic – omul din fața ta vede că ești implicat și vrei să îl sprijini să îi fie mai bine, și să se însenineze la simplul gând că îi pasă cuiva de ceea ce a povestit, iar apoi să îi fie mai bine.

 

Notă personală: articolul face referire strict la oamenii care se plâng mereu, care găsesc mereu ceva negativ de spus în legătură cu o situație, și nu la cei care își exprimă opiniile când ceva nu funcționează cum ar trebui sau care vin cu sugestii de îmbunătățire.